Regizorul filmului de Oscar „Vânătorul de cerbi” a murit la 77 de ani
Cimino locuia în casa sa din Beverly Hills. Eric Weissmann, prieten și fost avocat al regizorului, a declarat că prietenii săi nu au putut da de acesta în ultimele zile și au sunat la poliție. Polițiștii l-au găsit pe Cimino decedat în patul său. Potrivit lui Weissmann, Cimino nu avea boli grave.
Capodopera lui Cimino a fost filmul din 1978 „The Deer Hunter”, povestea Războiului din Vietnam și efectele sale asupra unui mic oraș metalifer din Pennsylvania. Filmul a primit cinci premii din partea Academiei de Film, inclusiv pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor. Pelicula a dus la ascensiunea lui Robert De Niro și a lui Meryl Streep. Christopher Walken a câștigat de asemenea premiul Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar.
„Munca noastră împreună este ceva de care îmi voi aduce aminte întotdeauna. I se va simți lipsa.”, a declarat De Niro, sâmbătă.
În ciuda controversei iscate de modul în care a înfățișat Războiul din Vietnam și uilizarea jocului violent ruleta rusească, filmul a fost lăudat de critici și numit de unii dintre aceștia drept cel mai bun film american de la „The Godfather/Nașul”.
Într-o cronică pentru Chicago Sun-Times, Roger Ebert a numit pelicula „una dintre cele mai emoționante și tulburătoare filme făcute vreodată”.
Cariera lui Cimino a luat o turnură negativă odată cu filmul din anii 1980 „Heaven’s Gate,” un western cu Kris Kristofferson și Walken în rolurile principale, care a fost perceput negativ de critici și a fost un dezastru financiar.
Filmul a devenit sinonim cu peliculele supra-bugetate și cu producțiile scăpate de sub control și un avertisment pentru regizorii cu viziune artistică care căpătaseră prea multă putere în noul Hollywood definit de regizori precum Francis Ford Coppola și Martin Scorsese.
Bugetul inițial al filmului de 11,5 milioane de dolari a crescut ulterior la 44 de milioane. Deși această sumă nu mai este impresionantă astăzi, la acel timp a generat falimentarea United Artists și a contribuit la prăbușirea carierei lui Cimino, făcând loc metalității mercantile și comerciale care a dominat lumea filmului de la Hollywood zeci de ani după aceea.
Steven Bach, fost vice președinte executiv al United Artists, a scris despre producția filmului în cartea sa din 1999: „Final Cut: Art Money and Ego in the Making of Heaven’s Gate”.
Vincent Canby, critic de film la The New York Times, care aborda un ton ponderat în cronicile sale, a scris că filmul a fost un „dezastru fără precedent” care „eșuează atât de lamentabil încât l-am utea suspecta pe Cimino că și-a vândut sufletul diavolului pentru a obține succesul de la ‘The Deer Hunter’ și că diavolul tocmai s-a întos să-și ia obolul”.
Cu toate criticile, Cimino și-a apărat mereu filmul catalogându-l drept o împlinire artistică, sau măcar un proiect în care a meritat să se implice.
„Nu m-am răzgândit niciodată”, a declarat regizorul pentru Vanity Fair în 2010. „Nu te poți uita în urmă. Nu cred în înfrângeri. Toată lumea are piedici, dar după cum a spus Count Basie: ‘Nu contează cum faci față dealurilor, contează cum te descurci cu văile”.
Clint Eastwood, prieten de-o viață cu Cimino i-a luat apărarea în Vanity Fair: „George Lucas a regizat ‘Howard the Duck,’ și tipul care a regizat ‘Waterworld’ – filmele astea nu i-au distrus,” a exprimat Eastwood. „Criticii se înțeleseră să nu aprecieze ‘Heaven’s Gate.’ Filmul nu a prins la public. Dacă ar fi făcut-o, ar fi avut același succes ca ‘Titanic.’ ‘Titanic’ a mers, așa că totul a fost șters cu buretele”
Michael Cimino a devenit o figură excentrică chiar și pentru Hollywood, trăind în solitudine, schimbându-și constant înfățișarea, pretinzând că era alergic la alcool și la lumina soarelui.
Regizorul s-a născut în New York și a crescut în Long Island, absolvind Yale în 1961, și și-a dat masteratul în pictură la University of New Haven in 1963.
Primul său film a fost lansat în 1974 „Thunderbolt and Lightfoot,” un film în care Clint Eastwood și Jeff Bridges au jucat rolurile principale.
Cimino a lucrat sporadic în ultimii ani după pelicula „Heaven’s Gate”, și fără să mai aibă succes. Printre celelalte filme ale sale se numără cel din 1985, „Year of the Dragon”, cel din 1987, „The Sicilian,” și cel din 1990, „Desperate Hours,” precum și „Sunchaser”, din 1996.