Protocolul ANAF-PÎCCJ: Cum a apărut „SPECIALISTUL” care făcea anchete, deși nu exista bază legală

Protocolul dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ANAF a fost semnat în anul 2013 de Tiberiu Nițu, în calitate de procuror general și de Gelu Diaconu, președinte ANAF la acea vreme.

La capitolul II al protocolului, intitulat „Aspecte privind operaționalizarea Direcției de combatere a fraudelor” se precizează că: „Inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor își desfășoară activitatea „prin detașare în cadrul parchetelor pe posturi de specialiști economico – financiari”.

Experții în domeniul juridic, consultați de Mediafax, au declarat că o problemă esențială este legată de faptul că noțiunea de specialist în cadrul unei structuri de Parchet a fost introdusă prin OUG 43/2002 și viza doar DNA. Mai exact, la articolul 6, se arată că „Direcția Națională Anticorupție se încadrează cu procurori, ofițeri și agenți de poliție judiciară, specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic și în alte domenii, personal auxiliar de specialitate, precum și personal economic și administrativ, în limita posturilor prevăzute în statul de funcțiuni, aprobat potrivit legii”.

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu o să-l votez pe Nicușor la PREȘEDINȚIE”

23:16

ACTUALITATE Un tânăr a MURIT, după ce s-a aruncat de pe un pod din zona autostrăzii Lugoj-Deva. Acesta anunțase pe social-media că vrea să se SINUCIDĂ

23:10

Protocolul dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ANAF menționează însă detașarea personalului ANAF la Ministerul Public, adică a unor inspectori antifraudă, pe postul de specialiști economico-financiari. „Nu există niciun act normativ (lege/OUG/OG) care să reglementeze activitatea specialiștilor în cadrul structurilor Ministerului Public (cu exceptia DNA)”, spun experții judiciari pentru Mediafax.

Pentru prima dată se introduce noțiunea de „specialist” în structura Ministerului Public la un an după intrarea în vigoare a protocolului, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2632/C/2014 pentru aprobarea regulamentului de ordine interioară a Parchetelor, publicat M.OF. nr. 623 BIS/26.08.2014 (art.7, lit h) (art.7 litera h-„specialist antifraudă”).

Prin Ordinul Ministrului Justitiei 1650/C/2015, publicat in M.OF partea I nr. 367 din 27.05.2015 la art. 7 pct. A după litera h se introduce litera h ind. 1 cu următorul cuprins: „specialist”.

Așadar, problema care se menține este aceea că la data semnării protocolului în Regulamentul de ordine interioară a Parchetelor, la structura funcțiilor publice, nu era prevăzut „specialistul” sau „specialistul economic-financiar”.

Prin urmare, în baza unui protocol interinstituțional se completează structura funcțiilor publice din Ministerul Public cu funcția de specialist economico-financiar fără ca aceasta să fie prevăzută în vreun act normativ.

O a doua problemă este legată de depășirea atribuțiilor specialiștilor. Dacă din 2014 aceștia erau clar definiți la nivel de Minister Public, rămâne rolul pe care aceștia îl aveau: Potrivit art. 172 pct. 10 CPP rolul unui specialist în structura Ministerului Public este să efectueze constatări tehnico-științifice ale căror procedură este strict prevăzută de Codul de Procedură Penală: „Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora”.

Cu alte cuvinte, activitatea specialiștilor din cadrul DNA (începând cu 2002) și în cadrul celorlalte structuri ale Ministerului Public (începând cu 28.08.2014) este doar de realizare a unor constatări tehnico-științifice la solicitarea procurorului.

Prin art. 3 litera C din Protocol s-au constituit echipe mixte de procurori/inspectori ANAF care urmau să procedeze „la valorificarea informațiilor și strângerea probelor privind comiterea unor infracțiuni”, ceea ce înseamnă că se ocupau de anchetă.

„Inspectorii economico-financiari detașați de la ANAF la Ministerul Public nu puteau decât să efectueze constatări tehnico-științifice conform art. 122 CPP, neavând vreo altă competență legală privind strângerea probelor, gestiunea și valorificarea informațiilor”, spune experții juridici Mediafax.

Totodată, aceștia precizează că protocolul nu are un temei legal indicat:

-un protocol de cooperare între institutii este posibil doar atunci când instituțiile au prevăzute în Lege domenii de competență comune și astfel de protocoale pot prevedea doar detalierea modalităților de realizare a atribuțiilor, pornind de la premisa că aceste atribuții sunt deja stabilite prin lege.

-activitatea inspectorilor ANAF detașați în cadrul Ministerului Public în baza acestui protocol este supusă arbitrariului Procurorului General, detașarea putând fi revocată de acesta.

– practic prin acest Protocol, care prevede o modalitate concretă de cooperare în instrumentarea cauzelor de evaziune fiscală, frauda fiscală și vamală, acești specialiști ANAF capătă atribuții nelegale de organ de cercetare penală câtă vreme sunt cooptați în instrumentarea unor cauze penale.

– La art.15 din Protocol se prevede nelegal comunicarea soluțiilor dispuse de Ministerul Public către Direcția Generală Antifraudă din cadrul ANAF, deși doar Codul de Procedură Penală prevede cui trebuie să comunice procurorul soluția adoptată.