Președintele instanței supreme susține că protocolul a fost încheiat în anul 2009, valabilitatea lui fiind încheiată în 2009. Cristina Tarcea a precizat că, cel mai probabil, actul a fost încheiat după o decizie a CEDO din anul 2007, privind încălcarea dreptului la viață privată după realizarea unor interceptări pe siguranță națională dispus de procurori.
„Decizia CEDO a fost pronunțată în 2007, după decizia CEDO care e obligatorie în dreptul intern, ar fi fost normală și necesarea adoptarea unei legi de modificare a legii 51/1991 prin care să se prevadă procedura de urmat și competențele unei instanțe de judecată. Eu cred că ăsta este argumentul pentru care a fost încheiat acel protocol în 2009, că după decizia CEDO nu a exista un cadru legal în baza căruia instanțele să dispună autorizarea înregistrării, iar nu parchetul. (..) Nu mai e aplicabil de la1 februarie 2014 pentru că prin legea 255/2013 care a intrat in vigoare odată cu noul cod penal s-a reglemetat procedura prin lege de acordare a autorizației de interceptare de către ÎCCJ în cazul infracțiunilor pe siguranță națională”, a declarat Cristina Tarcea la Antena 3.