Sala Unirii din Alba Iulia, în care s-a semnat actul Marii Uniri, restaurată după 50 de ani

În dimineața zilei de 1 Decembrie 1918, în Sala Unirii din Alba Iulia, pe atunci cazinou militar, 1.228 de delegați din Transilvania au hotărât Unirea cu România. Din acea zi, oamenii îi spun „Sala Unirii”, iar câțiva ani mai târziu a primit acest nume oficial.

Directorul Muzeului Național al Unirii, Gabriel Rustoiu, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că s-a semnat contractul de execuție pentru reabilitarea Sălii Unirii, iar valoarea investițiilor va fi de aproape două milioane de euro, jumătate din cât va costa Monumentul Unirii, care se va ridica la Alba Iulia cu ocazia Centenarului.

„Sala Unirii se va redeschide înainte de 1 Decembrie 2018 și va fi restaurată exact ca în 1922 în sensul că se va reface pictura interioară, exact cum a fost atunci. Am redescoperit-o acum cinci ani, făcută fâșii în depozitul de arheologie, odată cu portretele regale. Ea a fost deja restaurată la Muzeul National Brukenthal. Clădirea nu prezintă probleme serioase de structură încât să ridice mari provocări. Pe fațadă, deasupra intrărilor, se vor așeza stemele României Mari din perioada interbelică, stema mică a României Mari. Nu va mai fi expoziția etnografică în Sala Unirii și toată sala va fi dedicată momentului octombrie – decembrie 1918. Va fi o expoziție cu ceea ce a însemnat drumul spre Unire. Se vor reface exterioarele și se vor realiza toate zugrăvelile și tencuielile necesare”, a spus Gabriel Rustoiu.

După reabilitările prin care va trece, Sala Unirii din Alba Iulia va arăta ca în 1922, când aici au fost încoronați Regii Maria și Ferdinand, iar după ce regele a semnat Actul de Încoronare, invitații s-au îndreptat spre Sala Unirii.

La intrare în sală, în dreapta și stânga ușii, vizibil deteriorată, se află, în prezent, imagini ale Regelui Ferdinand și Reginei Maria, iar în interiorul sălii se regăsesc busturile lor.

Gabriel Rustoiu a declarat că ultima reabilitare completă s-a realizat acum jumătate de secol, iar mici îmbunătățiri s-au adus în 2003.

„Dacă observați cam din 50 în 50 de ani se fac lucrări majore. Sperăm că și lucrarea aceasta va ține măcar 50 de ani. Pentru toată lumea va fi o sală absolut schimbată pentru că în 1922 toate pozele pe care le aveam noi nu erau color, erau alb-negru. O să fie total schimbată, expoziția de bază va beneficia și de anumite părți multimedia, va fi cu totul altceva, va fi într-adevăr un memorial al neamului românesc, să spun așa”, a spus Gabriel Rustoiu.

În ultimii ani, sala a intrat într-o degradare continuă, iar urmele sunt vizibile atât în exteriorul acesteia, cât și în interior, unde apa de ploaie care pătrunde prin acoperiș a început să afecteze pictura murală.

Sala Unirii deține mai multe obiecte de patrimoniu național, unul dintre acestea fiind biroul avocatului Aurel Lazăr, pe care s-a redactat Declarația de autodeterminare, scrisă la Oradea în 12 octombrie 1918: „Pe temeiul dreptului firesc – ca fiecare națiune poate dispune, hotărî singură și liberă de soarta ei – națiunea română din Ungaria și Ardeal dorește acum să facă uz de acest drept și reclamă în consecință, și pentru ea dreptul ca, liberă de orice înrăurire străină, să hotărască singură așezarea ei printre națiunile lumii…”.

De asemenea, pe peretele de la intrare, în plăci de marmură, sunt gravate Rezoluția Marii Adunări Naționale, Legea pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România și Proclamația Regelui Ferdinand I către Țară din 15/28 august 1916.

Tot în acest imobil sunt expuse „Documentele Unirii”, cele șase volume ce conțin credenționalele și telegramele originale de susținere a Unirii, strânse de Asociațiunea ASTRA, a spus directorul adjunct la Muzeului Național al Unirii, Constantin Inel.

O altă piesă importantă este aparatul de fotografiat al lui Samoilă Mârza, cu care au fost realizate singurele imagini de la 1 Decembrie 1918. Ele au rămas și astăzi în patrimoniul Muzeului Național al Unirii. De altfel, potrivit istoricilor, la Marea Adunare Națională au fost prezenți circa 100.000 de români și un singur fotograf.

În Sala Unirii se mai află ziarele vremii, steaguri originale cu care delegațiile participante la Unire au venit și planul de apărare al orașului Alba Iulia, realizat de către Garda Națională condusă de căpitanul Florian Medrea.

Imobilul Sălii Unirii a fost construit între anii 1898 și 1900 și se află în Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia, fiind cel mai vizitat obiectiv din județul Alba, iar intrarea este gratuită.

În dimineața zilei de 1 Decembrie 1918, în sala mare a cazinoului militar s-au adunat cei 1.228 de delegați aleși din toate categoriile sociale, care au venit de pe întreg cuprinsul pământului transilvan pentru a vota Unirea Transilvaniei cu România.

În cadrul Marii Adunări Naționale s-a prezentat Rezoluția de Unire care cuprindea un amplu și avansat program de reforme democratice ce urmau să stea la temelia noului stat. Rezoluția adoptată de Marea Adunare Națională, primită cu entuziasm de mulțimea masată pe întinsul platou din spatele cetății, a pecetluit Unirea Transilvaniei cu România și a conturat, totodată, sensul dezvoltării democratice a societății românești.

Rezoluția Marii Adunări Naționale a fost citită delegaților de către Vasile Goldiș, iar apoi a fost votată.

Pe 27 iulie 1990, Parlamentul a decis ca 1 Decembrie să devină Ziua Națională a României.