Dacă un atac de febră era considerat normal pentru cei care erau infectați cu variola maimuței, studiile arată că doar puțin peste jumătate dintre pacienții studiați în Regatul Unit l-au avut.
Potrivit cotidianului belgian Le Soir, primii pacienți britanici cu variola maimuței, o boală care s-a răspândit în întreaga lume încă din primăvară, au prezentat simptome diferite de cele observate de obicei în țările africane, în care această afecțiune era anterior limitată, arată un studiu publicat sâmbătă. Conform unui studiu publicat în „Lancet Infectious Diseases”, în imp ce un atac de febră a fost considerat aproape sistematic în variola maimuțelor, puțin peste jumătate dintre pacienții studiați în Regatul Unit l-au avut. Făcută pe un eșantion de aproximativ cincizeci de pacienți, această cercetare, încă limitată, este una dintre primele care caracterizează specificul clinic al actualei epidemii de variola maimuței.
Boala era anterior limitată la zece țări africane. Însă, de câteva luni, multe cazuri, peste 3.000 conform ultimelor știri de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), au fost înregistrate în Europa și pe continentul american.
Regatul Unit este printre primele regiuni în care au fost raportate cazuri anul acesta, de unde și interesul acestei lucrări bazate pe observațiile făcute la sfârșitul lunii mai, când fuseseră înregistrați doar o sută de pacienți britanici.
Acest eșantion corespunde la mai mult de jumătate dintre pacienții cunoscuți din țară la momentul respectiv. Și, printre aceştia, variola maimuțelor s-a manifestat diferit de ceea ce era cunoscut în Africa. Nu numai că accesele de febră sunt mai puțin frecvente, dar par și mult mai scurte și necesită mult mai puține spitalizări.
Legat de leziunile tipice ale bolii, acestea sunt cel mai adesea concentrate în jurul organelor genitale. În cazurile anterioare, leziunile erau în general mai mari, ajungând de exemplu la faţă sau la ceafă.
Pentru cei care au realizat această cercetare, acest specific sugerează că primele cazuri britanice au fost contaminate prin contact în timpul relațiilor sexuale. Această ipoteză, care trebuie deosebită clar de ideea că boala s-a transmis pe cale sexuală, corespunde noțiunii bine stabilite că o contaminare este posibilă prin atingerea unei leziuni cutanate a unui alt pacient.
Cele mai multe cazuri europene și americane au fost înregistrate până acum la bărbați care au avut relații homosexuale, dar ei nu sunt singurii vizați. Mai pe larg, autorii studiului consideră că observațiile lor pledează pentru lărgirea definiției bolii pentru a depista mai bine cazurile noi, fără a insista, de exemplu, atât de mult pe o febră.
Este de subliniat că aceste simptome diferite nu înseamnă că epidemia actuală se datorează unei noi versiuni a virusului, așa cum arată alți cercetători. „Nu există nicio modificare genetică majoră” în virusurile secvențiate la pacienții actuali, a menționat pneumologul Hugh Adler pentru AFP. El susține că, în Africa, multe cazuri, fără febră sau cu leziuni limitate, s-ar putea să fi rămas nedetectate, făcând comparațiile părtinitoare. (Traducerea: Rodezia Costea, RADOR)