Scriitorul Tudor Opriș a murit la vârsta de 88 de ani

Născut în București, pe 26 noiembrie 1926, a urmat studii secundare la Colegiul Național „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu și universitare la Facultatea de Litere din Capitală, unde a fost șef de promoție. Doctor în filologie „Summa cum laude”, a profesat peste 50 de ani în București, dintre care peste 40 de ani la colegiile naționale „Mihai Eminescu” și „Gheorghe Lazăr”. Din 1947, a fost membru al Societății Scriitorilor Români, iar, din 1974, al Uniunii Scriitorilor din România. A reprezentat 20 de ani secția literaturii pentru copii și tineret în biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor, potrivit site-ului USR.

Colaborator la diverse reviste literare, ziare și alte publicații, a fost premiat pentru volumele de versuri „Zborul cărăbușului” (1944) și „Cântecul Săgetătorului” (1947). A cunoscut încă din liceu aprecierea și îndrumările lui George Bacovia, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Romulus Vulcănescu, iar în timpul studenției, prețuirea și încrederea profesorilor George Călinescu, Tudor Vianu și Ovidiu Papadima.

Numele său poate fi găsit pe 60 de volume de versuri, memorialistică, traduceri, critică și istorie literară, șase ediții ale unor clasici, peste 88 de antologii ale copiilor și adolescenților talentați. Este socotit primul istoriograf al revistelor școlare (născute la noi în 1834) și al debutului școlar al scriitorilor români din 1820 până în anul 2000.

Fertila și îndelungata sa activitate, începând din anul 1966, de inițiator al concursurilor naționale de creație și presă școlară, de autor a sute de antologii literare, ca și aceea de editor a numeroase volume individuale de creație literară a elevilor din România, a contribuit la promovarea a numeroși scriitori și a multor personalități culturale din țară și diaspora.

A semnat volumele de versuri: „Minuni ce nu mai sunt minuni”, Editura „Ion Creangă”, 1963; „Omul cu iubirile”, Editura „Albatros”, București, 1985; „Vis de zidar”, Editura „Pro Transilvania”, București, 1992; „Versuri alese”, cu prefață de Ovidiu Papadima, Casa de editură „Cristina”, București, 1993; „Zborul cărăbușului” (1944/1997), cu prefață de acad. Romulus Vulcănescu, Editura „Eolia”, București, 1997; „Cântecul Săgetătorului” (1947/1997), cu prefață de Ovidiu Papadima, Editura „Eolia”, București, 1997; „Sonetele iubirii eterne”, Editura „Univers Științific”, București, 2007; „Versuri regăsite”, Editura „Univers Științific”, București, 2010 și numeroase alte titluri. Printre volumele de memorialistică se numără „Pietre la templul adevărului”, Editura „Fiat Lux”, București, 1995 și „Întâmplări și oameni”, Editura Aramis, București, 2001.

A fost răsplătit cu titlul de profesor fruntaș și emerit, cu indemnizația națională de merit, cu medaliile „Spiru Haret”, „Ion Pilat” și „Cultura Militans”, precum și cu Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler pentru activitatea sa deosebită ca profesor, scriitor și mentor cultural al tinerei generații.

Pentru întreaga sa activitate, în decembrie 2014, a primit premiul Opera Omnia din partea Filialei București – Literatură pentru Copii și Tineret.