REȚEAUA „oamenilor de știință” din închisori. Șef editură: „Majoritatea însăilează, iar însăilările astea urmează să fie completate de cineva. Nu e niciun comitet științific nicăieri”

După ce gândul a prezentat cine sunt cei peste 70 de „oameni de știință” din închisorile României și cum funcționează sistemul „cărți contra libertate”, AICI și AICI, astăzi vom arăta cum sunt scrise în multe cazuri aceste lucrări care le pot servi deținuților la liberarea condiționată din închisoare, cu toate că nu mereu instanțele de judecată țin cont de ele, așa cum a pățit campionul „scriitorilor” deținuți, fostul deputat PSD Nicolae Vasilescu.

Editura Sitech din Craiova este locul preferat al deținuților publiciști, 58 dintre cele 174 de lucrări scrise de condamnați și inventariate de gândul în perioada 2014-2015 fiind publicate aici. Campionii „scriitorilor” din pușcării, fostul deputat PSD Nicolae Vasilescu și omul de afaceri Dinel Staicu, și-au publicat „lucrările științifice” aici, alături de mulți alți condamnați. Sub pretextul că este un avocat care vrea să publice o lucrare științifică pentru un client de-al său aflat în spatele gratiilor, reporterul gândul a discutat cu directorul editurii Sitech, Aurel Popa. El a povestit pas cu pas cum se procedează în astfel de cazuri și cum, din experiența sa, mulți deținuți scriu doar „însăilări” în închisoare, ele fiind completate de altcineva, în afara închisorii. Secretul succesului editurii sale printre deținuți: prețul scăzut și reclama. Pentru un tiraj de 50 de exemplare, Sitech ia în jur de 600-700 de lei, acceptând și tiraje atât de mici, când cele mai multe edituri nu lucrează sub 300 sau 500 de exemplare.

În rest, spune Aurel Popa, reclama rămâne sufletul comerțului: „În domeniul ăsta, cum să vă spun, cea mai importantă reclamă e cea făcută de client. De exemplu avem penitenciare în care ne-a venit celula 2 și a trecut la celula 3 și așa mai departe. Că îi mai întreb și eu de unde sunt. Recomandă unul pe altul chestiunea. Și aici e o chestie de… să nu se facă tam-tam, să iasă totul bine, repede, să arate bine lucrarea„.

EXTERNE Conferința anuală de presă a lui Putin / Sistemul Patriot din România, criticat de liderul rus. „Doar în câteva secunde începe separarea focoaselor”

12:40

ACTUALITATE Registrul Auto Român, AVERTISMENT pentru șoferi, referitor la „fake-news” despre anvelopele „all seasons”:

12:38

Cu o cifră de afaceri de aproximativ 200.000 de euro în 2014 și un profit declarat modest, de doar 2.500 de euro, conform Ministerului Finanțelor, Editura Sitech nu trăiește însă din lucrările pe care deținuții le publică aici, susține directorul Aurel Popa.

Pasul 1 – profesorul. „În general lumea apelează la cunoștințe, mai sunt și unii care o fac probabil cu interes”

După ce a aflat de la reporterul gândul că presupusul deținut-client se află în București și că are facultate, dorind să scrie în domeniul Dreptului, directorul Aurel Popa a început consilierea.

„Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să luați legătura cu un profesor. În general se cam uzează de conducători de doctorat, dar nu numai. (…) Deci ei au nevoie de un mentor, de un conducător științific sau de un coordonator științific. În general, aici lumea apelează la cunoștințe, mai sunt și unii care o fac probabil cu interes, eu partea asta nu o am. Dacă aș avea-o, v-aș da un număr de telefon și v-aș zice: domnule, vă înțelegeți cu omul ăsta. Din păcate nu am. (…) Am văzut, fiecare are așa… căi semi-oculte. Oficial nu te poți duce la facultate să spui, domnule, subsemnatul vreau și eu, dați-mi și mie un cadru didactic coordonator. Și atunci din moment ce mergi pe căi mai puțin bătătorite, mergi pe relații și atunci fiecare își rezolvă într-un fel individual problema. O rezolvați și dumneavoastră, vă gândiți la cunoștințele dumneavoastră, ale familiei, în facultate, vă găsiți dumneavoastră pe cineva”, te ghidează Aurel Popa.

Directorul de la Sitech explică faptul că procedura prevede ca profesorul coordonator să obțină o hârtie de la facultatea unde lucrează, care să ateste că este cadru didactic al acelei instituții de învățământ. Apoi, profesorul trebuie să semneze o altă hârtie prin care să ateste că este coordonatorul lucrării științifice a deținutului „X”, în care să specifice titlul și tema lucrării. Practic, deținutul și profesorul trebuie să cadă de acord asupra temei și titlului dinainte ca deținutul să se apuce efectiv de scris. Hârtia trebuie să ateste că lucrarea are conținut științific. Cu aceste două hârtii, cea de la facultate și cea de la profesor, deținutul merge la conducerea penitenciarului, pentru a obține acordul.

Pasul 2 – scrisul. „Majoritatea să spunem că însăilează, iar însăilările astea urmează să fie completate de cineva”

Înarmat cu cele două hârtii și cu acceptul conducerii penitenciarului de a concepe o „lucrare științifică” în spatele gratiilor, deținutul se poate apuca de scris. Nu în propria celulă, la lumina lumânării, așa cum vedem în filme, ci în activitatea denumită „ieșitul la scris”, într-un spațiu separat al închisorii – bibliotecă, club, etc.

„Penitenciarul îi creează un program în care el poate să se apuce, să iasă la scris, așa spun ei. În fiecare zi se apucă, scrie, scrie, scrie. Și când totul este scris de mână, el ia toate hârtiile, vi le dă și cineva se apucă și culege pe calculator. Acum, nu trebuie să culeagă neapărat ce a scris el, asta e… Adică cineva poate dezvolta. Din experiența mea, am constatat că foarte puțini dintre oamenii care au scris cărți (din penitenciar – n.r.) au avut atât de multe resurse științifice ei, să trăiască din amintiri, ca să poată scrie niște cărți într-adevăr interesante. Majoritatea să spunem că însăilează, iar însăilările astea urmează să fie completate de cineva. Mai ales cum e la dumneavoastră la Drept, cu articolul cutare, cu ăla, cu ăla… Nu are cum… După ce se face această completare și se scrie pe calculator, atunci venim noi. Trimiteți manuscrisul, noi ne apucăm, îl așezăm”, povestește mai departe Aurel Popa.

Urmează apoi obținerea de la Biblioteca Națională a indicelui CIP (catalogare înaintea publicării) și a numărului ISBN (numărul unic de identificare a unei producții editoriale), care durează câteva săptămâni.

„Când stabiliți cu profesorul și cu clientul titlul, îmi trimiteți pe email titlul, pentru că durează două săptămâni până când obțin de la Biblioteca Națională descrierea CIP. Iar de scris, un format A5 cu caracter de 13, la un rând, să se învârtă în jurul la 120-140 de pagini maxim. Deci nu trebuie să fie un monument. Mie îmi trebuie când e treaba clară titlul și autorul”, mai spune Aurel Popa.

Directorul Sitech ne atrage atenția să nu picăm în greșeala unora dintre deținuți, de a merge la o editură neacreditată CNCSIS, pentru că lucrarea nu va fi acceptată de penitenciar, legea prevăzând această condiție a unei edituri acreditate științific.

Cântărețul-stomatolog de la „Gaz pe Foc”. Conf. univ. Sergiu Drafta: „I-am dat niște materiale după care să se inspire”

Foarte puține dintre lucrările în curs de apariție, așa cum sunt catalogate la Biblioteca Națională cele mai multe dintre operele deținuților din perioada 2014-2015, menționează și cine este coordonatorul științific al scrierilor respective.
De multe ori, aceștia fie nici nu au citit lucrările respective ale deținuților, așa cum arată Adevărul în cazul cărților de jurnalism ale omului de afaceri Cornel Penescu, fie fac un favor deținuților prin rude și cunoștințe, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Gheorghe Copos, cu profesorul de istorie Stelian Brezeanu.

Nu mereu se întâmplă așa. Gândul l-a contactat pe medicul stomatolog Sergiu Drafta, conferențiar universitar la Universitatea de Medicină „Carol Davila” din București, el fiind coordonatorul celor două lucrări scrise de Realini (Alin) Lupșa, fost component al formației „Gaz pe Foc”. Lupșa a scris în 2014, din spatele gratiilor, cărțile „Celule stem în medicina dentară” și „Implanturi dentare versus lucrări protetice cimentate pe dinți naturali”.

Drafta spune că Lupșa i-a fost student la stomatologie și că l-a ajutat cu cele două cărți, la rugămintea soției sale, dându-i cele două teme despre care susține că sunt originale. Profesorul susține că cele două lucrări sunt scrise de fostul cântăreț, el doar trimițându-i la penitenciar materiale bibliografice.

„A fost studentul meu. Atunci când a intrat el în închisoare, soția lui m-a rugat dacă pot să îl ajut. I-am dat niște materiale după care să se inspire. El a făcut-o, nu eu i-am făcut-o, el a scris tot ce e acolo. Eu i-am dat materiale bibliografice. Da, sunt lucrări științifice, au chiar o temă pe care am ales-o eu, este unică în România, nu s-a mai scris despre ea și e chiar ok. L-am întrebat cum a făcut să scrie și mi-a zis că în fiecare zi el se ducea 7-8 ore pe zi și a reușit. Acum nu știu dacă chiar așa o fi, însă e un lucru realizabil. Vestea m-a luat prin surprindere, din ce am vorbit cu soția lui și ulterior și cu el, mi-a zis că e nevinovat, că a fost o chestie în care el a picat ca musca în lapte”, a povestit Sergiu Drafta pentru gândul.

Medicul stomatolog recunoaște însă că legea care permite deținuților să folosească această metodă pentru a ieși mai repede din închisoare este prost făcută.

„Spre deosebire de alții… Am auzit și eu că ăștia cum ajung în pușcărie devin scriitori toți și fac niște lucrări de toată jena. L-am întrebat și eu, cine ți-a verificat lucrarea, cine a zis dacă e bună sau nu e bună? A zis că a fost șeful închisorii. El s-a dus la o comisie și ăia să-și dea cu părerea de stomatologie, de celule stem?… Cred că legea este prost făcută„, spune Sergiu Drafta.