Realitatea dramatică la doi ani de la Colectiv. Ar face România față acum unei tragedii de asemenea amploare?

La fix doi ani de la incendiul din Clubul „Colectiv”, spitalele românești pot trata doar 19 mari arși, numărul acestora fiind cu cinci mai mic față de cel din noaptea tragediei.

O lecție. Asta ar fi trebuit să fie incediul din 30 octombrie 2015. Totuși, realitatea contrazice această idee. Și asta pentru că doar în Capitală pot fi tratate acest cazuri, în timp ce alte centre din țară așteaptă studii de fezabilitate sau pur și simplu un răspuns ferm de la autoritățile centrale.

Potrivit Ministerului Sănătății, în momentul incediului din clubul „Colectiv”, la nivel național existau doar 24 de paturi pantru mari arși, toate fiind în București. Dintre acestea, 10 erau la Spitalul de Arși, 10 la Spitalul pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, două locuri sunt la Spitalul Central Militar „Carol Davila” și alte două la Spitalul „Agrippa Ionescu”. Un număr cu mult sub nevoile României, cu atât mai puțin în fața unor astfel de dezastre.

Pe lângă cele 24 de paturi de mari arși, în țară mai există, potrivit datelor oferite de ministerul Sănătății, 268 de locuri pentru destinate pentru ingrijirea bolnavilor cu arsuri. Dintr-un raport despre intervența din noaptea respectivă, comandat de fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, reiese că, la nivel național, sunt 221 de paturi.

La mai puțin de un an de la tragedia din 30 octombrie 2015, în iulie 2016, după un scandal uriaș legat de infecțiile nosocomiale și despre condiții în care sunt tratați bolnavii cu arsuri, secția de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) a Spitalului de Arși era închisă de către Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății de la acel moment.

După mai bine de șapte luni de la închiderea ATI a singurului spital din țară care se ocupă exclusiv de arși și de chirurgie plastică, în martie 2017, se redeschide secția, cu o tehnologie performantă, aparatură modernă, dar cu o capacitate înjumătățită de paturi.

„Este adevărat că numărul de paturi a scăzut, dar asta era normal pentru că standardele internaționale impun ca într-un salon să fie doar un singur pat de mare ars, pentru a scădea la maximum riscul contaminării, riscul transmiterii unor microbi de la un pacient la altul. Sigur, este mult mai ușor și din punct de vedere al manevrelor de terapie intensivă, care se fac la pacientul respectiv în interiorul salonului, dacă acesta este singur”, a declarat, pentru MEDIAFAX, directorul executiv al Spitalului de Arși, dr. Cristian Nițescu.

Însă, din punct de vedere economic, medicul mărturisește că este mai dificil pentru că de la 10 paturi pe secția de ATI, câte erau înainte de închidere, acum, pentru că sunt doar cinci, spitalul primește bani mai puțini din deconturile făcute la Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Întrebat ce s-a întâmplat cu pacienții cu arsuri grave, care aveau nevoie de terapie intensivă, pe perioada cât secția a fost închisă, Cristian Nițescu a explicat că „pacienții arși grav au fost tratați, cum și pe unde, nu prea face obiectul ca eu să știu. Dar vă asigur că condițiile în care au fost tratați și cazați nu au fost dintre cele mai fericite. Având în vedere că, în țară, locuri pentru mari arși, nu mai sunt decât la Spitalul de Arși și la Spitalul Floreasca, vă dați seama. Este greu de presupus că niște arsuri foarte mari, într-o perioadă destul de lungă au reușit să fie tratate într-o secție de mari arși”.

La Spitalul de Arși din Capitală, pe lângă secția de ATI, funcționează și secția de chirurgie plastică, acolo unde sunt internați pacienții cu arsuri minore sau unde se recuperează cei care au trecut de perioada critică petrecută la terapie intensivă.

În țară, situația e dramatică

În timp ce doar Capitala se luptă cu doar câteva paturi pentru mari arși, în țară există centre special concepute pentru tratarea acestor afecțiuni, dar care, de ani de zile, nu au încă aparatura necesară pentru a demara actvitatea.

Un astfel de centru pentru mari arși este la Spitalul Județean Timișoara, unde sunt gândite cinci saloane, fiecare cu câte un pat. În decembrie 2016, trei dintre ele au fost finalizate din bugetul Consiliului Județean Timiș. Mai exact, s-au investit 900.000 de euro, iar anul acesta au fost deja aprobate fondurile necesare pentru construirea celorlalte două saloane. Învestiția este făcută și spitalul așteaptă doar aparatura pe care Ministerul Sănătății trebuie să o aducă.

„Aparatele care țin de Secția de Terapie Intensivă vor fi livrate până la sfârșitul anului, pentru că a fost licitația desfășurată și finalizată de către Ministerul Sănătății și urmează, conform cerințelor de la Chirurgie Plastică, să fie distribuite către Compartimentul de Mari Arși. În ceea ce privește aparatura specială, specifică pacientului cu arsuri grave, dependentă de Chirurgie Plastică și bloc operator, s-au înaintat Ministerului Sănătății tot necesarul și toate caracteristicile, caietul de sarcini, și urmează să înceapă procedura de licitație. Valoarea totală a aparaturii este în jur de 17 milioane de lei, estimată conform caietului de sarcini de către colegie de la Casa Austria”, a declarat directorul Spitalul Județean Timișoara, Marius Craina.

Marius Craina a explicat că deja a angajat personal în proporție de 80-90%, pentru centrul de mari arși, fiind vorba despre 40 de medici, asistenți, infirmiere, kinetoterapeut și brancardier. Până la deschiderea saloanelor de arși, acești lucrează pe secțiile de chirurgie plastic și ATI.

Directorul spitalului speră ca până la mijlocul anului 2018, licitațiile pentru celelalte aparate să fie făcute în timp util, astfel încât Centrul pentru Mari Arși să fie funcțional.

Ministrul Sănătății face promisiuni

În contextul lipsei locurilor pentru arși, ministrul Sănătății, Florian Bodog, face promisiuni peste promisiuni, repetând, în multe declarații de presă că „am avut un guvern care a venit pe arși și care nu a făcut nimic pentru arși”.

Florian Bodog a declarat, la jumătatea lunii octombrie, că până la sfârșitul anului, Centrele de Mari Arși din Timișoara și Iași vor fi echipate cu aparatura necesară.

„În momentul de față, lucrăm la studiile de fezabilitate pentru centrele noi de arși. În București, vor fi două centre noi: unul la Grigore Alexandrescu și unul la Spitalul Bagdasar. În țară, vor fi centre la Timișoara, Târgu Mureș și Iași. Iași și Timișoara au o situație mai bună. În Timișoara sunt deja câteva boxe de arși, care vor fi dotate. Sperăm ca până la sfârșitul anului, primele echipamente să fie deja prezente acolo. Noi avem o problemă cu paturile de arși mari pentru că nu avem capacitatea de a acoperi toate solicitările și orice pat nou înființat în țară, indiferent unde se găsește acesta, este un plus în tratamentul arșilor. Până la sfârșitul acestui an, parte din echipamentele pentru Iași și Timișoara vor ajunge acolo, iar începând cu anul viitor, în funcție de studiile de fezabilitate și proiectare, îmi doresc să încep construcția centrelor de arși mari”, a precizat Florian Bodog.

Infecțiile care iau viața

În tot timpul în care autoritățile se contrazic și spitalele așteaptă, singurii care au de pierdut sunt pacienții. Tragedia din Colectiv a fost primul eveniment major, care a pus față în față realitatea cruntă a sistemului sanitar și lipsa paturilor pentru mari arși.

Cristian Matei sau Mumu, cum îl cunosc pritetenii, spune că percepția sa despre spitalele din România s-a schimbat total după ce a contractat infecții nosocomiale, salvarea lui fiind transferul la o clinică din Israel. Trei săptămâni a stat în comă, iar șansele de supraviețuire scăzuseră la jumătate.

„Eu sunt conștient de faptul că se poate întâmpla orice într-un spital. Poate nu are nu știu ce medicament sau poate nu are o fașă sau poate îmi dă o bacterie.(…) Ținând cont de ceea ce am trăit pe propria-mi piele, anume că am luat niște bacterii, că transplanturile pe care le-am făcut aici nu au ținut, a trebuit să le fac încă o dată în străinătate, nu pot să spun că mi-e teamă, dar am totuși un sentiment de neliniște atunci când sunt în spital. Dar nu e vorba de medici, vreau să subliniez acest lucru. Tot din experiența mea neplăcută, în Israel, printre cei care m-au salvat se aflau și medici români”, a povestit, pentru MEDIAFAX, Cristian Matei, supraviețuitor al incendiului din „Colectiv”.

CITEȘTE ȘI:Bombele din spitale: 57.088 infecții nosocomiale în ultimii 5 ani

Fotograful Miluță Flueraș se consideră printre cei norocoși, chiar dacă și el a contractat o infecției intraspitalicească. Încrederea în doctori l-a determinat să nu plece din țară, la tratament.

„Am avut și eu o infecție cât eram în spital. În prima parte a spitalizării am avut pseudomonas. Mi-au recomandat prietenii apropiați la momentul respectiv și nu am vrut eu să plec, pentru că aveam pe toată lumea aproape și am avut încredere în doctori, pentru că am avut un doctor foarte bun. Doctorul meu nu mi-a ascuns în niciun moment care sunt riscurile, dar a fost încrezător, și eu am fost încrezător. Din cauza infecției. E vorba de mâna dreaptă, o zonă de grefă nu a fost reușită”, a precizat, pentru MEDIAFAX, Miluță Flueraș.

În România sunt 64 de spitale de stat, care au în structura lor secții sau compartimente de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructive. Dintre ele, 24 au secții pentru îngrijire de arsuri.

În urma incendiului de la Clubul „Colectiv”, din 30 noiembrie 2015, 64 de tineri și-au pierdut viața, iar alți 146 au fost răniți.