Simona Maierean, prima femeie pilot pe supersonic, după zece ani de la primul zbor: Mi-aș dori și pe F16

În luna martie a acestui an s-au împlinit 10 ani de la primul zbor pe care prima femeie ofițer de aviație din România l-a executat cu o aeronavă care depășește bariera sunetului, un MIG-21 LanceR. Este vorba despre Simona Maierean, născută la data de 17 aprilie 1984 la Comănești, Județul Suceava. Zborul a avut loc pe data de 13 martie 2009. Pentru a ajunge la performanța de a ajunge la manșa unui avion de vânătoarea, Simona Maierea a urmat cursurile Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov. Prima dată când s-a ridicat de la sol a făcut-o într-un zbor cu un aparat Iak-52, ulterior fiind repartizată pe IAR 99 Standard.

„10 ani au trecut repede. Atât zilele de dinaintea acelui zbor, cât și zborul în sine au rămas în memoria mea și le readuc ori de câte ori simt nevoia unui imbold. Primul zbor nu a fost unul la viteză supersonică. Zborurile supersonice au venit un pic mai târziu în programul de pregătire. Cu toate acestea, primul zbor cu un avion de vânătoare fie el în regim supersonic sau nu, e diferit de tot ceea ce am zburat până și după acea perioadă. Te pregătești din toate punctele de vedere teoretic, fizic și inclusiv mental pentru absolut orice zbor, dar primele zboruri indiferent de tipul aeronavei au ceva diferit. (…) Nu vreau să fac din asta ceva care să sune ca o poveste pentru că zborul în sine este o provocare, iar în spatele oricărei misiuni e o muncă continuă și în același timp o asumare pentru tot ceea ce se întâmplă acolo. Trebuie să fii prezent și conștient de fiecare moment pentru a nu rămâne ”, a declarat Simona Maierean, într-un interviu acordat agenției de presă MEDIAFAX.

Cel mai dificil moment din cariera de pilot a Simonei Maierean a fost acela de a renunța la zborul cu aparatul care i-a oferit satisfacții, MIG-ul 21 LancerR.

„Unul din cele mai dificile momente a fost acela când am decis să plec de la aviația de vânătoare. A fost una dintre cele mai grele decizii de până acum care cred că mi-a schimbat complet viață cam pe toate planurile. Deși a durut, decizia a fost urmată de o importantă etapă evolutivă în formarea mea profesională. Iar faptul că am avut șansa și o am în continuare să fac parte din diferite

Cât privește faptul că poate fi numită un deschizător de drumuri în aviația română, având în vedere că este prima femeie care a zburat pe un aparat de zbor supersonic, Simona Maierean crede că importanța pe care i-a dat-o a fost total diferită față de importanța dată din exterior:

„Pentru mine, acel zbor a venit după o pregătire teoretică și practică atât pe perioada academiei, cât și după terminarea ei. Evident că a existat și un amplu dialog interior în care eu îmi puneam întrebări legate de ceea ce sunt și de ce pot face, și tot eu îmi dădeam răspunsul încercând să fiu cât mai critică în ceea ce mă privește. Poate acum privind în urmă, are relevanță faptul că am fost prima femeie din România care a zburat un avion de vânătoare. În acel moment însă, nu avea o relevanță pentru mine. Prima sau nu, zborul e tot zbor”.

Pentru a ajunge la performanța de a pilota avioane complexe, Simona Maierean a urcat pentru prima dată la manșa unui Iak-52, aparat de zbor ușor, conceput ca avion de antrenament, dar preponderent folosit în zilele noastre în competiții internaționale de acrobație. Un aparat de zbor ce nu cântărește mai mult de 1.000 de kilograme. În prezent, pilotează C17 Globemaster, un avion de transportâcu o greutate de peste 128.000 kg, lungimea de 53 de metri și o anvergură a aripilor de 51 de metri.

„Am început zborul pe Iak 52, un avion pe care l-am îndrăgit foarte mult nu numai pentru că a fost primul pe care l-am zburat ci și pentru oamenii care m-au învățat să-l zbor. A urmat IAR99 Standard, un avion reactiv subsonic. Un avion fâșneț cu care poți să faci multe lucruri. Mi-aș dori să mai fac un zbor cu el având mintea și experiență de acum. Al treilea a fost MIG 21. Un avion care se vrea zburat și pe care dacă îl respecți te respectă, și căruia în nici un caz nu-i păsa dacă îți sunt alocate doar câteva ore de zbor pe an. Asta e problema ta, nu a lui. Când am trecut la aviația de transport am început cu C27J Spartan. Un avion care te surprinde în mod plăcut după ce începi să-l simți. În prezent zbor pe C17 Globemaster. Un avion care deși este destul de mare este atât de bine gândit încât dacă nu te-ai uita la datele de decolare și aterizare că să vezi sutele de mii de pounds ai uită că de fapt zbori un ditamai avion de transport”, precizează pentru Mediafax, Simona Maierean.

În prezent, Simona Mairean se află într-o misiune în Ungaria sub egida NATO și se instruiește pentru avionul C17 Globemaster, aeronavă de tip tactic folosită în apărare pentru transport de armament greu și trupe.

„Fac parte pentru câțiva ani din programul SAC (Strategic Airlift Capability). Este un program foarte bine gândit în care 12 țări împart costurile (fiecare țară având un anumit procent stabilit de ea), pentru operarea celor 3 avioane C17 în cadrul HAW(Heavy Airlift Wing). Așadar, zbor pentru misiuni în echipaj multinațional pentru cele 12 țări, inclusiv România. Nu cred că avem spațiu să intrăm în diferențele tehnice (dintre aeronavele pilotate n.r.) acestea fiind explicate în sutele poate chiar miile de pagini ale fiecărui manual de zbor în parte. În câteva vorbe, pot să spun că cea mai mare diferență vine de la faptul că într-un avion de vânătoare zbori în cea mai mare parte a timpului singur (sau în formație), pe când într-un avion de transport zbori în cadrul unui echipaj”, explică prima femeie ofițer din Forțele Aeriene Române care a pilotat un avion supersonic.

Pentru Simona Maierean, dorința de a zbura i s-a înfiripat în suflet încă din copilărie.

„Adulții te aduc imediat cu picioarele pe pământ și unele vise le lași în urmă sau le dai o pauză. Nu pot să conturez un motiv. În liceu ești la vârsta la care crezi că nimeni și nimic nu te poate opri, vârstă la care vrei, visezi, faci fără să cauți un motiv anume în afară de cel care te face să te simți bine. Iar pe mine gândul că aș putea să zbor un avion mă făcea să mă simt excelent și m-a făcut să încerc. Nu mai zburasem până atunci, dar asta nu m-a împiedicat să merg să dau admitere la Academia Forțelor Aeriene de la Brașov. Eram conștientă că sunt șanse să nu intru, dar nu vroiam să trăiesc cu întrebarea

Legat de pregătirea din cadrul Academiei Militare, Simona Maierean precizează că nu a fost tocmai cea mai dificilă etapă în devenirea sa ca pilot deși mediul cazon și-a pus amprenta asupra formării sale: „Gândiți-vă că ești în acel mediu în jurul vârstei de 20 de ani. Unul din sacrificiile pe care le faci este acela de a spune

Simona Maierean și-ar dori să fie numită comandant de aeronavă și, întrebată dacă și-ar dori un zbor pe un aparat de vânătoare tip F-16, a răspuns că nu ar putea refuza o asemenea experiență.

„Mănânci calule ovăz?! Bineînțeles că mi-aș dori să pilotez un F16 și nu numai. Nu aș refuza nici un F15, F18 sau un MIG 29 OVT, însă sunt sigură că există o gramadă de tineri absolvenți ai Academiei Forțelor Aeriene care de abia așteaptă să facă o cariera zburând F16. Cât despre provocările lor, cred că cei din escadrila de F16 sunt mai în măsură să vorbească despre asta. Eu mi-am ales alt drum”, mai spune Simona Maierean.

Dacă ultimii ani din carieră, prima femeie pilot de supersonic din România s-a pregătit pentru a ajunge într-o echipă de profesioniști din cadrul NATO, pentru următorii 10 ani, Simona Maierean își dorește o dezvoltare a școlii de aviație.

Cât privește dorințele sale personale : „În ceea ce privește lista mea privată de dorințe, e destul de lungă, dar două sunt mai importante, să continui să fiu sănătoasă și liniștită. Nu vreau să dau sfaturi sau recomandări pentru că suntem atât de diferiți încât nu există o rețetă universală. La mine funcționează atunci când știu până la nivel de detaliu ce vreau și când mă văd . Un lucru pe care îl fac piloții înainte de misiune este așa cum îl numim noi