Român bătut în secția de Poliție unde a mers să reclame un taximetrist, despăgubit de CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat marți România pentru încă un cetățean bătut de poliție. Cazul Șerban Marinescu vs. România a ajuns la CEDO în 2013, după ce în țară plângerea celui agresat de poliție a fost pasată de patru ori între parchet și tribunale, anunță Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului din România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) într-un comunicat.

La 2 iunie 2007, Șerban Marinescu, născut în 1979, a avut o altercație cu un șofer de taxi care refuza să-i dea restul pentru o cursă, seara târziu, în fața casei. Ca să-l intimideze, taximetristul a condus până la Secția 22 de Poliție din București, fără a-i permite să coboare.

La secție, unde Marinescu a vrut să facă plângere împotriva taximetristului, a fost insultat și bătut de trei polițiști, potrivit plângerii sale. El a arătat că aceștia l-au lovit cu pumnul în față, i-au dat șuturi în coaste și l-au imobilizat cu cătușe de o balustradă, se precizează în comunicatul CEDO.

Reprezentantul Guvernului României la CEDO a susținuit că Marinescu era băut și agresiv și că avea deja o vânătaie sub ochi când a ajuns la Poliție. Polițiștii l-au încătușat, însă nu l-au lovit, a mai spus acesta.

Certificatul medico-legal, emis în dimineața imediat următoare vizitei la Poliție, confirmă că Marinescu a fost victima unei agresiuni care necesită șapte – opt zile de îngrijiri medicale, arată APADOR-CH.

Plângerea împotriva polițiștilor și a șoferului de taxi a fost depusă pe 5 iunie 2007, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București. În răspunsul oficial al Poliției se arăta că Marinescu venise deja bătut la secție și pentru că era recalcitrant a fost legat cu cătușe de balustrada scării, ca să se calmeze.

Timp de aproape opt ani dosarul Marinescu a fost plimbat între parchet și judecătorie.

Prima rezoluție de neîncepere a urmării penale față de lucrătorii de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, iar față de taximetrist, pentru lipsire de libertate, a fost dată de Parchet în iulie 2009. Instanța a desființat soluția parchetului în noiembrie 2010 și a cerut din nou reluarea cercetărilor. Zece luni mai târziu, parchetul a decis tot neînceperea urmăririi penale, fără să mai facă alte cercetări. În 2012 instanța se pronunță din nou în favoarea victimei și trimite pentru a doua oară cauza la parchet. În iunie 2014 parchetul dispune clasarea cauzei întrucât faptele nu există;

Reclamantul a contestat pentru a a treia oară soluția procurorului. În februarie 2015 instanța constată că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fapta de purtare abuzivă și trimite cauza la parchet în vederea începerii urmării penale cu privire la fapta de lipsire de liberate. În iulie 2015 parchetul clasează din nou cauza, pentru a patra oară, pentru fapta de lipsire de libertate. Marinescu a contestat din nou, iar instanța, la data de 2 decembrie 2015, pentru a patra oară trimite cauza la procuror pentru a pune în mișcare acțiunea penală și de a completa urmărirea penală.

Astfel, după opt ani de la incidentul din Secția 22 de poliție, dosarul este tot la parchet în curs de soluționare.

În acest timp niciunul dintre polițiști nu și-a pierdut funcția, nu a fost sancționat. Pe tot parcursul procesului ei au avut reprezentare juridică gratuită din partea unuia dintre sindicatele polițiștilor, mai precizează APADOR-CH.

Marinescu s-a plâns în octombrie 2013 Curții Europene că a fost victima unui tratament inuman și degradant din partea agenților statului, că nu a beneficiat de o anchetă efectivă și că nu a beneficiat de un recurs efectiv.

CEDO a hotărât că, în cazul lui Marinescu, a fost încălcat articolul 3 din Convenția europeană a drepturilor omului – interzicerea torturii și tratamentelor inumane sau degradante – cu privire la faptul că nu a fost derulată o anchetă efectivă de autoritățile române privind faptele reclamate.

Curtea a decis ca Marinescu să fie despăgubit cu suma de 7.500 de euro. Statul român mai trebuie să plătească 4.000 de euro pentru cheltuielile de judecată.