Profesorul universitar Stelian Brezeanu: „Am citit cartea lui Copos și m-am asigurat că nu e „un plagiat” înainte de a scrie prefața”

În anul 2014, când era încarcerat la Penitenciarul Jilava, Gheorghe Copos a publicat patru cărți la editura Niculescu – „Alianțe matrimoniale în politica principilor români din Țara Românească și Moldova în secolele XIV-XVI”, „Tășnadul medieval”, „Franciză vs management în industria hotelieră” și „Turismul – vector de interculturalitate” – și o carte la editura Meteor Press – „Turismul european durabil și provocările lui”.

Deși nu au dorit să facă publice tirajele celor patru cărți ale lui Gheorghe Copos lansate anul trecut la editura Niculescu, reprezentanți ai acesteia au confirmat pentru MEDIAFAX că apariția volumelor a fost plătită de reprezentanți ai lui Copos. „A plătit tot tirajul. Chestiile astea au fost trecute în contract. A plătit tot tirajul, a ridicat tot tirajul, iar, dacă vinde cărțile sau nu le vinde, nu este problema noastră”, au spus pentru MEDIAFAX reprezentanți ai editurii Niculescu.

La rândul său, Gigi Alecu, directorul editurii Meteor Press, la care Gheorghe Copos a publicat anul trecut volumul „Turismul european durabil și provocările lui”, a declarat pentru MEDIAFAX că aceasta este singura carte pe care Copos a lansat-o la Meteor Press. Și în acest caz, Gheorghe Copos a plătit apariția întregului tiraj al volumului „Turismul european durabil și provocările lui”, care s-a ridicat la 50 de exemplare, după care reprezentanți ai acesteia au și ridicat aproape întregul tiraj de la editura Meteor Press.

George Copos a fost eliberat condiționat pe 7 aprilie, după ce a executat o treime din pedeapsa de patru ani de închisoare, decizia, luată de Tribunalul București, fiind definitivă. Între motivele care au stat la baza deciziei instanței s-a numărat și faptul că omul de afaceri a scris în penitenciar cinci cărți.

La scurt timp după eliberarea lui Copos, jurnalistul Cătălin Parfene a scris, într-o postare pe contul său de Facebook, că tema lucrării sale de masterat, realizată în 2005, este similară cu tema uneia dintre cărțile scrise de Copos – „Alianțe matrimoniale în politica principilor români din Țara Românească și Moldova în secolele XIV-XVI”.

Profesorul universitar doctor Stelian Brezeanu, care a scris „Cuvântul Înainte” pentru cartea „Alianțe matrimoniale în politica principilor români din Țara Românească și Moldova în secolele XIV-XVI”, și-a exprimat într-un comunicat remis vineri MEDIAFAX punctul de vedere în legătură cu acest subiect.

„Apariția cărții lui Gheorghe Copos a provocat discuții aprinse, pro și contra, în jurul plagierii de către acesta a tezei de master a lui Cătălin Parfene, din 2005. Având în vedere că am fost implicat în ambele cazuri – în primul cu un «Cuvânt Înainte», în celălalt prin conducerea unei teze de master -, numele meu a fost invocat de fostul meu student și, mai ales, de media, cu inexactități și confuzii, care au mers până acolo încât rectorul Universității din București, derutat de discuții, a ajuns să creadă că eu i-aș fi condus cursul de master lui Gheorghe Copos și i-aș fi îndrumat științific lucrarea. Pentru a risipi toate aceste confuzii și informații răuvoitoare, m-am simțit obligat să intervin cu acest comunicat pentru a-mi exprima punctul de vedere”, spune profesorul universitar Stelian Brezeanu, într-un comunicat remis MEDIAFAX.

Pentru a înlătura confuziile, Stelian Brezeanu precizează că a scris doar „Cuvântul Înainte” pentru cartea lui Gheorghe Copos, așa cum a scris pentru alte zeci de cărți la publicarea lor, teze de doctorat mai ales, la solicitările foștilor săi studenți, pe care i-a condus la doctorat.

„De ce am făcut-o și în acest caz, mai ales că nu-l cunosc personal pe autor și nu am vorbit niciodată cu el, văzându-l numai la emisiunile TV? Am acceptat, la rugămintea unei cunoștințe apropiate și nu înainte de a citi cartea, asigurându-mă că nu este un «plagiat». În ceea ce mă privește, am întins întotdeauna o mână celui căzut, pentru a-l ridica, desigur cu respectul legii și al normelor moralei creștine”, a adăugat Stelian Brezeanu

„Nu stărui asupra cărții, m-am pronunțat în «Cuvântul Înainte»: o lucrare personală ce respectă normele științifice, fără a-i pretinde mai mult decât este ea, o lucrare rezonabilă, pe care n-o putem compara cu o teză de doctorat sau chiar cu o lucrare de master. În principiu, nu sunt de acord cu practica acestor lucrări, dar nu eu am inventat sistemul”, a mai spus profesorul universitar.

Totodată, Stelian Brezeanu precizează că aducerea în spațiul public a numelui său de către Cătălin Parfene „nu este fără intenție”, amintind în acest context de atitudinea ziariștilor de la Gazeta Sporturilor – unde acesta colaborează – față de fostul patron al echipei de fotbal Rapid.

„Implicarea numelui meu în discuție de către Cătălin Parfene nu este fără intenție, cunoscută fiind atitudinea ziariștilor de la Gazeta Sporturilor față de fostul patron al echipei de fotbal Rapid. Teza lui de master a fost bună, mai puțin stilul, dar susținerea ei în fața comisiei i-a adus la examen nota maximă. La zece ani distanță, îmi aduc destul de vag aminte detaliile ei. Referatul meu a avut la bază lectura exemplarului din dosarul depus la Secretariat, pe care l-am înapoiat la încheierea probei. În ceea ce mă privește, nu am solicitat niciodată studenților un exemplar pentru mine. În cei 40 de ani de carieră didactică am condus în jur de 800 de lucrări de licență, master, doctorat și lucrări de gradul I. Păstrarea unui exemplar din fiecare lucrare ar fi însemnat să-mi invadez apartamentul, și așa plin cu cărți de specialitate, și să-l transform în depozit de bibliotecă”, a mai spus profesorul universitar în comunicatul de presă remis MEDIAFAX.

Stelian Brezeanu amintește și că, la prima intervenție în spațiul public, Cătălin Parfene l-a acuzat pe Gheorghe Copos de plagiat, pornind de la similitudinile titlurilor tezei sale și al cărții. Ulterior, după ce a văzut cartea publicată, a revenit și a recunoscut că nu poate fi vorba despre un plagiat, numai că unele expresii din carte seamănă cu cele din teza sa, după cum structura și unele evaluări din carte ar putea constitui dovezi că Gheorghe Copos i-ar fi cunoscut teza.

„Să le luăm pe rând. Cătălin Parfene nu a cunoscut studiul lui Ștefan Andreescu, «Alianțe dinastice ale domnilor Țării Românești în secolele XIV – XVI», din 1987, care nu este citat în teză. Să conchidem, potrivit logicii lui, că Parfene s-a inspirat din titlul cercetătorului bucureștean? Multe expresii din cartea lui Copos îi amintesc lui Parfene de formulările din teza sa. Bunăoară, caracterizarea Margaretei, prima soție a lui Alexandru cel Bun, similară cu cea din teza sa, este un bun argument pentru C. Parfene. Numai că G. Copos trece în notă, pentru această caracterizare, cartea lui Ștefan Gorovei («Mușatinii», 1976, p. 46). Mă tem că autorul tezei de master a luat caracterizarea de la istoricul ieșean, fără a face trimiterea cuvenită la sursa ei. În alt loc, este invocat un pasaj din teza lui Parfene relativ la documentul lui Vlad Călugărul (din 1492), apreciat de autor ca «un veritabil program politico – cultural al domnilor români». Alături pune judecata lui G. Copos asupra acestui hrisov domnesc: «program politic și cultural al principilor români medievali». Ceea ce omite Cătălin Tolontan (într-o postare pe blogul său personal) este faptul că G. Copos așază judecata sa într-un cadru mult mai larg. Mai mult, el face trimitere la studiul lui Șt. Andreescu, mai sus amintit (pagina 678). Apoi, G. Copos citează, aproape integral, hrisovul lui Vlad Călugărul, care se ocupa de mănăstirile de la Muntele Athos. Și judecata finală a lui Copos este mult mai amplă. Cu alte cuvinte, întreaga analiză a documentului este mult mai largă și mai matură la G. Copos față de «istoricul» C. Parfene. Formularea lui Copos a fost preluată de la Ștefan Andreescu și el menționează acest fapt, prin nota de subsol. În sfârșit, analiza lui G. Copos asupra planurilor matrimoniale ale lui Mihai Viteazul și a rezultatelor lor a urmat, prin citare, judecățile lui Constantin Rezachievici («Cronologia»). C.C. Giurescu («Istoria») și C. Gane («Trecute vieți»), lucrări pe care le menționează în notele din subsolurile paginilor (a se vedea Copos, «Alianțe», pag. 87 – 90)”, mai menționează Stelian Brezeaznu.

În continuare, Stelian Brezeanu amintește că „similitudinile de structură și de judecată a evenimentelor analizate sunt un alt argument al presupusei influențe a tezei de master asupra cărții lui G. Copos. Dar sintezele istorice utilizate de cei doi, C.C. Giurescu în special, urmează aceeași structură și judecăți, impuse de cronologia evenimentelor și de evoluția spațiului politic ortodox, cu fracturile lui de la 1400 și 1550, provocate de cuceririle otomane, semnalate de mine în «Cuvânt Înainte»”.

Profesorul Brezeaznu subliniază, în comunicatul remis MEDIAFAX, că „în intervențiile lui Cătălin Parfene și în cele din media s-a exprimat opinia că o persoană fără pregătire istorică propriu-zisă nu ar putea produce o lucrare ca cea de față”.

„În principiu, afirmația este exactă, dar există și excepții de la regulă. În cariera mea de dascăl am întâlnit asemenea persoane, care m-au uimit prin cunoștințele lor în teritorii foarte restrânse ale istoriei. Unii dintre ei au scris și cărți asupra acestor subiecte. Este și cazul lui G. Copos. Remarcați lecturile sale asupra proiectului lui Napoleon de a crea «o familie de state europene» condusă de împărat și de membrii familiei sale. La fel, G. Copos cunoaște foarte bine cartea lui C. Gane, «Trecute vieți de doamne și domnițe» din secolele medievale, care l-a inspirat pe autor în înfățișarea mecanismelor acestor alianțe matrimoniale. G. Copos este, de asemenea, un om inteligent, cu o minte iscoditoare, și care știe să-și articuleze ideile. În răstimpul petrecut în detenție a dispus de cărți și studii, care i-au fost puse la dispoziție fie în integralitate, fie, în cazul studiilor, în format xerocopiat. A dispus, de asemenea, de timpul necesar și, prin puterea lui de muncă, a reușit să finalizeze cartea în discuție”, completează Stelian Brezeaznu.

Drept concluzie, Stelian Brezeanu se întreabă dacă nu cumva faptul că mai mulți istorici au scris, fiecare, câte o istorie a românilor, l-ar îndreptăți pe primul dintre ei să îi acuze pe toți ceilalți de plagiat sau de „furt intelectual”, făcând referire la comentariile lui Cătălin Parfene despre cartea lui Gheorghe Copos.

„În acest context, nu îmi pot reprima exprimarea unei nedumeriri: C. Parfene face mult caz de faptul că ar deține «monopolul» asupra acestei teme, numai pentru faptul că, în urmă cu 10 ani, a abordat acest subiect în lucrarea lui de master. Dacă ar exista o asemenea regulă, anume că o temă abordată de cineva devine «monopol» al acelei persoane, în ciuda faptului că nu a fost publicată, progresul în știința istorică ar fi complet blocat. Dacă mai mulți istorici au scris, fiecare, câte o istorie a românilor, ar fi trebuit oare ca primul dintre ei să îi acuze pe toți ceilalți de plagiat sau de «furt intelectual»? În fond, progresul, în orice disciplină, vine tocmai din competiția între autori!”, a spus Stelian Brezeanu.

Acesta a menționat și că inițiativa prezentării „Cuvântului Înainte” i-a „aparținut exclusiv”, iar Facultatea de Istorie din București nu a avut nicio implicare în această chestiune.

„Solicitarea unei scrisori de recomandare din partea facultății, obligatorie pentru redactarea oricărei lucrări de acest gen în regim de detenție, este o prevedere legală. Personal, am depus cererea la secretariatul facultății și am revenit apoi pentru a primi această recomandare”, a completat profesorul universitar.

Omul de afaceri George Copos susține că proporția pasajelor din cartea sa „Alianțe matrimoniale…” susceptibile ca fiind plagiat este de 2 la sută, „limită acceptabilă”, aceasta fiind concluzia unui raport al plagiarism-detector.com, un software de detectare a plagiatelor.