Propunerile de SUSPENDARE a președintelui TRAIAN BĂSESCU, în oglindă. Care au fost motivele în 2007 și cum s-au schimbat în 2012

Pe 12 februarie 2007, un grup de 182 de senatori și deputați PSD depunea în plenul Parlamentului propunerea de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu, măsură care avea să devină realitate pe 19 aprilie 2007, deși Curtea Constituțională o avizase negativ. În iulie 2012, procedura de suspendare a fost reluată de parlamentarii USL.

În 2007, PSD îi reproșa lui Traian Băsescu declarații și gesturi „anticonstituționale”, structurate în 6 capitole și întinse pe 25 de pagini. În 2012, USL și-a structurat acuzațiile la adresa președintelui sub 7 capitole, întinse pe doar 16 pagini. Majoritatea covârșitoare a acestor acuzații, în 2007 ca și în 2012, se referă mai mult la declarații ale lui Traian Băsescu și mai puțin la acțiuni instituționale sau fapte.

Dacă în 2007 erau citate și articole din Constituție, care se presupune că ar fi fost încălcate la fiecare acuzație adusă, în 2012 aceste referințe constituționale lipsesc și sunt menționate doar la modul general, fiind înșiruite declarații publice ale președintelui.

CRĂCIUN 🚨 NORAD: Moș Crăciun a sosit în România! A livrat 4 miliarde de cadouri și a trecut pe lângă Stația Spațială Internațională

00:35

CRĂCIUN Părintele Florin Petre, sfaturi duhovnicești înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului: Creștinii să citească primele două capitole din Luca și Matei

00:00

1. Și în 2007, și în 2012, lui Traian Băsescu i se reproșează modul în care a gestionat relația cu Guvernul, fiind acuzat că și-a depășit limitele impuse de lege și de principiul separației puterilor în stat.

În 2007, al doilea capitol al propunerii de suspendare era intitulat „Încălcarea textelor constituționale referitoare la rolul Președintelui în raporturile sale cu Guvernul și celelalte organe ale administrației publice”. În 2012, primul capitol al propunerii de suspendare se referă la acest aspect și se numește „Președintele a uzurpat rolul Prim-ministrului și s-a substituit în atribuțiile constituționale ale Guvernului”.

În 2007, PSD îi reproșa lui Traian Băsescu faptul că, „în mod repetat, a încercat și de multe ori a reușit să se așeze deasupra Guvernului, să se substituie acestuia, subordonându-și direct ministere și miniștri sau înființând, la Cotroceni, „organisme ad-hoc”, paralele cu organele administrative legale și constituționale”. Organismele ad-hoc create la Cotroceni, la care se referea PSD, erau „Celula de criză” și Comunitatea Națională de Informații.

Când guvernul condus de liberalul Călin Popescu Tăriceanu a dat „primele semne de independență și autoritate, Primul-ministru a devenit prima țintă a atacurilor sale, despre care a ajuns să afirme că îi pare rău pentru desemnarea sa în această funcție și că „își cere scuze poporului român” pentru această greșeală, (…) iar în final, în februarie 2007 să spună despre Primul-ministru că este un mare mincinos, un om care minte tot timpul”, mai arăta PSD în 2007.

PSD îl mai acuza pe Băsescu că nu s-a consultat cu Guvernul cu privire la acțiunile de reprezentare a României la Uniunea Europeană. De asemenea, Băsescu mai era acuzat că a intervenit la un ministru (conservatorul Codruț Șereș, ministru al Economiei), „în favoarea firmei ALRO Slatina, inclusiv prin intermedierea foștilor consilieri prezidențiali Theodor Stolojan și Elena Udrea” și că a dat indicații cu privire la abordarea investițiilor în autostrăzi și în sectorul energetic.

Băsescu a mai fost acuzat că a participat și a condus ședințe ale Guvernului, atunci când nu era cazul (nu erau discutate probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice).

În 2012, USL îl acuză pe Traian Băsescu, la capitolul relația cu Guvernul, că „s-a substituit rolului Guvernului în luarea deciziilor economice și sociale și a exercitat atribuțiile specifice funcției de Prim-ministru, prin încălcarea gravă a Constituției”.

USL susține că președintele „a generat măsuri economico-sociale, ce au vizat categoriile sociale vulnerabile, cum ar fi pensionarii și copii” și că „deși multe dintre actele publice au purtat semnătura lui Emil Boc sau a reprezentanților altor instituții, ele sunt rezultatul voinței personale a lui Traian Băsescu”.

Președintele este acuzat, în 2012, că și-a asumat măsuri guvernamentale precum noua lege a educației sau reducerea salariilor și pensiilor. De altfel, arată USL, măsura reducerii pensiilor s-a dovedit neconstituțională, așa cum a decis Curtea Constituțională.

„Este evident că ne-am aflat în fața unei situații de o gravitate deosebită, iar președintele nu se poate sustrage de la răspunderea sa directă: a ordonat Guvernului să acționeze în afara cadrului constituțional. Mai mult, măsurile impuse de președinte au avut consecințe economice și sociale extermem de grave: aruncarea în sărăcie a numeroși cetățeni români”, scriu parlamentarii USL.

2. Un alt punct comun al propunerilor de suspendare din 2007 și 2012 este acuzația că Traian Băsescu nu a respectat legile și drepturile fundamentale ale cetățenilor.

În 2007, PSD acuza că Băsescu a încălcat „secretul corespondenței” (fie ea telefonică, electronică sau poștală), pentru că a declarat într-o emisiune că telefoanele membrilor Guvernului sunt ascultate de serviciile de informații, PSD concluzionând că și telefoanele cetățenilor României sunt ascultate. Președintele mai era acuzat că a cerut serviciilor de informații să-i supravegheze pe diverși politicieni propuși ca secretari de stat.

Traian Băsescu a mai fost acuzat în 2007 de episodul „Tăriceanu-Petromidia”. Atunci, premierul liberal i-a trimis lui Băsescu un memoriu din partea Petromidia (deținută de liberalul Dinu Patriciu), cu un bilețel în care îi scria să discute cu organele competente. PSD i-a reproșat lui Băsescu că, în loc să sesizeze Parchetul sau să-i trimită înapoi memoriul lui Tăriceanu, a ales să-l păstreze și să-l scoată la iveală la momentul potrivit, pentru „a-l șantaja” sau „a-l compromite” pe Tăriceanu.

În 2012, acuzele USL au o cu totul altă formă și se referă mai degrabă la drepturile cetățenilor de rând, nu ale membrilor guvernului sau ale premierului.

Băsescu este acuzat că a declarat în repetate rânduri că salariile bugetarilor nu vor fi mărite pentru a recupera tăierea de 25%, deși judecătorii Curții Constituționale au decis că așa trebuie procedat, încă din 2011. Președintele mai este acuzat că „este un factor potențator al unui conflict social între forța de muncă activă și pensionari”, pentru că a declarat că forța de muncă activă de 4,2 milioane de români nu poate susține 4,9 milioane de pensionari. USL îl mai acuză pe Băsescu că, în loc să caute soluții precum crearea de locuri de muncă, a ales să-i blameze pe pensionari, pe care îi consideră o categorie „asistată”.

Tot la capitolul „drepturi cetățenești”, Băsescu este acuzat de atitudinea față de romi și față de presă. „Atitudinea lui Traian Băsescu este uneori guvernată de rasism și xenofobie, incompatabile cu calitatea de președinte a unui stat membru a UE și cu Constituția României”, susține USL, invocând cele trei avertismente primite de președinte de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru declarații la adresa romilor și a persoanelor cu dizabilități.

Presa a fost și ea „intimidată”, prin „includerea acesteia printre vulnerabilitățile ce afectează securitatea națională”, ceea ce ar fi implicat acțiuni de limitare a libertății de exprimare, mai arată USL.

Băsescu mai este acuzat că și-a pus semnătura de promulgare pe o lege „adoptată prin fraudă”, referindu-se la legea pensiilor, când Roberta Anastase, fosta președintă a Camerei Deputaților, ar fi comis „un furt grosolan de voturi care va intra în istoria neagră a parlamentarismului românesc”.

3. Și în 2007, și în 2012, Traian Băsescu este acuzat de încălcarea principiului separației puterilor în stat și de nerespectarea independenței justiției.

În 2007, PSD îl acuza pe Băsescu că, la o ședință a DNA, a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex și Banca Agricolă, „în timp ce a devenit evidentă mușamalizarea dosarelor sale personale privitoare la „cazul Flota” și la imobilul din strada Mihăileanu”.

PSD îl mai acuza în 2007 pe președinte că a atacat Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și a încercat să-l intimideze, că a acuzat justiția și pe magistrați că sunt corupți, că și-a arogat dreptul de a judeca în locul judecătorilor, când a grațiat trei persoane condamnate pentru trafic de droguri și furt calificat, motivând că „în dosarele celor trei condamnați nu au fost găsite probe temeinice pentru acuzare”. De asemenea, a mai fost acuzat că a eliminat CSM din procesul de numire a magistraților, modificând legea astfel încât doar ministrul Justiției să propună aceste numiri.

În 2012, Traian Băsescu este acuzat de USL că a încălcat principiul separației puterilor în stat, când a cerut Guvernului „să legifereze practic fără Parlament”, apelând la procedura angajării răspunderii de către Guvern.

De asemenea, sunt menționate ca atacuri asupra justiției declarația lui Băsescu privind „neaplicarea unei hotărâri judecătorești în lipsa indicării sursei de finanțare”, declarațiile prin care președintele arăta că este la curent cu acte făcute de procurori în cadrul dosarelor de urmărire penală.

CSM deține din nou un punct central la capitolul justiție, USL susținând cu citate voluminoase din Traian Băsescu că președintele a pus presiune pe această instituție care garantează independența justiției.

4. Nesocotirea rolului Parlamentului de către Traian Băsescu ocupă un loc mult mai puțin important, atât ca poziție cât și ca mărime, în propunerea de suspendare din 2012, însă este un punct comun cu cea din 2007.

În 2012, Traian Băsescu este acuzat, la capitolul 3 privind separația puterilor în stat și independența justiției, că a atacat Senatul, acuzându-l că „s-a compromis” pentru că a întârziat discuțiile privind reforma sănătății, legea asistenței sociale și legislația legată de justiție. „Declarațiile lui Traian Băsescu referitoare la situația din Senat sunt cu atât mai grave cu cât el nu numai că a dat instrucțiuni Legislativului cu privire la actele ce trebuie adoptate, dar chiar și cu privire la forma în care acestea trebuiau să arate, atitudine incompatibilă cu Constituția și cu principiile democratice”, arată USL.

În 2007, Parlamentul ocupa primul capitol din propunerea de suspendare a lui Băsescu și era mult mai voluminos ca în 2012. Președintele era acuzat că nu s-a consultat cu partidele parlamentare, cu excepția partidului din care provenea – Partidul Democrat, că a denigrat PNL și pe premierul Călin Popescu Tăriceanu, după ce a refuzat fuziunea cu PD, că a atras PC la guvernare, apoi l-a catalogat drept „soluția imorală a guvernării”, că a acuzat PSD de blocajele legislative din Parlament, iar PRM că susține fosta Securitate.

Băsescu mai era acuzat că l-a desemnat premier pe Călin Popescu Tăriceanu fără să se consulte cu partidele, că a lucrat la formarea coaliției de guvernare Alianța DA-UDMR-PC în locul premierului, că a cerut majorității parlamentare revocarea celor doi șefi ai Camerelor Parlamentului și modificarea regulamentului Camerelor, că a încercat să forțeze o criză parlamentară pentru a dizolva Parlamentul, că le-a cerut demisia șefilor serviciilor de informații, deși acest atribut aparține Parlamentului, apoi a numit unii interimari.

Președintele a mai fost acuzat în 2007 că a promovat un pachet de legi privind serviciile de informații și siguranța națională și i-a cerut premierului, apoi comisiilor de specialitate parlamentare, să-l trimită Parlamentului și că a încercat „în mai multe rânduri” să organizeze un referendum pentru aprobarea unui Parlament unicameral.

5. Traian Băsescu a fost acuzat că a atacat Curtea Constituțională și deciziile acesteia, atât în 2007, cât și în 2012.

În 2007, președintele era acuzat că a calificat activitatea Curții Constituționale „ca fiind în disprețul interesului național”, referindu-se la respingerea ca neconstituționale ale modificărilor privind alegerea șefilor Camerelor parlamentare sau a legilor privind reforma justiției.

În 2012, USL îl acuză pe Traian Băsescu de faptul că „a instigat la nerespectarea deciziilor Curții Constituționale și a făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curții, făcându-le „vizite” înaintea unor decizii importante”.
Băsescu este acuzat că a declarat că decizia CCR de a respinge legea care a înghețat pensiile și salariile bugetarilor în 2012 nu va schimba nimic și că a mers în vizită la Curte imediat ce PNL și PSD au anunțat că vor contesta legea la judecătorii CCR. O altă declarație incriminată este că „CCR acționează ca o instituție penibilă. Și acum regret enorm creșterea TVA „.

USL mai acuză numirea de către președinte a judecătorului Petre Lăzăroiu pentru un al doilea mandat la CCR, deși Constituția prevede că mandatul membrilor Curții nu poate fi reînnoit.

6. Un alt punct comun al celor două propuneri de suspendare este acuzația că Traian Băsescu nu a respectat rolul de mediator pe care i-l conferă Constituția.

În 2007, președintele era acuzat de PSD că a încercat să devină un judecător al celorlalte autorități publice, pe care a încercat să și le subordoneze, că a conceput și a provocat conflicte, în loc să le prevină sau să le stingă. Printre exemplele date de PSD se numără conflictele dintre premierul Tăriceanu și diverși miniștri, dintre Monica Macovei, ministrul Justiției, și CSM, dintre presă și clasa politică în ce privește răspunderea penală a jurnaliștilor. De asemenea, este amintită formula „președinte-jucător”, ca emblemă a implicării președintelui în conflictele dintre puterile statului.

În 2012, Traian Băsescu este acuzat de USL că a acționat politic, ca un lider al PDL, și că „i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca Prim-ministru, ci și ca președinte al PDL”, luând parte la reuniunile acestui partid. USL amintește deplasarea la Helsinki a lui Băsescu, din 2011, la reuniunea PPE, la care PDL este afiliat, în timp ce șeful PDL Emil Boc nu a fost invitat, participarea la o școală de vară a tineretului PDL și „cel puțin 20 de întâlniri cu lideri marcanți ai PDL, în afara cadrului de consultări cu partidele parlamentare”.

USL îl mai acuză pe președinte de „învrăjbirea” categoriilor sociale, prin instigarea una împotriva alteia: tineri împotriva pensionarilor, salariații din privat împotriva bugetarilor, pacienți împotriva medicilor, părinți împotriva profesorilor.

Puncte distincte în cele două propuneri de suspendare a lui Traian Băsescu

În 2012, spre deosebire de 2007, președintele Traian Băsescu este acuzat de USL că „a inițiat un proiect neconstituțional de revizuire a Constituției și a încălcat procedura de revizuire a Constituției prevăzută de legea fundamentală”. Băsescu a trimis Parlamentului un proiect de revizuire a Constituției, declarat neconstituțional de judecătorii Curții Constituționale, reclamă USL.

Un alt punct nou apărut în 2012 este o acuzație despre ce ar urma să facă Traian Băsescu. USL acuză că președintele „a încălcat în mod grav prevederile Constituției și principiul fundamental al democrației reprezentative, atunci când declară că nu va numi un Prim-ministru din partea USL, chiar dacă această formațiune politică va obține majoritatea absolută în Parlament„. Acuzația se referă la declarația lui Băsescu că va numi un premier de la un partid care obține majoritatea în Parlament, nu de la „alianța” care va reuși acest lucru.

Pe de altă parte, în 2012 nu mai este reluată, ca punct distinct, acuzația din 2007 privind politica externă: „Încălcarea prerogativelor prezidențiale de șef de stat, de reprezentant al statului român, depășirea sferei atribuțiilor sale în domeniul politicii externe”.

Atunci, PSD afirma că Traian Băsescu „are o responsabilitate externă excepțională” și că de modul său de acțiune depinde imaginea țării. Președintele era acuzat că adoptă poziții de politică externă fără a consulta Guvernul sau Parlamentul.

Printre acuzații se numără faptul că, în 2005, „a discriminat între aliații și partenerii României, lansând Axa Washington – Londra – București”, ceea ce a provocat reacția negativă a Franței; declarația că Rusia tratează Marea Neagră ca pe un „lac rusesc”, ceea ce a afectat relațiile cu Rusia și Turcia; declarația conform căreia „Comunitatea internațională poate conta pe sprijinul României în restabilirea păcii în Liban și pentru a garanta securitatea Israelului”, fără ca ONU sau alt stat să ceară așa ceva; angajarea României în soluționarea conflictului din Transnistria; calificarea trupelor românești din Irak ca „trupe de ocupație”, deși NATO și ONU stabiliseră că militarii aliați se află în Irak la invitația guvernului de la Bagdad.