România și alte state UE riscă să piardă sute de miliarde de euro dacă nu fac ordine în achizițiile publice

La începutul anului 2015, 12 dintre cele 28 de state membre, între care și România, nu îndeplineau condițiile standard necesare pentru achiziții publice în domenii precum transporturi și infrastructura energetică.

Cele 12 statele memționate în raport sunt România, Bulgaria, Grecia, Croația, Italia, Letonia, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia, Cehia.

Dacă standardele UE referitoare la achizițiile publice nu vor fi îndeplinite până la sfârșitul anului 2016, Comisia Europeană ar trebui să suspende plățile către statele membre, până când acestea vor remedia deficiențele, se arată în raport.

Incapacitatea statelor respective de a aloca contracte publice mari ar trebui să le împiedice să acceseze unele dintre cele mai generoase fonduri ale UE. Fondurile alocate în cadrul politicii de coeziune reprezintă circa o treime din bugetul comunitar general și au totalizat 367 de miliarde de euro în ciclul bugetar 2014-2020.

Performanțele slabe ale contractelor mari de achiziții publice reprezintă un semnal de alarmă pentru autoritățile de la Bruxelles, care a lansat anul trecut un program de stimulare în valoare de 315 miliarde de euro, concentrat în mare parte pe proiecte mari de infrastructură.

Fondurile pentru investițiile anunțate în 2014 de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, sunt diferite de fondurile de coeziune, dar Curtea Europeană de Audit a avertizat în martie în privința manierei de supraveghere a planului, potrivit Financial Times.

Din cele 1.420 de tranzacții analizate de auditori în cele 28 de state membre, în legătură cu achiziții publice, circa 41% conțin erori.

Dintre aceste erori, 131 sunt considerate minore, cum ar fi publicarea târzie a contractelor atribuite. Circa 288 sunt semnificative, precum numărul redus al ofertelor în cadrul licitațiilor, din cauza grabei cu care au fost organizate.

Alte 168 sunt erori majore, cum ar fi atribuirea directă a contractelor, fără licitație, sau selectarea în mod ilegal a unei companii.

Între exemplele de erori majore se află atribuirea unui contract de supraveghere a lucrărilor la centura ocolitoare a unui oraș din Polonia, în valoare de 300.000 de euro, unui arhitect, fără licitație deschisă, cu mai multe oferte. Un alt caz menționat este cel al unui contract pentru o instalație destinată apelor reziduale din Spania. Acolo, licitația a decurs corect, dar în peste jumătate din lucrările contractate materialele, tehnologiile și cantitățile inițiale au fost înlocuite.

Phil Wynn Owen, coordonatorul raportului, avertizează că astfel de erori afectează consumatorii.

Comisia Europeană a anunțat că va acorda statelor membre suportul tehnic pentru dezvoltarea unor planuri de acțiune și evitarea suspendării fondurilor, dar a avertizat că nu se va abține să recurgă la suspendare, dacă țintele planurilor de acțiune respective nu vor fi îndeplinite.

Auditorii se concentrează pe identificarea erorilor și nu pe identificarea fraudelor, care sunt în mare parte responsabilitatea statelor membre. Cu toate acestea, raportul notează că statele membre au raportat foarte puține nereguli considerate fraude.

Franța și Spania, de exemplu, nu au raportat nicio neregulă legată de fraude în achiziții publice, în perioada 2007-2013.

Curtea Europeană de Audit notează faptul că statele membre și Comisia Europeană au efectuat o analiză limitată a contractelor de achiziții publice și ar trebui să dezvolte baze de date care să ajute la eliminarea erorilor.

Auditorii consideră totodată că numărul mare al autorităților contractante din țările UE face situația extrem de complexă. În Italia, 40.000 de autorități separate au roluri în contractele de achiziții publice.