Scriitorul Gabriel Liiceanu demisionează din Uniunea Scriitorilor din România
Gabriel Liiceanu s-a întrebat retoric de ce trebuie să joace rolul de colector, practicând servicii pentru care nu este plătit, și a reproșat Uniunii Scriitorilor că are 2.600 de membri, citând din produsele literare ale unor tineri scriitori membri USR ale căror „opere de artă” conțineau exprimări pe care hârtia nu le suportă, potrivit Agerpres.
„Așadar, mi-e imposibil să nu-mi pun întrebarea ‘Pentru cine fac eu serviciul de colector de timbru literar?’ 2.600 de membri ai Uniunii scriitori în România? 2.600 de membri scriitori? O țară cu un asemenea nivel cultural, păi, cred că este pe locul întâi în lume, dacă repartizez la numărul de locuitori și cititori. Aceasta este Uniunea pe care dumneavoastră o gestionați, pentru care faceți legi de genul ăsta, pentru care ne chinuiți pur și simplu. (…) Așa stând lucrurile, soluția e simplă. Dar tocmai pentru că am colegi atât de eminenți și tinere talente pe care le sprijin direct prin Editura Humanitas, doresc să… Nu vă interesează. E așa, un mic anunț pe care-l fac în treacăt. Nu mai doresc să fiu, de astăzi, membru al acestei Uniuni. Nu pot să fiu coleg cu oameni care murdăresc hârtia în felul ăsta. Deci eu de azi am încetat. Nu mai am nicio relație cu Uniunea dumneavoastră”, a declarat scriitorul, adresându-se lui Varujan Vosganian, prim-vicepreședinte al USR.
Liiceanu a susținut că proiectul actual privind timbrul cultural „este o aberație” și a precizat că „soluția este ca statul să-și facă treaba”, adică să ia 2% din 9%, cât este TVA-ul pe carte, și să-i redirecționeze către USR, ca să subvenționeze „mai departe creațiile de mai sus”.
Editori, reprezentanți ai unor uniuni de creație și parlamentari au analizat, marți, la Grupul pentru Dialog Social, implicațiile proiectului de lege a timbrului cultural, dezbaterea, în care au fost expuse părerile pro sau contra acestei inițiative parlamentare, fiind moderată de Sever Voinescu.
În debutul dezbaterii, Varujan Vosganian a precizat că în 20 de ani principalii beneficiari ai taxei de timbru au fost distribuitorii (librăriile), până în 2005, și editorii, din 2005 și până în prezent.
„Motivul pentru care noi am venit cu această inițiativă a fost să încercăm o repartizare corectă, să îmbunătățim mecanismul de administrare”, a spus Vosganian.
Silviu Lupescu, fondatorul și managerul Polirom, care a declarat că reprezintă și Federația Editorilor din România, a spus că proiectul discutat nu are un studiu de impact și, ca producător, va trebui să blocheze banii pe timbrarea de cărți, și nu pe editare și dezvoltarea pieței de carte.
Mihai Sturzu (PSD), membru al Comisiei de cultură din Camera Deputaților, a susținut că această lege este neaplicabilă în întregul ei, în opinia deputatului soluția „decentă, corectă și curată” fiind „să eliminăm acest timbru cultural”, pe care l-a caracterizat drept o moștenire din timpul lui Ceaușescu.
În replică, Ion Caramitru președinte al Uniunii Teatrale din România (UNITER), a afirmat că în timpul lui Ceaușescu artiștii au fost doar „prestatori de servicii” și a afirmat că există bani pentru cultură dacă există voință politică.
Șerban Radu, director general al Librăriei Cărturești, a subliniat că o eventuală colectare a taxei va atrage reacții negative în lanț, dincolo de edituri și de librării afectați urmând să fie și tinerii scriitori români, pe care casele de editură nu vor mai risca să-i publice.
Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas, a declarat că proiectul de lege este inaplicabil, deoarece „nu face diferența între public și privat”, este „bolnav și anacronic, ilogic”, deoarece nu poți să pui pe același plan spectacolele de teatru cu cărțile, în timp ce Călin Vlasie, proprietar și președinte-director general al Editurii Paralela 45, a afirmat că „în acest moment ne disputăm sărăcia” și a deplâns lipsa unei strategii naționale în România care să îmbine dezvoltarea învățământului și culturii.
Expertul fiscal Dan Schwartz a precizat că timbrul cultural nu este un impozit sau o taxă și a explicat că, „chiar dacă ne place sau nu ne place, cultura face parte din economie și economia face parte din cultură”. El a atras atenția că orice creștere a costului produsului generează „o distorsiune”, timbrul cultural fiind el însuși „o distorsiune”.
„Din punct de vedere fiscal, timbrul cultural nu există. (…) Soluția este una singură. E vorba de o decizie politică. Există în lume state care subvenționează cultura și state care nu subvenționează cultura”, a spus Schwartz.
El a explicat că în țări precum SUA, care nu subvenționează cultura, uniunile de creatori colectează fonduri pentru membri, ori în țări ca Franța statul subvenționează cultura și a sugerat ca în România să fie îmbinate cele două soluții.
Deputatul Cristina Nichita a propus continuarea dezbaterilor pentru a ajunge la cea mai bună soluție în această problemă.
Publicistul Andrei Cornea a fost de părere că ambele tabere sunt afectate de dictonul „Divide et impera”, susținând că ar trebui redusă TVA și mai mult în noul Cod Fiscal, „să facem la carte 2-3%”. Cornea a opinat că statul ar trebui să găsească o modalitate de subvenționare a culturii, proiectul de lege fiind, de fapt, neaplicabil.
Petru Lucaci, președinte Uniunea Artiștilor Plastici (UAP), a afirmat că statul trebuie să se implice pentru stimularea și tezaurizarea producției de artă contemporană.
Răspunzând celor afirmate, Varujan Vosganian a arătat că, „până nu se pune ceva în loc”, legea timbrului cultural este singura modalitate de a subvenționa Cultura.
Proiectul de lege privind instituirea timbrului cultural a fost inițiat de 84 de deputați și senatori din mai multe partide, printre care PSD, PNL, PDL, PP-DD și UDMR, și a fost adoptat de Senat pe 8 decembrie 2014. Totodată, pe 15 decembrie 2014, proiectul de lege a fost prezentat în Biroul permanent al Camerei Deputaților, iar pe 3 februarie a primit aviz de la Comisia juridică, de disciplină și imunități.