Primul român condamnat pentru terorism va fi eliberat. Câți ani a stat în spatele gratiilor

„Admite contestația declarată de petentul Ciupercescu Dragoș împotriva sentinței penale nr. 2465 din dată de 19.10.2016 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 25451/4/2016. Desființează sentința atacată și, rejudecând cauza: În temeiul art. 587 alin. 3 Cod procedura penală, admite propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul Ciupercescu Dragoș. Dispune liberarea condiționată a condamnatului Ciupercescu Dragoș. Fără cale de atac”, se arată în decizia Tribunalului Ilfov.

În iunie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat statul român la plata a peste 18.000 de euro, cu titlu de despăgubiri, lui Dragoș Ciupercescu, din cauza regimului dur de detenție. Ciupercescu a invocat atunci în fața CEDO încălcarea articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece a fost încadrat în categoria deținuților periculoși și a suportat un tratament dur din cauza acestei categorisiri, precum și pentru că a fost închis în condiții inumane în Penitenciarul Jilava.

ACTUALITATE Valentin Stan: Dacă în instanță se invalidează dosarul lui Georgescu, nu rămâi cu nimic în țara asta.

06:30

EXCLUSIV Detalii uluitoare din dosarul furtului de sute de mii de lei din conturile asociațiilor de proprietari din București. Cum funcționează caracatița firmelor care administrează blocurile, dar fug cu fondurile. „Vin la pachet cu contabil și cu cenzor”

06:00

În iunie 2005, Dragoș Ciupercescu a dat în judecată Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) pentru despăgubiri, însă instanța a respins acțiunea, iar reclamantul nu a formulat recurs. El a depus o nouă acțiune în acest sens, în 2006, însă Tribunalul București a decis, în 2007, printr-o hotărâre definitivă, respingerea acțiunii împotriva ANP.

În 8 martie 2005, Dragoș Ciupercescu a fost condamnat la 11 ani de închisoare de către Tribunalul București, iar două luni mai târziu instanța Curții de Apel i-a majorat pedeapsa la 19 ani de detenție.

În 6 septembrie 2005, instanța supremă a retrimis dosarul lui Ciupercescu la Curtea de Apel București, pentru ca acesta să fie judecat și pentru fapte de terorism. Apoi, în februarie 2006, Curtea de Apel București a hotărât reducerea pedepsei la 15 ani, însă părțile au făcut recurs, iar dosarul a ajuns din nou la instanța supremă.

Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de retrimitere a dosarului la Curtea de Apel București, pentru rejudecare, întrucât fusese încălcat dreptul la apărare al acuzatului. După o altă condamnare contestată de Ciupercescu, dosarul a ajuns din nou la instanța supremă.

În februarie 2007, Dragoș Ciupercescu a fost condamnat la 18 ani de detenție de către Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința fiind definitivă.

Tribunalul București a respins, apoi, în august 2008, ca inadmisibilă cererea lui Dragoș Ciupercescu de revizuire a sentinței prin care a fost condamnat definitiv de către instanța supremă la 18 ani de închisoare pentru acte de terorism. Ciupercescu a formulat și o contestație în anulare, însă și aceasta a fost respinsă de instanța supremă la jumătatea lunii mai.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în noaptea de 10 spre 11 august 2002, Ciupercescu a furat, din depozitul de muniții al UM 01348 din București, șapte grenade de mână defensive tip F 1, zece focoase destinate acestui tip de muniție și 144 de cartușe calibrul 7,65.

În 6 noiembrie 2002, Ciupercescu a detonat pe trotuarul din fața Liceului „Jean Monnet” din capitală una dintre grenadele sustrase, rănind cinci elevi și degradând unele bunuri. În 14 martie 2003, el a amplasat o altă grenadă, pe o alee frecventată din Parcul Cișmigiu, magistrații militari arătând atunci că, în ambele cazuri, acesta a urmărit uciderea unor persoane prin detonarea muniției respective.

Ciupercescu a fost angajat, în perioada 6 ianuarie 1997 – 1 martie 1999, pe baza unui contract, ca militar în cadrul unei unități aparținând Ministerului Apărării, cu gradul de caporal, fiind concediat pentru dezinteres în exercitarea atribuțiilor de serviciu.