Românii PIERD BANI. Cultura de rapiță, în PERICOL. Ionel Arion, Pro Agro: „De trei ani, zero plante de RAPIȚĂ duse la recoltare!”

Potrivit precizărilor făcute pentru Gandul.info de către președintele Pro Agro, Ionel Arion, deținător al unei exploatații agricole de aproximativ 400 hectare, aproape jumătate din totalul suprafeței semănate cu rapiță în ferma sa a fost întoarsă și reînsămânțată cu altă cultură agricolă, încă din toamna lui 2019.

„Personal, am semănat 80 ha cu rapiță în anul 2017, iar în 2018 nu am cules nimic. Am semănat apoi alte 50 ha în 2018 și în anul următor nu am recoltat nimic. În fine, anul acesta am redus suprafața la 30 ha și, vă pot spune că, deja, 13 ha le-am întors din toamnă. De trei ani, zero plante de rapiță duse la recoltare!”, a precizat șeful Pro Agro.

El a mai spus că, în cazul rapiței, prelungirea epocii de semănat nu dus la rezultatele scontate. Din acest motiv, președintele Pro Agro consideră că irigațiile sunt imperios necesare celor care își doresc să însămânțeze în continuare rapiță, una dintre primele culturi care aduc bani în fermă, într-un an agricol.

„Nu este vorba de calitatea materialului semincer la rapiță sau de tratamentele făcute, ci, pur și simplu, de seceta prelungită din perioada semănatului. Noi am încercat să ne ducem cu însămânțările undeva spre sfârșitul perioadei optime, crezând că vom avea precipitații și să nu mai semănăm prea devreme, cum s-a întâmplat până acum. Unii fermieri, din contră, au semănat foarte, foarte devreme, crezând că vor prinde o ploaie, la noroc, și așa mai departe. Astăzi, rapița nu se pretează să fie semănată la risc. Se merită să semănăm rapiță acolo unde avem sistem de irigații și, încă de la semănat, putem să aplicăm măcar o udare de răsărire”, a adăugat Arion.

Întrebat fiind care este starea culturilor agricole la nivelul exploatațiilor de cultură mare, membre ale Federației Națională „Pro Agro”, el confirmă că situația este, pe alocuri, asemănătoare cu cea din ferma sa, și anume o slabă răsărire a plantelor de rapiță, respectiv întoarcerea acesteia la scurtă distanță de la însămânțare. Soluția la îndemâna majorității fermierilor pentru echilibrarea situației a fost reprezentată de cerealele păioase.

„La păioase nu sunt probleme foarte mari. La rapiță însă, mai ales în sudul României, acolo unde toamna a fost destul de secetoasă și unde s-au mai însămânțat suprafețe cu rapiță, acestea nu se prezintă deloc bine. Plantele de rapiță sunt fie răsărite parțial sau pe vetre, fie sunt situații în care această cultură nu a răsărit deloc și au fost înlocuite încă din toamnă cu cereale păioase. Astfel, nu s-a mai așteptat primăvara, anotimp în care se putea semăna porumb, floarea soarelui sau orice altceva”, a mărturisit liderul Federației „Pro Agro”.

2019-2020: Porumbul, cultura regină a agriculturii românești

Discuția cu liderul Pro Agro a continuat pe tema culturii de porumb, una pe care mizează din ce în ce mai mulți producători agricoli, în condițiile în care aceștia sunt nevoiți, nu de puține ori, să întoarcă brazda cu rapiță.

Arion spune că banii încasați pe producția de porumb îi ajută pe fermieri să se capitalizeze, dar și să investească în sisteme de irigații, capabile să sporească randamentele la hectar.

„Depinde de la fermier la fermier ce cultură agricolă alege în locul rapiței, în funcție de planul de culturi, dar și de rotația acestora. La un moment dat îți dorești să semeni și rapiță. Cel mai bine este s-o faci după păioase. Dacă alegi grâul în locul rapiței, nu-l poți însămânța la nesfârșit. Atunci, te orientezi la porumb, care este cultura-regină a anului agricol în curs. Ultimele însămânțări au fost efectuate pe suprafețe în creștere, iar tendința este de majorare a numărului de hectare cu porumb, în perioada următoare”, a declarat președintele Federației Naționale Pro Agro. „În cazul porumbului, veniturile sunt substanțiale, ceea ce îi încurajează pe fermieri să se capitalizeze. Din ce în ce mai mulți dintre marii cultivatori de porumb investesc în irigații, astfel încât să genereze randamente cât mai mari. În ultimii ani, în mai toate fermele s-a simțit o creștere a suprafețelor însămânțate cu porumb, acolo unde s-a putut cultiva”.

Întrebat care este tendința în ceea ce privește maturitatea varietăților de hibrizi utilizate la scară largă de fermierii români, în contextul unei clare schimbări ale condițiilor de mediu și de climă, Arion a explicat că, la cultura de porumb irigat, se mizează pe o perioadă de vegetație cât mai lungă. Pe e altă parte, acolo unde nu există irigații, fermierii mizează pe stadiile semi-timpuriu și timpuriu, dar semănat pe suprafețele mult mai mici.

„În plus, este vorba și de arealul de cultivare. Fermierul trebuie să țină cont de mulți factori, atunci când alege un anumit soi și un anumit FAO”, a adăugat Arion.

Din păcate însă, a mai afirmat sursa citată, genetica românească este din ce în ce mai puțin prezentă pe piață.

„Se produce din ce în ce mai puțin”, a adăugat el, făcând referire la hibrizii de porumb dezvoltați de INCDA Fundulea.

Rățișoara și mistrețul fac ravagii în cultura de porumb

Întrebat de ce anume nu cultivă porumb în ferma sa, Ionel Arion a explicat că unul dintre motive este și porcul mistreț, animal sălbatic care îi dă mari bătăi de cap. Această problemă nu o are însă doar domnia sa. Potrivit precizărilor șefului Pro Agro, fermierii nu-și pot primi la timp despăgubirile în caz de calamitate și trebuie să apeleze la instanță, motiv de întârziere a încasării banilor chiar și cu cinci ani.

„Eu lucrez 400 ha. În ultimii șapte ani nu am avut cultură de porumb, nu pentru că nu mi-am dorit, ci pentru că nu am putut, din cauza distrugerilor generate de porcii mistreți”, a mărturisit Ionel Arion. „În ultima perioadă, producătorii agricoli au ajuns și la cinci-șase ani diferență să-și recupereze pagubele în instanță, ca urmare a atacurilor de porci mistreți asupra culturilor agricole din exploatațiile lor. Este foarte mult. Ministerul Apelor și Pădurilor, acum și al Mediului, mai tot timpul a tergiversat eliberarea acelor documente de despăgubire, iar funcționarii ministerului nu-și asumau răspunderea de a da undă verde acelor despăgubiri. În schimb, îi îndemnau pe fermieri să-și găsească dreptatea în instanță. La un eventual control al Curții de Conturi la minister, având o hotărâre judecătorească, nu ar fi existat vreo îndoială din partea autorităților de control în acest sens. Dacă ar fi aprobat însă acele despăgubiri fără hotărâri judecătorești, cum, de altfel, sunt și obligați, probabil că ar fi intervenit Curtea de Conturi și ar fi întrebat ce și cum, în fiecare caz. De frica de a nu li se imputa sumele (n.r. – nu au plătit despăgubiri fără hotărâre judecătorească)”.

Mai mult, atacul rățișoarei (Tanymecus Dilaticollis) o insectă polifagă care generează pagube mari producătorilor de porumb a reprezentat un alt motiv pentru care Arion nu s-a orientat către „cultura-regină” a acestui an, mai ales în contextul în care acesta ar urma să fie ultimul cu derogare de la Comisia Europeană (CE) în vederea utilizării neonicotinoidelor la tratamentul semințelor.

„Avem, într-adevăr, această problemă cu dăunătorii – Tanymecus (n.r.  – Tanymecus Dilaticollis sau rățișoara porumbului). Pentru noi, este o sperietoare foarte mare faptul că nu vom mai primi în viitor acea derogare la neonicotinoide. Va fi crunt. Anul acesta probabil c-o vom mai primi. Însă, din bănuielile mele, probabil că acesta va fi ultimul. Celelalte (n.r. – pe lângă cele trei interzise – clothianidin, imidacloprid și thiamethoxam, mai sunt și alte neonice – acetamiprid, dinotefuran, nitenpyram și thiacloprid) nu au fost dovedite că sunt eficiente. Ceea ce nu a fost dovedit științific nici că aceste substanțe sunt toxice pentru polenizatori. Trebuie să nu ne lăsăm pradă sentimentelor și emoțiilor și să avem dovezi științifice pentru a putea trece peste aceste lucruri. Până la urma urmei, noi aplicăm medicamente plantelor. Din acest punct de vedere, științific vorbind, nu s-a dovedit încă faptul că neonicotinoidele dăunează oamenilor, polenizatorilor sau faunei, de orice natură ar fi ea”, a conchis Ionel Arion.

Ionel Arion este șeful Federației Naționale Pro Agro, o organizație profesională înființată în anul 2012 de și pentru producătorii români din agricultură, industria alimentară și servicii conexe, în vederea promovării, reprezentării, susținerii și apărării intereselor membrilor organizațiilor profesionale reprezentative la nivel național în raporturile cu instituțiile europene, naționale publice și private.

Totodată, aceasta este singura organizație care îndeplinește simultan condițiile de reprezentativitate la nivelul sectoarelor de activitate agricultură și industria alimentară, constatată de Tribunalul București.

Scăderi pe linie

Conform datelor operative ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), valabile la data de 28 noiembrie 2019, la finele anului agricol 2018-2019 rapița a totalizat o producție de aproximativ 685.000 de tone, la un randament mediu de 2.300 de kilograme la hectar. Potrivit datelor publicate de sursa citată, la nivelul anului agricol anterior, cantitatea recoltată a fost de 1,610 milioane de tone, la un randament mediu de 2.547 de kilograme la hectar și o suprafață însămânțată de 632.000 de hectare.

Pe de altă parte, majorarea suprafețelor cultivate cu porumb și floarea-soarelui s-a datorat pierderii suprafețelor cultivate cu rapiță din cauza secetei. Astfel, aceleași date agregate de MADR la finele lunii noiembrie a anului trecut arată că producția totală de porumb boabe contabilizată până la acea oră depășea 16,747 milioane tone, la un randament mediu de aproximativ 6.490 kilograme boabe la hectar. Cifrele raportate se află și ele sub totalul înregistrat la finele anului agricol 2017-2018, atunci când România obținut o producție totală de 18,353 de milioane tone porumb boabe, la un randament mediu de 7.740 kilograme la hectar. Anul trecut, în România, suprafața însămânțată cu porumb a depășit 2,65 de milioane de hectare, în creștere față de 2018, când terenurile cultivate cu porumb au ocupat 2,41 milioane de hectare.

În prima decadă a lunii octombrie 2019, deputatul PNL, Florin Roman, depunea la Senat un proiect de lege ce prevede ca proprietarul/deținătorul/gestionarul fondului cinegetic să încheie asigurare de răspundere obligatorie față de terți, ca în caz de pagube produse de animale sălbatice asupra culturilor agricole, despăgubirile să nu fie plătite, integral de aceștia.

Și asta în condițiile în care pagubele produse fermierilor pe terenurile agricole sunt semnificative uneori, constatându-se distrugeri relativ constante, în proporție de 18-20 %. Alteori, mistreții calamitează culturile agricole în proporție de chiar și 80%.