Raport: Fetele cu dizabilități au șanse mai mici decât băieții să primească hrană adecvată și îngrijire

Copiii cu dizabilități au cele mai mici șanse să beneficieze de educație, sănătate și protecție, iar genul este o cauză importantă de discriminare, este una dintre concluziile raportului „Starea Copiilor Lumii 2013 – Copiii cu dizabilități”.

În contextul Zilei Internaționale a Copilului – 1 iunie, UNICEF în parteneriat cu Camera Deputaților și alături de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a lansat raportul Starea copiilor lumii 2013 – Copiii cu dizabilități.

Conform raportului, copiii cu dizabilități au cele mai mici șanse să beneficieze de educație, sănătate și protecție. Ei sunt printre cei mai expuși la violență, abuz, exploatare și neglijare mai ales dacă sunt ascunși sau izolați în instituții din cauza stigmatului social și a costurilor financiare pe care le implică îngrijirea lor. Copiii din familii sărace au șanse reduse să meargă la școala din comunitate sau să beneficieze de servicii de sănătate, dar acei copii care trăiesc în sărăcie și au o dizabilitate au șanse și mai mici să beneficieze de aceste drepturi fundamentale. Genul este o cauză importantă de discriminare, fetele cu dizabilități au șanse mai mici decât băieții să primească hrană adecvată și îngrijire.

„Modernizarea cadrului legal referitor la drepturile copiilor cu dizabilități și integrarea lor în societate reprezintă unul dintre punctele principale ale Parteneriatului pe care Camera Deputaților îl are începând din acest an cu UNICEF. Vom depune toate eforturile pentru ca legislația românească să se alinieze la standardele ONU și la standardele politicilor publice europene stabilite prin Strategia Europeană privind Dizabilitatea”, a declarat președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea.

Raportul subliniază modul în care societățile pot integra copiii cu dizabilități deoarece, atunci când aceștia fac parte din societate, toată lumea are de câștigat. De exemplu, educația incluzivă lărgește orizontul tuturor copiilor oferind în același timp oportunități copiilor cu dizabilități să aibă o viață mai bună. Mai multe eforturi în ceea ce privește integrarea copiilor cu dizabilități contribuie la diminuarea discriminării care îi împinge la marginea societății. Discriminarea pe fondul dizabilității este o formă de opresiune, subliniază raportul, arătând că deprivări multiple duc la excluderea acestor copii.

„Undeva în lume, unui băiețel i se spune că el nu se poate juca pentru că nu poate merge, iar unei fetițe că nu poate învăța pentru că nu vede. Acest băiețel are dreptul să se joace, iar fetița are dreptul și poate să învețe să citească. Cu toții vom beneficia atunci când toți copiii pot citi, învăța și își pot construi în acest fel viitorul”, se arată în raport.

Pentru mulți copii cu dizabilități, excluziunea începe din primele zile de viață

Conform publicației, atunci când societatea observă mai întâi dizabilitatea și nu copilul, societatea pierde ce are acesta de oferit. Din nefericire, pentru mulți copii cu dizabilități, excluziunea începe din primele zile de viață, atunci când ei rămân fără certificat de naștere. Dacă „nu există” oficial, ei nu pot beneficia de serviciile sociale și de protecția legală care sunt cruciale pentru dezvoltarea și viitorul lor. Marginalizarea crește odată cu discriminarea.

„Pentru ca toți copiii cu dizabilități să fie incluși, ei trebuie să aibă certificat de naștere, să meargă la școală, la doctor și să se țină cont de ei în viața de zi cu zi. Atât copiii cu dizabilități, cât și comunitățile din care fac parte ar beneficia dacă ne-am concentra pe ce pot realiza acești copii – pe abilitățile și potențialul lor”, a declarat Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România. „România a făcut progrese în ceea ce privește protejarea drepturilor copiilor cu dizabilități, dar mai sunt multe de făcut astfel încât aceștia să se poată juca și să meargă la școală alături de ceilalți copii, să beneficieze de servicii de sănătate și protecție adecvate, să-și poată împlini visele. Un prim pas în acest sens, este ratificarea Protocolului aferent Convenției Privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități și extinderea la nivel național a modelelor de bună practică care și-au dovedit eficiența”, a completat Sandie Blanchet.

La nivel internațional există puține date exacte în ceea ce privește numărul copiilor cu dizabilități, a tipurilor de dizabilități pe care le au aceștia și despre modul în care le afectează viața. Drept rezultat, puține guverne au un ghid eficient pentru alocarea resurselor pentru a sprijini copiii cu dizabilități și familiile lor. O estimare globală din anul 2004 arată că 93 de milioane de copii – sau unul din 20 de copii cu vârsta până la 14 ani – au o dizabilitate moderată sau severă. Familiile care au copii cu dizabilități se confruntă cu costuri de trai mai ridicate și pierd oportunități de a obține venituri.

Raportul cere guvernelor să ratifice și să implementeze Convenția cu Privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilități și Convenția Privind Drepturile Copilului, precum și să sprijine familiile astfel încât acestea să poată acoperi costurile îngrijirii copiilor cu dizabilități. De asemenea, raportul cere măsuri pentru a lupta împotriva discriminării în rândul publicului larg, a factorilor de decizie și a furnizorilor de servicii esențiale cum sunt cei din sistemele de educație și sănătate. Totodată, publicația subliniază importanța implicării copiilor și adolescenților prin consultarea lor în ceea ce privește dezvoltarea și evaluarea programelor și serviciilor menite să îi sprijine.

Incluziunea socială a copiilor cu dizabilități este posibilă, subliniază raportul, dar cere mai întâi o schimbare de percepție, o recunoaștere a faptului că toți copiii au aceleași drepturi, că pot fi agenți ai schimbării și că pot hotărî pentru ei înșiși, că părerile lor trebuie auzite și incluse în politici publice și programe și nu sunt doar beneficiari ai carității.