Sala în care s-a votat Unirea, la 1 Decembrie 1918, se degradează pe zi ce trece, iar banii pentru reparații nu apar. În schimb, se pregătește un alt monument

Sala Unirii, încăpere care găzduia festivități ale armatei, devenită locul de întâlnire a delegaților la 1 Decembrie 1918

Sala Unirii, imobil aflat în prezent în administrarea Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, datează din anul 1900, fiind folosită la 1 decembrie 1918 pentru întâlnirea celor 1.228 de reprezentanți ai românilor din Transilvania, unde s-a votat Unirea.

Istoricul Liviu Zgârciu spune că Sala Unirii era în 1918 cazină militară – o sală de festivități – care aparținea garnizoanei Regimentului 50 Infanterie al Armatei Austriece și fusese ridicată între 1898-1901, pe locul unei foste ospătării.

„Cazina militară deținea cea mai încăpătoare sală, unde puteau intra cei 1.228 de delegați, la care se adăugau alte zeci de persoane care au ținut să participe la eveniment (…). Documentele Unirii se redactaseră deja cu o seară înainte, în Hotelul Apulum (Hungaria – n.r.), care nu mai există acum, fiind demolat în anii ’80, iar în Sala Unirii Vasile Goldiș a citit proclamația Unirii și acolo s-a votat rezoluția. În Sala Unirii au ținut discursuri Iuliu Maniu, Iuliu Hossu și alte personalități”, explică Zgârciu.

Potrivit acestuia, cazina militară era o sală în care se țineau balurile, festivitățile, o casă a Armatei, iar după 1918 ea a fost modificată în mai multe rânduri.

„A primit imediat după 1918 numele de Sala Unirii, iar atunci au început și primele modificări. Mai exact, între 1920 și 1922 a fost pregătită pentru a găzdui un alt moment important -dineul oficial care marca încoronarea la Alba Iulia a Regilor Ferdinand și Maria ca suverani ai tuturor românilor la 15 octombrie 1922. Atunci a fost ridicată intrarea sub formă de arc de triumf, plasată inscripția în latină de pe frontispiciul sălii, a fost modificat interiorul, au fost create cele două nișe și atunci cele două nișe au fost pictate cu portrete ale unor personalități din viața culturală sau voievozi și domnitori din istoria românilor, fiind atunci o pictură pe pânză realizată de un pictor francez, Pierre Bellet”, povestește Liviu Zgârciu.

El spune că în regimul comunist sala s-a degradat foarte mult, devenind aproape o ruină.

„La împlinirea a 50 de ani de la Marea Unire, când deja Nicolae Ceaușescu instaurase partea aceea de comunism naționalist și se reiau vechile sărbători naționale românești, sala a intrat într-un proces de refacere, pictura de pânză a fost înlocuită cu pictură murală, iar atunci a fost amplasată pardoseala de marmură și marmura roșie de pe pereții sălii. Ultima modificare a fost în perioada 1990-1992, când a fost realizată actuala pictură murală a nișelor”, afirmă Zgârciu.

Potrivit acestuia, vechea pictură pe pânză realizată de Pierre Bellet este păstrată și conservată în muzeu și, în cazul unei restaurări a Sălii Unirii, ar putea fi amplasată în interiorul acesteia.

Istoricul consideră că Sala Unirii este „cel mai important simbol al istoriei românilor” și ar trebui tratată ca atare.

„Sala Unirii este cel mai important simbol al istoriei românilor pentru că, Ziua Națională a României fiind 1 Decembrie, iar această zi marcând ceea ce s-a întâmplat în această sală în 1918, este cea mai importantă locație și obiectiv al istoriei românilor. Aici s-a luat decizia Marii Uniri a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a celorlate ținuturi locuite de români cu România”, spune Liviu Zgârciu.

Prin acoperișul Sălii Unirii intră ploaia; pentru restaurare ar fi nevoie de 1,4 milioane de euro

În ultimii ani, sala a intrat într-o degradare continuă, iar urmele sunt vizibile atât în exteriorul acesteia, cât și în interior, unde apa de ploaie care pătrunde prin acoperiș a început să afecteze pictura murală.

Directorul Muzeului Național al Unirii, Gabriel Rustoiu, afirmă că sunt probleme cu infiltrațiile apei de ploaie și este nevoie urgentă de refacerea acoperișului și restaurarea sau înlocuirea tâmplăriei, costurile fiind estimate la aproape 1,4 milioane de euro.

„Avem probleme cu infiltrațiile de la ploaie, pictura este afectată într-o bună măsură. Tâmplăria necesită o restaurare sau o schimbare totală. Anul acesta, Consiliul Județean Alba a prins în planul de investiți deocamdată proiectarea pentru schimbarea înveliturii și a șarpantei și restaurarea tâmplăriei, iar de la anul ne-a promis că va prinde anual bani și pentru restaurarea totală a clădirii. Suma, la o primă evaluare, este undeva la 1,4 milioane de euro, cam o treime din costurile totale ale monumentului Unirii care se preconizează a se face în fața Catedralei Încoronării (Reîntregirii – n.r.). Desigur, suma va fi mai mică pentru că se organizează o licitație și, de obicei, prin licitații se fac economii”, spune Gabriel Rustoiu.

Potrivit acestuia, costurile sunt ridicate pentru că este vorba despre un monument istoric și lucrările de restaurare trebuie realizate cu mare grijă și cu tehnici speciale.

La rândul său, Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba – instituție care are în subordine Muzeul Național al Unirii – spune că a cerut bani de la Guvern pentru restaurarea Sălii Uniri, dar nu a primit niciun răspuns la adresele înaintate.

„Consiliul Județean Alba a cerut fonduri pentru restaurarea celui mai reprezentativ monument legat de Marea Unire din 1918. Am cerut și nu am primit niciun răspuns. Va trebui să ne descurcăm singuri și vă spun că am început să gândim un plan de alocare bugetară astfel încât până în 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, să fie restaurată Sala Unirii”, afirmă Ion Dumitrel.

În timp ce sala se degradează, autoritățile vor să ridice un monument al Unirii; proiectul, peste 3,5 milioane de euro

În schimb, mai multe organizații patriotice, sprijinite de Prefectura Alba și Primăria Alba Iulia, au făcut demersuri pentru construirea unui monument al Unirii în municipiu, costurile fiind estimate, potrivit inițiatorilor, între 3 și 4 milioane de euro.

Primele demersuri pentru construirea unui monument al Unirii la Alba Iulia au fost începute în 1993 de către reprezentanții unor organizații patriotice, iar în ultimii ani aceștia au primit și sprijinul Prefecturii, Primăriei Alba Iulia, dar și al unor parlamentari.

În anii ’90, Ministerul Culturii a organizat și un concurs de idei pentru realizarea monumentului, concurs reluat în 2008, prin care a fost selectat proiectul sculptorului Mihai Buculei, care presupune realizarea unui monument de piatră de peste 20 de metri înălțime, sub forma unei cruci.

Purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia, Mihai Coșer, afirmă că există o inițiativă legislativă depusă în Parlament pentru alocarea a aproape 15,4 milioane de lei (aproximativ 3,5 milioane de euro) pentru construirea „Ansamblului Memorial al Marii Uniri”.

Coșer susține că Primăria a făcut un memoriu în toamna acestui an către Guvern, însă nu pentru alocarea de fonduri, ci pentru crearea unui comitet care să gestioneze toate fondurile care urmează să fie alocate pentru sărbătorirea împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire din 1918 și care să pregătească manifestările.

„Noi am solicitat selectarea membrilor cu autoritate profesională recunoscută pentru constituirea unui for legitim, care să fie învestit cu atribuții în vederea realizării monumentului de la proiectare, avizare până la execuție, inclusiv organizarea evenimentelor de celebrare ale centenarului Marii Uniri. De asemenea, acest comitet ar trebui să gestioneze resursele financiare și de orice altă natură care să ducă la îndeplinirea în condiții optime a tuturor obiectivelor propuse”, spune Mihai Coșer.

Referitor la monumentul Unirii, purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia afirmă că municipalitatea a realizat încă din 2012, în baza unui aviz de la Ministerul Culturii, PUZ-ul pentru „Ansamblul Memorial al Marii Uniri”, însă proiectul este stopat pentru că nu au fost alocați bani de la buget pentru acesta.

Construirea unui nou monument al Unirii, contestată de unii istorici

Construirea unui monument al Unirii la Alba Iulia este criticată de unii istorici, dar și de reprezentanți ai administrației, care susțin că există deja două monumente simbol ale Marii Uniri: Sala Unirii și Catedrala Reîntregirii.

Președintele CJ Alba, Ion Dumitrel, susține că, deși nu contestă monumentul Unirii, i se pare „inutil”, deoarece adevăratele simboluri ale Marii Uniri sunt Sala Unirii și Catedrala Reîntregirii.

„Nu contest monumentul și e treaba lor ce vor să facă. Mie mi se pare inutil pentru că, din punctul meu de vedere, în Alba Iulia avem monumentele Unirii, care sunt Sala Unirii și Catedrala Reîntregirii. Ar trebui să ne îngrijim mai întâi de ce avem, de cele două simboluri ale istoriei României și apoi să ne gândim la alte monumente”, spune Ion Dumitrel.

Și istoricul Liviu Zgârciu spune că Sala Unirii este „cel mai important simbol al istoriei românilor”.

„Un monument al Unirii nu ar știrbi din imaginea de simbol a Sălii Unirii. Imaginea sălii este deja știrbită pentru că a intrat într-un proces de degradare, ar trebui găsită o finanțare prin care să i se redea strălucirea. Sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute. Un monument al Unirii ce să marcheze? Faptul că în Sala Unirii a avut loc actul Unirii. Nu prea îi văd rostul”, afirmă Zgârciu.

La rândul său, directorul Muzeului Național al Unirii, Gabriel Rustoiu, susține că monumentul Unirii „este o mare prostie”, având în vedere costurile vehiculate.

„Eu, sincer să vă spun, chiar nu îi văd rostul. Eu zic că Alba Iulia nu are nevoie de un astfel de monument pentru că există deja monumente ale Unirii. Există Catedrala Încoronării, există Sala Unirii, practic toată cetatea asta este un monument care, într-un fel sau altul, este legat de istoria poporului român. Chiar dacă aici au locuit maghiarii și au avut o stăpânire sau austriecii, dar să nu uităm despre martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan, despre prima unire din vremea lui Mihai Viteazul. După părerea mea, acest monument și la costurile respective este o mare prostie”, consideră Gabriel Rustoiu.

Sala Unirii este în prezent în administrarea Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia și găzduiește o expoziție cu documente originale, steaguri ale unor delegații participante la actul Unirii, busturile Regelui Ferdinand și Reginei Maria, copiile coroanelor purtate de aceștia la încoronarea din 1922, din Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, fotografiile unice din 1 Decembrie 1918 și aparatul cu care ele au fost realizate de Samoilă Mârza.

Tot în Sala Unirii este expus biroul original la care s-a redactat „Declarația de autodeterminare a românilor din Transilvania”, în octombrie 1918, în casa din Oradea a avocatului Aurel Lazăr, document citit apoi de către deputatul Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta.