Prima pagină » Știri » Șeful Comisiei de Etică trimite Consiliului care „l-a spălat” pe Gabriel Oprea DOVADA PLAGIATULUI

Șeful Comisiei de Etică trimite Consiliului care „l-a spălat” pe Gabriel Oprea DOVADA PLAGIATULUI

La câteva zile după ce a declarat pentru gândul că teza de doctorat a lui Gabriel Oprea este copiată, șeful Comisiei de Etică de la Universitatea din București, Marian Popescu, a transmis, printr-o scrisoare deschisă, Consiliului Național de Etică(CNE), organism al Ministerului Educației, care „l-a spălat" pe Gabriel Oprea, dovada plagiatului din teza de doctorat a vicepremierului.

În scrisoarea deschisă adresată CNE, profesorul Marian Popescu precizează că a studiat pe cont propriu, teza de doctorat a lui Gabriel Oprea, iar verdictul este unul fără echivoc: „Punctul meu de vedere este clar: este vorba de un plagiat clasic, dar și de alte forme de malpraxis academic privind acuratețea, veridicitatea, corectitudinea citării și atribuirii surselor”. 

Șeful Comisiei de Etică de la Universitate prezintă, în scrisoarea deschisă, publicată pe blogul personal  dovezile care l-au dus la concluzia că părți ample din lucrare sunt copiate. 

„Dacă ați constatat că „În cadrul tezei au fost referite prin 251 note de subsol lucrări semnificative din domeniul dreptului, al dreptului penal și procesual penal menționate la bibligrafie (sic!).” și că „în procesul de documentare au fost selectate și citate din lucrările folosite, idei și informații semnificative asupra problematicii analizate”, cum explicați prezența în teza de doctorat a 5 pagini identice (79-85) cu paginile 45-49 din lucrarea lui Constantin Țurai, Plângerea prealabilă, Curentul, București, 1938, autor care NU APARE LA BIBLIOGRAFIE? E vorba de 119 rânduri din care 100 reprezintă un bloc de text mare, reprodus identic în teză și în succesiunea paginilor ca la Țurai. Poate experții dumneavoastră nu l-au văzut. Dumneavoastră ați văzut: „citarea corespunzătoare a surselor bibliografice. Cum explicați copierea unui enorm bloc de text în teză, de 322 rânduri, între pag. 225 și 239, din opera lui Țurai, între pag. 45 și 58. 14 pagini! Dar poate experții dumneavoastră nu l-au văzut. Dumneavoastră ați văzut că „autorul (Gabriel Oprea-.n.n.) a respectat reglementările legale și normele deontologice care guvernează domeniul studiilor doctorale în materia științelor juridice”, arată Marian Popescu

VEZI AICI PAGINILE DIN LUCRAREA LUI CONSTANTIN ȚURAI

COMPARĂ AICI CU LUCRAREA LUI GABRIEL OPREA

Profesorul îi întreabă retoric, în continuare, pe membrii Consiliului Național de Etică cum explică faptul că, deși au decis că indicarea în notele de subsol a lucrărilor consultate și a autorilor se înscrie în cerințele academice, în teza lui Oprea apare referire la autorul Faustin Helie, al cărui nume „apare în blocul de text copiat în teză din Țurai”, dar „care nu apare nici la bibliografie și nici în nota de subsol unde  e pomenit, la pag. 81″ 

„El apare în nota 225 din teză, ca op.cit. Numai că „opera citată” nu mai fusese citată deloc. Dar, poate, experții dumneavoastră nu au mai avut timp să expertizeze acuratețea citării.Bibliografie teză”., notează Marian Popescu. 

Șeful Comisiei de Etică de la Universitatea din București atrage atenția că în raportul experților CNE se face referire  la faptul că, la vremea susținerii tezei, în 2000, nu exista legea referitoare la etica în cercetare și cu privire la plagiat, însă regulile în acest sens sunt anterioare.

„Desigur, aveți dreptate căci 2000 e înainte de 2004. Nu vreau să invoc, din nou, faptul că, în materie de cercetare, de elaborare de lucrări științifice, regula citării corecte se învață din facultate, deci și la Drept. Nu vreau să invoc bunul simț care spune că nu-i frumos să copiezi fără să scrii de unde. Vreau să spun că regula citării corecte există în România demult, de pildă din 1956, așa cum documentează și autorul singurei lucrări cuprinzătoare despre plagiat, domnul Dorin Isoc (pag. 16-17), și ea se regăsește intactă și în Legea 8/ 1996 (Legea dreptului de autor). Legea 8  Cred că 1956 sau 1996 sunt înainte de 2000″, comentează Marian Popescu.

Profesorul reclamă în final faptul că universitățile care au acordat titlurile de doctor sunt în imposibilitatea legală de a se pronunța în cazul suspiciunilor de plagiat din tezele demnitarilor și-i întreabă pe membrii CNE ce-i împiedică să spună adevărul în fața unor dovezi incontestabile. De asemenea, Marian Popescu cere o poziție comună a universităților astfel încât ele să decidă asupra suspiciunilor de plagiat în cazul lucrărilor pe baza cărora au acordat titlurile de doctor.

„Ca profesor de universitate văd cum acoperirea, cu binecuvântarea unei legi proaste, a plagiatelor universitare produce decredibilizarea universității. El este în linia mai multora care, în ultimii ani, au fost aduse la cunoștința opiniei publice. Faptul că există legi care protejează demnitarii  și îi exceptează de la analiza suspiciunii de plagiat de către universitățile care le-au acordat titlul de doctor,  este nefiresc. Faptul că dumneavoastră refuzați să acceptați evidența adevărului îngrijorează. (…)  Se presupune că ați fost numiți în acest Consiliu pentru că sunteți integri, că știți ce înseamnă norme elementare de etică, deontologie în mediul universitar. Așa mi s-a părut. Ce vă împiedică să spuneți adevărul? Ce ne împiedică să nu mai acceptăm aceste situații?”, se arată, în finalul scrisorii deschise a profesorului Popescu. 

Comisia s-a autosesizat, Consiliul „l-a iertat” pe Oprea

 Pe 4 septembrie, șeful Comisiei de Etică din Universitatea din București a declarat pentru gândul că teza de doctorat a lui Gabriel Oprea este „în mod sigur, un plagiat”, zeci de pagini fiind copiate integral.

Hotnews a relatat anterior că lucrarea de doctorat a lui Gabriel Oprea, „Procedura plângerii prealabile”, coordonată de profesorul universitar doctor Ion Neagu, conține pasaje copiate din alte cărți și, potrivit sursei citate, nu are introducere și concluzii proprii. Într-un alt articol dedicat acestui subiect. Hotnews scria că Oprea a copiat pagini întregi din „Plângerea Prealabilă. Teoria generala a plângerii prealabile. Aplicațiunea la legislațiunea română” a lui Constantin Turai, publicată in 1938.

În luna iulie,  Comisia pe care Marian Popescu o conduce a decis să se autosesizeze și să examineze teza cu titlul „Procedura plângerii prealabile”, susținută de Oprea în anul 2000, la Facultatea de Drept a Universității din București, după ce în presă au apărut informații privind un posibil plagiat.

„Legea ne-a obligat, cum se întâmplă în cazul demnitarilor, să transmitem autosesizarea la Consiliul Național de Etică. Consiliul Național de Etică a dat verdictul atât de rapid, încât nici măcar nu am apucat să le transmitem ce începuserăm noi să analizăm”. Potrivit lui Marian Popescu, la Consiliul Național de Etică au ajuns atât autosesizarea Comisiei, cât și o sesizare, făcută de o altă persoană, dar având același obiect. Iar Consiliului Etică, aflat în subordinea Ministerului Educației, a dat, în timp, record verdictul: „nu se confirmă”. „Bibliografia consultată a fost bine valorificată de autor în cuprinsul tezei de doctorat, iar în procesul de documentare au fost selectate și citate din lucrările folosite, idei și informații semnificative asupra problematicii analizate; (…)  indicarea prin notele de subsol a lucrărilor consultate și a autorilor acestora se înscrie în cerințele care trebuie respectate în procesul de elaborare a unei lucrări știintifice, cerințe impuse de dispozițiile legale în vigoare la data elaborării tezei”, se arăta în verdictul Consiliului.

În acel moment, în lipsa unui temei legal care să îi permită să dea un verdict pe lucrarea unui demnitar, Comisia a renunțat oficial să mai dezbată subiectul tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea, spune Marian Popescu.  Acesta a continuat însă să examineze, pe cont propriu, lucrarea de doctorat a vicepremierului, ajungând la concluzia că este vorba de un plagiat.

 

Autor

Citește și