Răspunderea magistraților s-a oprit la Curtea Constituțională. Lista completă a excepțiilor admise de CCR în cazul statutului procurorilor și judecătorilor

Excepția a fost ridicată de ÎCCJ care a semnalat faptul că formularea„judecătorii și procurorii sunt obligați să se abțină de la orice activitate legată de actul de justiție în cazuri în care presupun existența unui conflict de interese” este prea laxă și nu dă ocazia magistratului să își îndrepte comportamentul care l-ar putea pune în ipostaza respectivă.

2. pct.9 cu referire la art.7 alin.(5) sintagmele „comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităților serviciilor de informații” și „informare conformă” și alin.(7) sintagma „precum și procedurile judiciare”

Includerea comisiilor speciale parlamentare pentru controlul activității serviciilor de informații în rândul organelor abilitate să verifice veridicitatea datelor din declarațiile date de magistrați în legătură cu apartenența la un serviciu de informații, nu respectă principiul separării puterilor în stat, a susținut Curtea Supremă. Cu alte cuvine, Parlamentul nu poate controla Justiția și nu poate verifica magistrați. De asemenea, s-a constat că expresia„Rezultatul verificării efective are valoare de informare conformă” este extrem de ambiguă, fiind pentru prima dată folosită în legislația românească, fără să fie explicată.

3. pct.87 cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) și (8)

Se referă la limitarea modului în care Președintele României face numirile și revocările președintelui și vicepreședintelui ÎCCJ. Excepția a fost ridicată de PNL care a invocat o altă decizie a CCR , anume, decizia CCR nr. 375/2005, prin care s-a stabilit că e dreptul președintelui exclusiv de a face aceste numiri, fapt prevăzut expres în Constituția României, la art. 94, lit. c)

4. pct.97 cu referire la art.58 alin.(1)

Modificarea prin care CSM„dispune detașarea judecătorilor și procurorilor la alte autorități publice, în orice funcții, inclusiv cele de demnitate publică numite” și „precum și la instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale, la solicitarea Ministerului Justiției” este considerată neconstituțională. Excepția a fost ridicată de PNL care a argumentat neclaritatea textului (ce înseamnă orice funcție – n.r.), în condițiile în care legislația enumeră în mod expres ce funcții pot ocupa procurorii și judecătorii.

5. pct.109 cu referire la art.62 alin.(3) sintagma „nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art.5 și art.8″ prin raportare la art.62 alin.1 indice 3″

Se referă la magistrații care au fost suspendați din funcție după ce au fost trimiși în judecată după procedura judecății în cameră preliminară sau la cei care au fost puși sub control judiciar pentru comiterea unei infracțiuni și le-a fost, totodată, interzis dreptul de a exercita profesia. Potrivit modificărilor, acești magistrați nu ar mai fi intrat sub incidența articolelelor care fac referire la interdicțiile generale aplicabile magistraților, lucru pe care judecătorii CCR îl consideră neconstituțional. Cu alte cuvinte, modificările i-ar fi permis unui judecător trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiunii să aibă mai multe drepturi decât un magistrat fără probleme penale. De exemplu, să își deschidă o afacere.

6. pct.112 cu referire la art.62 indice 2 și art.62 indice 4

Magistrații CCR au decis că judecătorii și procurorii nu pot fi membri ai Guvernului în condițiile propuse de modificările legii. Excepția a fost ridicată de PNL care a criticat atât ipostaza în care este pus CSM care poate doar să „ia act” de această decizie, cât și prevederea potrivit căreia, pe toată perioada numirii, magistratului nu i se mai aplică interdicțiile și incompatibilitățile general aplicabile. De asemenea, neconstituțională este considerată și posibilitatea „suspendării voluntare” a magistratului pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 3, decizie pe care CSM este chemat „să o constate” în termen de maximum 15 zile.

7. pct.134 cu referire la art.73 alin.(2)

Articolul se referă tot la suspendarea la cerere a magistratului, dar pentru o altă perioadă de timp față de art. 62 (2 ani, față de 3 ani). Faptul că două articole fac referire la același lucru creează neclaritate. Excepția a fost ridicată de ÎCCJ

8. pct.143 cu referire la art.82 alin.(2) sintagma „funcția de ministru al justiției”, pct.144 cu referire la art.82 alin.(2 indice 1) și (2 indice 2), pct.146 cu referire la art.82 alin.(5 indice 1) și (5 indice 2) și pct.153 cu referire la art.851 sintagma „funcția de ministru al justiției”

Toate aceste articole se referă la calculul vechimii în muncă a magistraților și a celor care au îndeplinit funcții asimilate, care ies la pensie, în enumerare fiind cuprinsă și pensionarea celor care au îndeplinit „funcția de ministru al Justiției”, precum și la instituirea interzicerii cumulării pensiei cu salariul pentru magistrații care nu au împlinit încă 65 de ani. Excepția a fost ridicată de ÎCCJ care consideră că este discriminatoriu pentru că, de exemplu, un magistrat care a trecut de vârsta de 65 de ani ar putea încasa și pensie și salariu față de unul care are sub 65 de ani și care nu are voie. Pe de altă parte, se îngrădește dreptul la muncă pentru persoanele care încă nu au implinit vârsta de 65 de ani, dar au ieșit la pensie pentru că au îndeplinit condițiile.

9. pct.157 cu referire la art.99 lit.r)

Prevederea care face referire la obligativitatea magistratului de a motiva hotărâri sau a depune acte în anumite termene se suprapune cu cea prevăzută la lit. h) a aceluiași articol. Excepție ridicată de ÎCCJ

10. pct.163 cu referire la art.109 alin.(1) teza întâi și art.114

Articolele fac referire la aplicabilitatea legii și s-a considerat că modul în care sunt formulate se suprapun cu alte prevederi din legislație