Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, hram istoric al Catedralei Patriarhale, începe duminică

Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, hramul istoric al Catedralei Patriarhale, începe duminică seara, iar a doua zi moaștele lor și ale Sfântului Dimitrie cel Nou vor fi aduse în procesiune pe podiumul special amenajat în apropierea locașului.

Sărbătoarea începe duminică, la ora 16.00, cu Slujba Vecerniei unită cu Litia, iar luni, în ziua hramului, de la ora 7.00, vor fi scoase în procesiune moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Dimitrie cel Nou și vor fi așezate în baldachinul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală, unde vor rămâne întreaga zi pentru a putea fi venerate de către credincioși, potrivit Patriarhiei Române.

Sfânta Liturghie din ziua hramului istoric va fi oficiată de patriarhul Daniel, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

ACTUALITATE Ce este și cum se manifestă GLOSOFOBIA. Ce spun specialiștii

17:28

ACTUALITATE Vasile Bănescu: „Patriarhul Daniel nu are nicio simpatie pentru nimic care ține de EXTREMISM” / „Mulți preoți, PROPAGANDIȘTI politici contextuali”

17:26

Actuala Catedrală Patriarhală este unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din țară închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena, de 354 de ani aflându-se sub ocrotirea acestora, a declarat pentru MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica.

Construcția, începută în anul 1656, a fost supravegheată de Radu Logofătu Dudescu și Gheorghe Șufaru. Ctitorie a voievodului Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658), a fost sfințită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău.

După sfințirea ctitoriei, Constantin Șerban Voievod nu s-a bucurat de împlinirea tuturor lucrărilor bisericii, căci imediat după sfințire, în anul 1658, a fost nevoit să părăsească țara și a mers în Transilvania.

În același an, noul domn, Mihnea Vodă, la îndemnul mitropolitului Ștefan, a organizat momentul istoric al târnosirii ctitoriei înaintașului său. Astfel, în Duminica Tuturor Sfinților din acel an, patriarhul Macarie al Antiohiei a uns cu mir altarul și stâlpii bisericii.

Lucrările locașului rămas nezugrăvit înaintea sfințirii au fost duse la bun sfârșit în timpul lui Leon Radu. După terminarea lucrărilor de zidire exterioară, biserica din centrul Capitalei s-a îmbogățit cu pictură lucrată în tehnica fresco, terminată în vara anului 1688. Din această pictură, Catedrala Patriarhală mai păstrează astăzi doar icoana de hram din firida de pe peretele estic al pridvorului.

Istoria și mai ales legendele formate în jurul acestui reper duhovnicesc al Bucureștiului spun că pentru chipurile Sfinților Împărați Constantin și Elena, pictorul rămas anonim a folosit ca model chipurile lui Radu Vodă Leon și cel al Doamnei Luchia, considerați cea de-a doua pereche de ctitori ai lăcașului.

La 8 iunie 1668, la puțin timp după înscăunarea noului mitropolit, Teodosie al Ungro-Vlahiei, domnitorul Radu Leon, după sfătuirea cu ierarhii și egumenii din mănăstiri, a hotărât oficial ca biserica din Dealul Viilor să devină Catedrala mitropolitană. Această calitate și-a păstrat-o până în anul 1925, când, prin ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, a devenit Catedrala patriarhală.

Ctitoria lui Constantin Șerban Voievod a fost gazda, de-a lungul timpului, a numeroase momente de importanță deosebită pentru biserica și țară. Aici au fost unși domnitorii Țării Românești, patriarhii României, s-a consfințit Unirea de la 1859 și tot aici s-a proclamat, la 9 mai 1877, independența de stat a României. În timpul domnitorului Gheorghe Duca au continuat lucrările la paraclisul Reședinței patriarhale cu hramul „Sfântul Gheorghe”, iar mitropolitul Varlaam a dezvoltat un centru cultural în jurul bisericii, organizând în Drumul Filaretului, strada 11 Iunie de astăzi, tipografia Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

Înrudită îndeaproape cu biserica episcopală de la Curtea de Argeș, ctitoria lui Neagoe Basarab, atât în ceea ce privește planul, cu naosul în formă de treflă, cât și numărul și dispoziția coloanelor din pronaos și a turlelor, Catedrala Patriarhală prezintă, totuși, față de modelul argeșean însemnate deosebiri: este mai mare, are pronaosul supralărgit, spre a fi mai încăpător, și un pridvor spațios la intrare, cu arcade pe stâlpi robuști de zidărie.

Potrivit planului, este o biserică relativ mare, de aproape 38 de metri lungime și 18 metri lărgime la exterior, cu ziduri din cărămidă legate cu mortar de var și nisip, de o grosime ce variază între 1-1,60 metri. Suprafața construită este de 560 metri pătrați, cu înălțimea de 11,35 metri, iar la turle de 21,55 metri.

În anul 2002, la sărbătoarea hramului Catedralei, o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit patriarhului Teoctist o raclă cu părticele din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, aduse de la Mănăstirea Kykkos, împreună cu o copie după icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează în mănăstirea cipriotă.

În fiecare an, în ziua prăznuirii lor, racla cu sfintele moaște este scoasă în procesiune și așezată spre închinarea credincioșilor, alături de racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor.