Propunerile CSM pentru modificarea Constituției: reținerea prelungită de la 24 la 48 de ore, numirea a 3 judecători la CCR

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) susține că perioada de reținere ar trebuie să fie majorată de la 24 la 48 de ore, perioadă de timp considerată rezonabilă și care ar permite o ingerință minimă în ceea ce privește libertatea persoanei.

Propunerea CSM se numără printre recomandările de modificare și completare a inițiativei legislative pentru revizuirea Constituției României, obținute de Mediafax.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii susține că durata reținerii nu ar trebui menționată în Constituție, ci în Codul de procedură penală, „întrucât acest lucru ar permite o mai mare suplețe într-o eventuală procedură de modificare, în ipoteza în care practica ar demonstra insuficiența termenului stabilit”.

„Această durată maximă de 48 de ore nu ar comporta probleme din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, de altfel, la nivel european fiind prevăzute durate maxime ale reținerii mai mari de 24 de ore, de 48 dacă nu chiar de 72 de ore. În acest sens, dispozițiile art. 5 parag. 3 din Convenție prevăd că aducerea în fața judecătorului sau a unui alt magistrat împuternicit prin lege să exercite atribuții judiciare trebuie să fie făcută de îndată ce o persoană este lipsită de libertate, în vederea evitării dispunerii unei măsuri arbitrare sau nejustificate și protejării acesteia împotriva relelor tratamente ce ar putea fi aplicate în perioada detenției”, conform CSM.

Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii arată că, în principiu, aducerea unei persoane în fața judecătorului în termen de 48 de ore de la data privării de libertate, este rezonabilă și trebuie considerată că satisface exigențele noțiunii „de îndată”, expresieprevăzută de CEDO.

De altfel, membrii CSM susțin că o propunere similară, de majorare a duratei maxime a reținerii, a fost formulată în proiectul de lege privind revizuirea Constituției României, inițiat de Președintele României, la propunerea Guvernului, iar Curtea Constituțională, examinând constituționalitatea acestor dispoziții, a apreciat că „termenul prevăzut este unul de natură să permită o ingerință minimă în ceea ce privește libertatea persoanei, respectă exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României și nu poate fi interpretat ca având ca efect suprimarea garanțiilor unui drept fundamental, în sensul art. 152 alin. (2) din Constituție. Modificarea propusă răspunde obligației statului de a asigura un just echilibru între interesul apărării drepturilor fundamentale ale individului și interesul apărării ordinii de drept, ținând seama de problemele pe care le-a ridicat în practică durata actuală a termenului de reținere, cât privește activitatea organelor de urmărire penală, cu consecințe directe asupra modului în care este asigurată realizarea intereselor generale ale societății și apărarea ordinii de drept. Reținerea cu o durată maximă de 48 de ore se justifică pentru efectivitatea măsurii și eficiența acesteia”.

CSM vrea să numească 3 judecători la CCR

O altă propunere este ca, pentru asigurarea echilibrului celor trei puteri ale statului, trei judecători ai Curții Constituționale să fie numiți de Parlament, trei de președintele României și trei de către CSM, nu de către Senat, așa cum se întâmplă în prezent.

Membrii plenului sunt de părere că introducerea Consiliului Superior al Magistraturii între instituțiile cu drept de a propune judecători la Curtea Constituțională ar putea duce la o creștere a calității membrilor acestei Curți și ar asigura o coerență mai mare între deciziile CC și cele ale instanței supreme.

În forma actuală a legii fundamentale, la articolul 142 se precizează că CC se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de nouă ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Trei judecători sunt numiți de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de președintele României.

În acest context, plenul Consiliului Superior al Magistraturii apreciază că, „pentru asigurarea echilibrului celor trei puteri ale statului”, este necesar ca trei judecători ai Curții Constituționale să fie numiți de Parlament, trei de președintele României și trei de către CSM.

„În concordanță cu rolul de garant al independenței justiției pe care legea fundamentală l-a acordat Consiliului Superior al Magistraturii, inclusiv din perspectiva gestionării carierei magistraților, s-a apreciat că numirea a trei judecători la Curtea Constituțională din rândul magistraților de către Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă, în egală măsură, o garanție a independenței politice a celor ce urmează să fie numiți”, conform CSM.

Eliminarea răspunderii materiale a magistraților

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) susține că se impune eliminarea din Constituție a răspunderii materiale a magistraților, urmând ca această problemă să fie reglementată la nivelul legii organice.

Articolul 52 alineatul (3) din Constituție stabilește că „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii, inclusiv în ceea ce privește magistrații care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau cu gravă neglijență. Statul exercită dreptul de regres, în condițiile legii”.

În legătură cu acest text de lege, plenul CSM susține că se impune eliminarea din Constituție a răspunderii materiale a magistraților, urmând ca această problemă să fie reglementată la nivelul legii organice. În caz contrar, arată sursa citată, ar trebui reglementată, tot la nivel constituțional, și răspunderea materială pentru prejudiciile cauzate de reprezentanții celorlalte puteri în stat.

Prin urmare, articolul 52 alineatul (3) din Constituția României ar trebui să aibă următorul cuprins: „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”.

„În privința statului, sistemul răspunderii obiective este unul adecvat, statul – în calitate de administrator al desfășurării activității sistemului judiciar, atât la nivel legislativ, cât și la nivel funcțional și financiar – fiind responsabil de acoperirea prejudiciilor suferite prin comiterea unei erori judiciare săvârșite prin exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență de către un procuror sau un judecător. În schimb, orice răspundere a unei persoane (penală sau civilă delictuală), inclusiv a magistratului, trebuie să aibă la origine ideea de vinovăție, în speță fiind vorba despre vinovăție în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către magistrat”, conform CSM.

Altfel spus, precizează membrii Consiliului, răspunderea materială a judecătorului sau a procurorului nu poate fi angajată în mod obiectiv, similar modului în care răspunde statul, ci numai subiectiv, respectiv doar în situația săvârșirii de către acesta a unei fapte personale grave, făcută cu intenția de a produce un prejudiciu, ori în cazul în care acesta a comis o eroare judiciară prin care s-a produs un prejudiciului.

„Eroarea judiciară se referă, în esență, la o soluție asupra fondului cauzei care nu corespunde unei realități juridice stabilite ulterior. Această eroare nu se datorează însă, în exclusivitate și, uneori, nici măcar în parte, activității judecătorului sau procurorului. Dintre erorile judiciare constatate recent, unele dintre ele s-au datorat fie faptului că la momentul judecării și condamnării pentru o anume faptă penală, o serie de probe nu erau accesibile (de exemplu expertiza ADN), fie au fost date în cauză declarații necorespunzătoare adevărului, fie s-au descoperit fapte și împrejurări noi, necunoscute instanței de judecată la momentul pronunțării soluției definitive”, susțin membrii Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, CSM apreciază că este important ca textul privind revizuirea articolului 52 alineatul 3 din Constituția României să întrunească standardele europene și să respecte opiniile și avizele date constant de Comisia de la Veneția (Comisia pentru democrație prin drept).

În acest sens, în Raportul Comisiei de la Veneția se susține că judecătorii ar trebui să poată fi trași la răspundere doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni; în ceea ce privește însă „acțiunile civile îndreptate împotriva lor pentru acțiuni săvârșite cu bună-credință în exercitarea funcției lor”, ei trebuie să fie protejați.

Întărirea statutului procurorilor, prin eliminarea controlului Ministerului Justiției asupra Ministerului Public

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) susține că este necesară întărirea actualului statut al procurorului, prin statuarea în Constituție a independenței sale, precizând că este nevoie de înlăturarea controlului desfășurat de ministrul Justiției asupra activității Ministerului Public

Propunerea CSM se numără printre recomandările de modificare și completare a inițiativei legislative pentru revizuirea Constituției României, obținute de Mediafax.

„În actuala arhitectură constituțională, Ministerul Public este o componentă a autorității judecătorești, procurorii fiind, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, magistrați și nu ‘agenți’ ai puterii executive. Situarea Ministerului Public ‘sub autoritatea ministrului justiției’ are repercusiuni față de îndeplinirea în deplină legalitate și imparțialitate a atribuțiilor care i se conferă prin lege în activitatea judiciară în cauzele penale”, explică CSM.

Astfel, membrii Consiliului apreciază că, la nivel constituțional, trebuie reglementată independența procurorului, atât prin înlăturarea controlului desfășurat de ministrul Justiției asupra activității Ministerului Public, cât și prin renunțarea la controlul ierarhic în interiorul instituției.

„Statutul de independență al procurorului derivă în principal din atribuțiile sale, acesta fiind singurul care poate decide asupra lucrărilor într-un dosar. Nimeni nu poate interveni în modul de desfășurare a activității, cu excepția instanței de judecată. Astfel, procurorul conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, conduce și controlează activitatea altor organe de cercetare penală. Această atribuție este specifică unui magistrat, fiind însărcinat cu apărarea ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, obligat la strângerea probelor atât în apărare, cât și în acuzare”, conform CSM.

Conform sursei citate, faptul că funcțiile unui judecător și procuror sunt complementare implică faptul că „fiecare dintre ei este conștient că o justiție imparțială necesită egalitate de instrumente între Ministerul Public și apărare și că procurorii trebuie să acționeze, de fiecare dată, onest, obiectiv și imparțial”.

Membrii CSM arată că independența procurorului este direct proporțională cu responsabilitatea și răspunderea aferente acestui statut.

În acest sens, sursa citată amintește de Recomandarea 19(2000) a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiție penală, care pornește de la premisa că Ministerul Public joacă un rol determinant în sistemul de justiție penală, precizează că: „statele trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a face astfel ca membrii Ministerului Public să-și poată îndeplini misiunea lor fără ingerințe nejustificate și fără riscul de a determina, dincolo de limita rezonabilului, răspunderea civilă, penală sau de altă natură”.

„Ministerul Public trebuie în orice situație să fie în măsură să și exercite fără obstacole urmărirea agenților statului pentru delicte comise de către aceștia, în special delicte de corupție, abuz de putere, violare evidentă a drepturilor omului și alte delicte recunoscute de dreptul internațional”, mai arată recomandarea citată de CSM.

CSM a transmis, la sfârșitul lunii martie, Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului mai multe propunerei de modificare și completare a inițiativei legislative pentru revizuirea Constituției României.