REȚETE. Cel mai bun cozonac moldovenesc tradițional. Câtă untură și nucă trebuie să pui ca să nu se lase

Adevăratul cozonac moldovenesc tradițional este făcut cu foarte multe gălbenușuri, cu untură și lapte gras, frământat cum se cuvine, cel puțin 60 de minute.

La cozonacul moldovenesc tradițional este indicat să se folosească numai făină de la moară, dar merge și o marcă mai cunoscută de faină. De asemenea, așa cum probabil știm, cea mai bună rețetă de cozonac, gogoși, prăjitură e tot cea de la bunica, nu e niciun secret!

Ba chiar Păstorel Teodoreanu, priceput în ale cozonacului, cu rețete minunate, a lăsat următoarele versuri de epigramă:

Pastorel, la cozonaci,
A propus cincizeci de ouă.
De-aici protestări, chemări
La răspundere. Dar oare
N-aţi văzut că e eroare?
Era vorba de… jumări.
O gospodină

Ingrediente pentru rețeta de cozonac moldovenesc tradițional

Timpul de pregătire al cozonacului este de două ore, durata de gătit, o oră. Timpul total de pregătire ajunge la trei ore.

Ingrediente

-1 kg de făină bună, uscată (tip 000)
-20 gălbenuşuri de la ouă mari sau mai multe dacă sunt ouă mici
-300 g zahăr
-100 ml ulei
-100 g unt gras de ţara sau cu 80% grăsime
-lapte gras, cam 200-250 ml depinde cât cere faina
-1 baton vanilie (sau alte arome preferate), pasta sau extract de vanilie-eu folosesc de la Vanillashop.ro
-coaja de la o lămâie proaspăt rasă
-1 linguriţă rasă sare
-14 g de drojdie uscată sau 40 g proaspătă
-100 g lapte bătut, iaurt sau chefir gras
-1 lingura untură (opţional)
-miez de nucă, stafide, cacao, fructe confiate + zahăr pentru umplutură

Cum se face rețeta din moș-strămoși? Secretele cozonacului moldovenesc

Bunica pregătea făina și o ținea la căldură, o cernea de câteva ori pe zi și o ținea uscată și aerisită. Făina de cozonac e bună când nu e umedă, ci uscată, pentru un cozonac pufos.

Pas cu Pas: Cozonac moldovenesc tradițional

Ingredientele cozonacului se aduc la cald, altfel se taie minunea de cozonac. Ouăle se separă de cu seară, gălbenușurile se amestecă elegant cu sare și se bat puțin cu o lingură de lemn (NU de metal!) și se lasă, acoperite, până în ziua următoare (sau măcar 30 minute dacă e grabă mare).

Făina se cerne iar în albia de lemn la bunica, în lighean de plastic de la Auchan la oraș (sic!), se fierb 100 ml lapte și se opărește o lingură de făină, se toarnă laptele, amestecând cu o lingură de lemn, să evităm cocoloașele, și se lasă la răcit. Drojdia proaspătă se freacă cu o linguriță de zahăr, până devine fluidă, ca o smântână, apoi adăugăm 50 ml lapte călduț și puțină făină, amestecând până avem un aluat ca de clătite. Se acoperă și se lasă să crească, dar nu mai mult de 15 minute. Laptele se pune pe foc alături de zahăr și batonul de vanilie, se amestecă până se topește complet zahărul. Se recomandă folosirea a 300 ml lapte și apoi vedeți dacă mai e nevoie sau nu.

Dacă puneți drojdie uscată, aceasta se amestecă direct cu făina, nu se face plămadă. Untul se amestecă cu lingura de untură și se topesc ușor. Frământatul: facem o gaură în mijlocul moviliței de făină și punem gălbenușurile cu sare, plămada, opăreală răcorite, laptele bătut, răzătura de lămâie și amestecăm, adăugăm lapte călduț câte puțin până ajungem la consistența dorită.

Atenție! Laptele să nu fie călduț, dar nici fierbinte, pentru că altfel se opărește drojdia. Temperatura nu trebuie să depășească 40 de grade.

Se adaugă puțin ulei și se frământă de la margine spre mijloc. Când se termină uleiul, se pun untul cu untură, nu tot odată.

La bunica se desfășura un adevărat „concurs” de cozonaci, între femeile din sat, care punea mai multe gălbenușuri, care avea cozonacul mai fin, mai aromat, care făcea mai mulți cozonaci. Tradițiile se păstrează și azi.