ROSALIND FRANKLIN, biofiziciana din Marea Britanie cu o contribuție semnificativă la descoperirea structurii ADN, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai nedreptățiți oameni de știință.
ROSALIND FRANKLIN a lucrat ca cercetător la King’s College din Londra, iar cea mai mare realizare a sa a fost fotografierea, prin difracția razelor X, a lanțurilor fine de ADN.
Pe baza fotografiilor realizate de ROSALIND FRANKLIN, cercetătorii Maurice Wilkins, James Watson și Francis Crick au publicat un articol despre structura ADN-ului, în 1953, și au fost recompensați cu premiul Nobel, nouă ani mai târziu.
În 1962, ROSALIND FRANKLIN era decedată, astfel că nu a fost recompensată cu premiul Nobel (distincție care nu se acordă post-mortem) și nu a fost măcar menționată la ceremonia care i-a premiat pe Wilkins, Watson și Crick. Singurul premiu pe care l-a câștigat ROSALIND FRANKLIN a fost tot post-mortem, fiind acordat pentru contribuția la descoperirea structurii ADN-ului.
Povestea din spatele ignorării lui ROSALIND FRANKLIN în ceea ce privește Nobelul este mai complicată: aceasta era colegă de laborator cu Wilkins, însă neînțelegerile tot mai dese dintre cei doi l-au făcut pe cercetător să ia fotografiile cu lanțurile fine de ADN și să le dea lui Watson și Crick, fără știrea lui ROSALIND FRANKLIN.
Astfel, cei trei s-au folosit de cercetările lui ROSALIND FRANKLIN și au obținut o distincție cu ajutorul acestora, fără însă a o menționa și pe cercetătoarea britanică în studiul lor.
Crick a recunoscut că cei trei au folosit imaginile realizate de Rosalind Franklin, pentru a-și formula, în 1953, ipoteza lor cu privire la structura ADN.
De altfel, la câțiva ani după moartea lui ROSALIND FRANKLIN, Watson a descris-o drept „o fire beligerantă, emotivă și care nu era capabilă să interpreteze rezultatele propriilor studii”.
ROSALIND FRANKLIN a trăit numai 37 de ani, fiind răpusă de cancer ovarian.