Rata de ocupare și salariile femeilor în România, mai mici decât ale bărbaților

Rata de ocupare și salariile femeilor în România sunt semnificativ mai mici decât ale bărbaților, în timp ce ponderea femeilor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială este mai mare decât cea a bărbaților, se arată în textul viitoarei Strategii privind egalitatea de șanse.

Proiectul de act normativ privind aprobarea Strategiei naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2014 – 2017 și a Planului General de acțiuni pentru implementarea Strategiei arată că dificultățile economice și sociale prin care trece Europa au afectat toate grupurile vulnerabile și, în mod special, femeile.

Pentru o anumită categorie de femei active în unele sectoare economice, criza a menținut ridicat procentul ratei de ocupare, afectând în mai mare măsură bărbații.

„Însă, dacă la începutul manifestării efectelor crizei economice și financiare (trimestrul IV 2008), reducerile de personal s-au înregistrat masiv în sectoare cu personal predominant masculin, măsurile ulterioare de austeritate au lovit puternic și în alte sectoare, inclusiv în cele dominate numeric de feminin. Această situație a determinat modificări de substanță asupra politicilor de protecție socială, prevenire și combatere a șomajului și formare profesională, inclusiv asupra funcțiilor familiei și relațiilor intrafamiliale, în special în ceea ce privește schimbarea rolurilor de «susținător de familie» ce revin în mod tradițional bărbaților”, se arată în documentul citat.

În anul 2012, în România, rata de ocupare a populației cu vârstă de muncă (segmentul de vârstă 15-64 ani) a fost de 64,2 la sută, procentul bărbaților ocupați, de 72,1 la sută, fiind cu mult mai mare decât în cazul femeilor (56,4 la sută).

Pentru segmentul de vârstă cuprins între 20-64 ani, la nivelul anului trecut, rata de ocupare a fost de 63,8 la sută, la o distanță de 6,2 procente față de ținta națională de 70 la sută, stabilită în contextul Strategiei Europa 2020.

„Au fost înregistrate valori mai mari pentru populația de sex masculin (71,4 la sută față de 56,3 la sută pentru populația de sex feminin), iar pentru segmentul de vârstă 55-64 de ani, respectiv populația activă ce poate fi definită ca vârstnică, procentul înregistrat de România a fost de 32,9 la sută femei și 51,2 la sută bărbați.

Conform statisticilor Eurostat, în anul 2012, rata șomajului în România s-a situat pe poziția a șaptea între țările cu cele mai mici rate ale șomajului din UE, respectiv șapte la sută, cu 3,5 puncte procentuale sub media europeană. Rata șomajului feminin păstra tendința de a se situa sub cea masculină, fiind de aproximativ 6,4 la sută, față de 7,6 la sută în cazul bărbaților”, se mai arată în textul strategiei.

Specialiștii cred că discriminarea directă, indirectă și existența segregării pe piața muncii au contribuit la înregistrarea unui decalaj evident între veniturile femeilor și cele ale bărbaților.

Astfel, în România, la nivelul anului 2011, diferența salarială dintre femei și bărbați a fost de 12 la sută.

„La nivelul întregii Uniuni Europene, femeile sunt mult mai expuse riscului de sărăcie și excluziune socială decât bărbații, în principal din cauza veniturilor mai mici ale acestora. (…) Statisticile europene arată că în perioada 2005-2011, riscul de sărăcie sau excluziune socială a suferit o scădere mai accentuată în România (-3,3 la sută) decât în UE27 (-0,3 la sută). Cu toate acestea, 40,3 la sută din populația României era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială (față de 24,1 la sută media europeană), iar ponderea femeilor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială a fost mai mare decât cea a bărbaților aflați în aceeași situație (42,06 la sută, respectiv 39,42 la sută)”, se mai arată în document.

Probleme privind egalitatea de gen apar și în cazul funcțiilor publice ocupate de femei.

Astfel, în urma unei analize a participării femeilor și bărbaților la alegerile locale din luna iulie 2012, a reieșit faptul că femeile ocupă în proporție de numai
5,95 la sută funcții publice alese, iar la alegerile parlamentare din decembrie 2012, ponderea femeilor – de 11,5 la sută – a înregistrat o ușoară creștere față de vechiul legislativ 2008 – 2012, în care femeile ocupau un procent de 9,8 la sută din totalul numărului de parlamentari. În comparație, la nivelul UE, 24 la sută dintre parlamentari sunt femei, reprezentând o creștere cu 16 la sută față de situația înregistrată cu 10 ani în urmă.

Potrivit bazei de date a Comisiei Europene cu privire la situația femeilor și a bărbaților în poziții de decizie, în cadrul administrațiilor publice centrale din statele membre ale UE, ponderea femeilor a crescut: dacă în 2003 procentul înregistrat era de 25,5 la sută, în anul 2011 era de 34,5 la sută, iar în 2012, de 33 la sută.

„În România, ponderea reprezentării femeilor în poziții decizionale, la ambele niveluri, crește de la 27 la sută în 2003 la 56 la sută în 2011 și, în concordanță cu tendința descrescătoare înregistrată și la nivelul Uniunii Europene, la 51 la sută în 2012. În fapt, se constată că procentul femeilor care ocupă poziții de decizie în administrația publică centrală depășește semnificativ media generală din UE, fapt care situează țara noastră, la acest indicator, printre primele locuri în ierarhia europeană”, se mai arată în proiectul de act normativ pus în dezbatere publică.

Strategia națională pentru egalitate de șanse în perioada 2014 – 2017 vizează mai multe domenii de intervenție, fiind prevăzute analize și campanii de informare inclusiv în rândul elevilor și al profesorilor, privind respectarea dreptului la nediscriminare.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) a finalizat viitoarea Strategie națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, proiectul de Hotărâre fiind supus dezbaterii publice.

Inițiatorii noii strategii arată că, în contextul reducerilor financiare și de personal, precum și a reorganizării instituționale, respectiv desființarea Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse (ANES), implementarea Strategiei Naționale pentru perioada 2010-2012 a înregistrat o serie de nerealizări și mari întârzieri.

„În cadrul acestui document strategic, educația a fost apreciată ca fiind unul dintre domeniile prioritare de intervenție pentru promovarea unei societăți axate pe respectarea drepturilor omului și susținerea diversității. Documentul a relevat faptul că, dincolo de intervenții legislative punctuale, combaterea discriminării de gen este condiționată de existența unui sistem educativ favorabil egalității de șanse și dezvoltării personale”, se arată în documentul pus în dezbatere publică.

La nivel european, prioritățile în domeniul egalității de gen asumate prin Strategia pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2010-2015 sunt: independența economică a femeii, plată egală pentru muncă de valoare egală, participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la procesul de decizie și demnitate, integritate și combaterea violenței de gen.

Astfel, pentru perioada 2014-2017, Strategia națională a identificat mai multe arii de intervenție: educația, piața muncii, participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la procesul de decizie, abordarea integratoare de gen și violența de gen.