Problema acută care există în România și pe care nimeni nu o poate rezolva: mii de șomeri și soluții fără rezultat
Jumătate din șomerii României au ajuns la vârste între 30 și 49 de ani. Tinerii absolvenți și studenții cu vârste între 18 și 25 de ani reprezintă, la rândul lor, 14 – 15% din șomerii României și spun că în momentul în care bat la o ușă se lovesc de paradoxurile de pe piața muncii. Veniți de pe băncile școlilor, ei au nevoie de muncă pentru a acumula experiență, în timp ce angajatorii pun, în cele mai multe cazuri, la primul punct al condițiilor de angajare exact nevoia de experiență.
Dincolo de obiectivele ambițioase pe care autoritățile responsabile să joace pe piața muncii din România și le-au propus, creșterea gradului de ocupare și promovarea incluziunii sociale, echilibrarea pieței muncii, facilitarea tranziției de la șomaj la ocupare profesională prin transmiterea de noi competențe și consolidarea strategiilor de formare și ocupare eficientă a forței de muncă rămân în multe cazuri forme fără fond.
Într-un raport de activitate al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) de la începutul acestui an se arată că „resursele de muncă sunt de 12.597,7 mii persoane, din care populația activă civilă e de 8.910 mii persoane, aceea aflată în pregătire profesională și alte categorii de populație aflată în vârstă de muncă – 3.687,7 mii persoane, populația ocupată civilă este de 8.431,7 mii, din care salariați- 4.900,7 mii”. De menționat că la recensământul populației din 2011 s-a consemnat că populația țării este de 20.121.641 persoane.
Din statistici rezultă că din cei 12,5 milioane de români apți de muncă, mai puțin de cinci milioane au acte legale de muncă, adică plătesc impozite și taxe, consumă și produc pentru statul roman, întrețin restul populației: șomerii, asistații social, copiii și pensionarii. Câteva mii sunt șomeri, în medie rata șomajului a ajuns în 2015 și la 6%, raportată la populația aptă de muncă, alte câteva mii sunt beneficiari de venit minim garantat sau muncitori plecați în străinătate, salahori fără acte legale de muncă. În alte documente oficiale ale ANOFM se arată că la începutul lunii august 2016, la nivel național aveam peste 20.000 locuri de muncă vacante în țară și 1.400 în Spațiul Economic European, în timp ce rata șomajului în luna iunie era de 6,4%.
„Numărul șomerilor din mediul rural este, lună de lună, superior celui din mediul urban. În ceea ce privește structura pe grupe de vârstă, cei mai mulți sunt din intervalul de vârstă 30 – 49 de ani cu o medie de 48,99%, în timp ce tinerii cu vârsta sub 25 de ani reprezintă în medie 14,64%”, se arată într-un comunicat al ANOFM, referitor la evoluția pieței muncii, așa cum a fost aceasta cercetată de Institutul Național de Statistică.
În ultimul an au fost estimate disponibilizări colective de peste 24.000 persoane, dar practica a arătat că mulți agenți economici și-au revizuit programele de restructurare, astfel încât disponibilizările efective de personal au fost de 12.152 persoane.
„Din totalul locurilor de muncă vacante înregistrate în anul 2015, care au fost puse la dispoziția celor care caută loc de muncă, 129.240 au fost declarate în mod repetat, față de 85.770 locuri similar declarate în 2014″, se arată în raportul de activitate al ANOFM.
Statistica spune, de fapt, că există o criză de personal profesionalizat și că oferta nu se pliază pe cerere, astfel că angajatorii au fost nevoiți să scoată la concurs de mai multe ori aceleași posturi. Ba chiar, principalele meserii, respective primele zece, în care s-au înregistrat cele mai multe locuri de muncă vacante au fost: muncitor necalificat la asamblare, muncitor necalificat în industria confecțiilor, lucrător comercial, șofer autocamion, vânzător, muncitor necalificat în demolarea clădirilor, căptușeli zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet, manipulant mărfuri, confectioner- asamblor articole textile, agent de Securitate, muncitor necalificat la ambalarea produselor solide și semisolide. Potrivit ANOFM, numărul șomerilor neindemnizați s-a situat, la începutul acestui an, între 373.000 și 327.700 de persoane.
Peste 18.000 de tineri sub 25 de ani se aflau, la începutul anului, în șomaj de peste 6 luni și peste 150.000 de adulți erau în șomaj de un an, ponderea șomerilor de lungă durată în numărul total de oameni fărăă loc de muncă fiind de 40,78 %. Referitor la structura șomajului după nivelul de instruire, 78% sunt oameni fără școală sau cu un nivel de instruire primar, gimnazial și profesional. Șomerii cu nivel de instruire liceal și post-liceal reprezintă 18%, iar cei cu studii universitare 5%.
Universități care nu pregătesc studenții în raport cu cererile de pe piața muncii
„Nu avem universități care să pregătească studenții în marketing și comerț online sau educație online, securitate cibernetică, și gândiți-vă că aproape toate meseriile urbane au o componentă de online acum. Oamenii care se pregătesc temeinic în astfel de domenii sunt autodidacți, de fapt. Decalajul acesta dintre ce pregătește universitatea și ce se cere pe piața muncii e peste tot în lume”, a explicat Tincuța Apăteanu, expert în educație și fondator al Asociației Edusfera și Digital Kids, pentru Mediafax.
Acest lucru este explicat și de Mădălina, o tânără absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, specializarea Comunicare și Realații Publice, care spera să lucreze în PR, dar s-a văzut nevoită să se reorienteze. A ajuns hair-stylist, pentru că nu și-a găsit un loc de muncă în domeniul pe care l-a studiat în facultate.
„Am absolvit anul trecut Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) a UBB, specializarea Comunicare și Relații Publice. Mi s-a părut interesant acest domeniu, îmi doream să lucrez în PR, la o agenție, să mă ocup de organizarea unor evenimente diverse. În facultate am prins noțiunile de bază, dar este nevoie și de practică. După ce am absolvit, am încercat în diverse locuri, am trimis CV-ul, dar nu am avut șansa să îmi găsesc ceva. Pentru că hair-stylismul era un hobby în facultate, când aranjam părul colegelor și prietenelor mele, am decis să urmez un curs de șase luni într-un salon din Cluj-Napoca, pe care l-am absolvit în acest an, în luna mai. Viața m-a constrâns să mă reprofilez”, a povestit Mădălina.
Tânăra speră în continuare să își poată atinge visul de a lucra în domeniul relațiilor publice și încă trimite CV-uri la diverse companii.
GÂNDUL A PREZENTAT ȘI ALTE POVEȘTI ALE TINERILOR CARE NU-ȘI GĂSESC UN LOC DE MUNCĂ DUPĂ ABSOLVIRE
Această problemă a universităților este alimentată și de lipsurile existente în ceea ce privește cunoștințele tinerilor aspiranți la un loc în băncile facultăților. Un studiu internațional, Trendence Graduate Barometer 2015, arată că aproximativ 28% din studenții români au optat pentru studii de Business și Finanțe, iar în jur de 23% au optat pentru inginerie. De asemenea, studiile sociale și umaniste sunt destul de populare, în jur de 13% optând pentru acestea. În schimb, pentru studiile de informatică, sectorul de pe piața muncii care are cea mai mare cerere în prezent, optează în jur de 9% dintre tineri. În afară de cunoștințele foarte bune de IT pe care le cere piața muncii în prezent, limbile străine sunt foarte căutate. La toate târgurile de job-uri se cere limba engleză la perfecție și încă o limbă străină pe lângă aceasta. Însă, studiul Trendence arată că aproximativ 45% din absolvenții de studii superioare din România nu cunosc o a doua limbă străină pe lângă limba engleză.
Școlile profesionale, la pământ
Dacă în trecut învățământul profesional era extrem de căutat, în prezent, doar 20% din tinerii români se înscriu la școala profesională. În România, procentul este infim, comparativ cu Germania, unde 70% dintre tineri se îndreaptă către acest tip de învățământ. Care este principalul motiv? În țara noastră, școlile de meserii sunt considerate ca fiind pentru elevii slabi.
Companiile au început să se implice în acestă problemă, în speranța că vor reuși să producă forță de muncă.
„În România există ideea preconcepută că școala profesională este pentru copiii cei mai slabi și chiar inițiativele private – cum e școala profesională Kronstadt, în care s-au implicat 12 companii – au dificultăți în a atrage candidați. Principalele dificultăți, mai ales la oraș, sunt generate de mentalitatea părinților, care au de ales: „Dau copilul la școala profesională să mă fac de râs în fața tuturor celorlalți pentru că al meu e mai prost sau îl dau la un liceu? Și aleg liceul, pentru că, dacă ia sau nu bacul, copilul va primi o diplomă care atestă o pregătire peste nivelul celei obținute la școala profesională”, a declarat Alexandru Blemovici de la Schaeffler, pentru Business Magazin.
Rezultatul? Tinerii se feresc de aceste școli, merg la facultate, o termină, dar nu își găsesc un loc de muncă și îngroașă rândurile șomerilor.
Specialiștii susțin că o rezolvare a problemelor de pe piața muncii poate fi orientarea corectă a tinerilor, în condițiile în care doar anul acesta 50.000 de elevi nu au luat bacalaureatul. „Unii poate ar fi interesați să aibă un job, o meserie. Dar ce șansă au în clipa de față? Se pot duce undeva să facă un curs de formare adulți, care costă, sau merge la unele finanțate din fonduri europene. Mai sunt unele cursuri pe care le fac companiile de la care ar avea certitudinea unui loc de muncă. Dar și aici sunt multe situații nelalocul lor, pentru că ajung să facă un curs de formare pentru o calificare pe care deja o au dacă au absolvit liceul industrial”, a spus Blemovici citat de Business Magazin.
Există și excepții, cum este cazul județului Timiș. Acolo, pentru prima dată după mult timp, un colegiu a cerut suplimentarea locurilor la clasele de meserii. Pentru asta a fost însă nevoie de implicarea profesorilor, a agenților economici și asigurarea cazării și mesei pentru elevi.
„Creșterea, zic eu, este datorită faptului că am făcut o promovare foarte extinsă în tot județul, am fost în toate școlile și am prezentat oferta. Pe perioada celor trei ani de școală copiii primesc o bursă de 400 de lei, 200 de la Guvern, 200 de la agentul economic. Noi le oferim cămin gratuit, avem o cantină pe care o vom inaugura în două săptămâni, care a fost practic reconstruită”, a declarat, pentru Mediafax, Gheorghe Bloancă, directorul Colegiului Tehnic Energetic Regele Ferdinand I din Timișoara.
Totuși, în restul țării, școlile de meserii au ajuns instituții pe cale de dispariție. Anual, Ministerul Educației verifică situația unităților școlare cu profil tehnologic, a așa numitelor școli de meserii. „Profesorii sunt calificați, fiind preocupați de pregătirea profesională continuă. Unitățile beneficiază de o bază materială bună, uneori chiar foarte bună, cu dotare din fonduri europene”, se arată într-o notă de monitorizare încheiată de inspectorii Ministerului Educației și Cercetării Științifice. Problema e că elevii dau meseria pe facultatea care nu i-ar putea trimite decât în șomaj.
Vârsta, un impediment în obținerea unui loc de muncă
Potrivit statisticilor privind angajările, șomerii de peste 45 de ani își găsesc cel mai greu un nou loc de muncă și asta în ciuda cursurilor de recalificare sau reconversie, cauza principală fiind chiar vârsta. În aceste condiții numărul șomerilor de peste 50 de ani era de 130.000 în luna mai.
Discriminarea la angajare pe criteriul vârstei este un fenomen frecvent în piața forței de muncă, atât în ceea ce-i privește pe tinerii absolvenți, cărora, de obicei, li se cere o experiență pe care nu au avut cum să o acumuleze, dar, mai ales în cazul celor trecuți de 45 – 50 de ani, care și-au pierdut din diferite motive locul de muncă și încearcă acum să-și găsească o slujbă nouă. În general, motivele invocate de angajatori atunci când resping un „senior” la interviul de angajare se referă la greutățile de adaptare, sau chiar la faptul că au prea multă experiență, sunt supracalificați pentru postul scos la concurs, de aici rezultând pretenții salariale mai mari.
Un exemplu în acest sens în reprezintă situația din județul Constanța, unde, din cei aproximativ 8.100 de șomeri, mai mult de jumătate sunt trecuți de 45 de ani, majoritatea având studii medii.
Unul dintre aceștia este Dumitru, care are 52 de ani. Bărbatul a lucrat aproape 30 de ani la o regie autonomă din Constanța, pierzându-și locul de muncă în urma unor restructurări. A încercat cu disperare să își găsească un alt serviu, crezând că experiența lui va conta. Totuși, nimeni nu s-a încumetat să angajeze un instalator ajuns la 50 de ani.
„Un an de zile mi-am căutat un alt loc de muncă. Nu mai primesc șomaj (indemnizația de șomaj se acordă în funcție de stagiul de cotizare, maximum 12 luni) și supraviețuim din banii soției și din ce ne mai ajută copiii”, spune Dumitru.
Bărbatului i-a trecut prin minte să meargă la cursuri de recalificare, însă același criteriu al vârstei l-a dat înapoi.
„Ce să fac la vârsta asta, să mă fac ospătar, cine mă mai angajează pe mine când sunt atâția tineri? Plus că aici, pe litoral, ar fi tot o muncă sezonieră. Zugrav sau faianțar, este același lucru cu a fi instalator, tot de aceiași patroni și tot de aceleași probleme aș da. Nu am decât 10 clase terminate și prea multe opțiuni nu văd”, mai spune Dumitru.
Potrivit datelor furnizate de către ANOFM pentru MEDIAFAX, în anul 2016, agenția și-a propus să cuprindă în programe de formare profesională un număr de peste 9.500 de persoane cu vârsta de peste 45 de ani. În primele cinci luni ale anului, au fost cuprinse în programe 2.541 de persoane de peste 45 de ani. Dintre acestea, 409 au o vârstă mai mare de 55 de ani. La finalul lunii mai, în România se înregistrau aproximativ 410.000 de șomeri. Dintre aceștia, peste 121.000 aveau o vârsă cuprinsă între 40-49 de ani, peste 60.000 aveau vârsta cuprinsă între 50-55 de ani, în timp ce peste 68.000 erau trecuți de 55 de ani.
Statul oferă 40.000 de euro șomerilor cu idei de afaceri
O altă soluție a statului care îi vizează, printre alții, pe șomeri, este concretizată în programul de finanțare Romania Start-up Plus, prin care somerilor, inactivilor, salariaților și altor persoane fizice din România li se oferă 40.000 de euro ajutor dacă vor să își deschidă mici afaceri.
Ministerul Fondurilor Europene a publicat miercuri, 31 august, ghidul final al solicitantului și alte documente pentru derularea programului finanțat din fonduri europene. Odată cu publicarea în Monitorul Oficial a ordinului ministrului Fondurilor Europene pentru aprobarea ghidului, programul va putea începe.
Schema de finanțare Romania Start-up Plus are un buget total de 105 milioane de euro provenit din fonduri UE. Din acești bani vor fi finațate proiecte europene mari, cu un maximum de 5 milioane de euro fiecare. Aceste proiecte vor fi derulate de instituții de stat, universități, organizații non-guvernamentale și alte entități din toată țara, exceptând Bucureștiul și județul Ilfov, care nu se încadrează în această schemă.
În cadrul acestor proiecte mari vor fi selectate persoane fizice care vor fi instruite în antreprenoriat și dintre care se vor primi până la 40.000 de euro subvenție pentru derularea unor afaceri mici. Finanțarea va fi primită după ce vor fi urmați anumiți pași.
– după perioada de formare, viitorii antreprenori vor fi selectați și vor semna un contract în urma căruia vor primi o subvenție de maximum 30.000 de euro pentru planul lor de afaceri
– dacă în primul an de funcționare afacerea totalizează venituri echivalente cu 30% din valoarea finanțării inițiale, antreprenorul poate primi o nouă finanțare de până la 10.000 de euro
Ministerul Fondurilor Europene estimează crearea unui număr de 2.000 de locuri de muncă noi prin înființarea a peste 1.500 de întreprinderi.