Singurul preot ortodox străin care slujește la Iași – un american, fost luptător în Vietnam

Stephen Holley e un munte de om. Blând, cu chipul cald, cu vocea groasă și răsunătoare. După ce a trăit o viață în America, acum, la 65 de ani, el s-a mutat la Iași, unde slujește ca diacon la Biserica ortodoxă „Sfântul Haralambie”.

Americanul și-a descoperit apropierea de credință pe front, în Vietnam

Stephen Holley spune că în tinerețe nici nu voia să audă de credință sau de Dumnezeu. A intrat într-o biserică, pentru prima dată, la 20 de ani, la prima întâlnire cu soția sa, Mary Patty.

Și-a descoperit apropierea de Dumnezeu un an mai târziu, în timp ce își servea țara în armata Statelor Unite ale Americii. Prima dată a luptat, pentru un an, în Vietnam, la 21 de ani, făcând parte dintr-un batalion al aviației militare. Apoi a fost detașat pentru încă un an în Alaska. Atunci a ținut pentru prima dată o slujbă la o capelă, după ce preotul și diaconul rămăseseră înzăpeziți.

Întors din armată, Stephen Holley a studiat Teologia baptistă la facultate și a făcut două masterate. A ajuns să fie uns ca preot baptist în 1976. A slujit 20 de ani, iar apoi a avut un conflict cu șeful Bisericii Baptiste, având viziuni diferite asupra credinței.

În urma conflictului a părăsit de tot biserica. „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale”, afirmă americanul și apoi râsul îi răsună din piept, apăsat ca o pereche de clopote care vor să alunge ploaia.

Această ruptură a afectat-o cel mai tare pe soția sa, care avea, de generații, legături cu Biserica Baptistă. Tot ea s-a adaptat cel mai greu când el a descoperit în ortodoxie religia pe care spune că o căutase toată viața.

„Mă simțeam la un moment dat gol, însă la prima mea liturghie am zis că da, e ceva cu totul diferit. Am mers la o masă rotundă, am dezbătut ceea ce credea ortodoxia și am zis că da, asta am crezut și eu dintotdeauna. (…) Am fost ortodox toată viața, doar că nu am știut cum să-i spun”, afirmă americanul.

Se uită către soția sa, care-l privește cu indulgență, și completează: „Tămâia îi dădea dureri de cap, așa că după ce s-a terminat prima liturghie mi-a spus «du-mă de aici, nu suport locul ăsta, mă doare capul de la miros, vreau să plec acum!». Dar Dumnezeu i-a schimbat inima și nu știu dacă au trecut trei săptămâni de la acea primă liturghie, când Mary Patty mi-a spus. «Știi cum ai mers toată viața la biserică, dar simți că nu ai fost niciodată cu adevărat? Ei bine, așa mă simt eu acum, simt că am fost la biserică.»”.

Astfel, în aprilie 1996, în trei luni și jumătate de când au asistat prima dată la o liturghie ortodoxă, ambii fuseseră creștinați. După 25 de ani de baptism, americanul a redescoperit ortodoxismul la 47 de ani și a început să predice ca diacon la o biserică din California, în paralel el predându-le studenților la Teologie cursuri de consiliere premaritală.

Prima dată a venit în România pentru câteva săptămâni, iar după trei ani s-a stabilit definitiv la Iași

Preotul american a venit pentru prima dată în România în 2010, pentru șase săptămâni, ca misionar, mergând la Iași și la Cluj. Spune că a rămas impresionat de situația copiilor, de rata foarte mare a avorturilor, dar și de bunătatea oamenilor.

„Când a venit momentul să plec din Iași, după șase săptămâni, am fost atât de îndrăgostit de România și de oamenii din Iași încât am început să plâng ca un copil. Mi-am jurat că mă voi întoarce, chiar și în vacanță, și o voi aduce cu mine pe Mary Patty pentru că voiam să vadă frumusețea oamenilor și a acestei țări”, povestește Stephen Holley.

Așa că s-a întors în 2012, pentru trei săptămâni, și a adus-o și pe soția sa, care acum, la 62 de ani, este pensionară.

„Cu cât stăteam mai mult în România cu atât eram mai încântat de oameni, de cultură și de faptul că la fiecare colț sunt trei biserici, iar fiecare dintre ele seamănă cu o catedrală, comparativ cu ce avem noi în SUA. În State, sunt unele locuri în care trebuie să mergi sute de kilometri ca să găsești o biserică ortodoxă și dacă o găsești este posibil să treci pe lângă ea pentru că nu o recunoști, fiindcă sunt clădiri foarte mici. Aici, fiecare biserică e o catedrală și este de-a dreptul încântător”, afirmă Stephen Holley.

Mai povestește, energic, că prima dată când a asistat la o slujbă în România, la Cluj, era iarnă, frig și zăpadă până la genunchi, iar biserica și curtea acesteia erau arhipline.

„Era zăpadă până la genunchi și dincolo de înghesuiala din biserică, unde nu aveai loc să binecuvântezi pe careva, afară mai erau încă 150 de oameni care stăteau în zăpadă și frig și care ascultau slujba la difuzoare pentru că nu încăpuseră în biserică. M-am gândit că, dacă s-ar întâmpla asta vreodată în America, ar fi o reînviere, pentru că bisericile noastre sunt foarte goale. Și când am avut posibilitatea de a vorbi cu mitropolitul Teofan și i-am spus asta a oftat și mi-a explicat că sunt probabil de zece ori mai mulți oameni care nu vin”, povestește preotul.

El și soția lui s-au hotărât să se mute la Iași după primele trei zile petrecute împreună în capitala Moldovei. Au vândut locuința din California și au cumpărat un teren în zona Bucium, cu ajutorul preotului Radu Brânză, parohul Bisericii „Haralmbie” din Iași.

S-au mutat în România în decembrie anul trecut, iar acum stau cu chirie într-un apartament din cartierul Alexandru din Iași și speră că locuința pe care au început să și-o construiască va fi gata în iulie.

„Patty mi-a spus, văzând locul unde ne vom construi casa, că dacă aici ne vrea Domnul, aici vom locui. Noi am stat câțiva ani în Pennsylvania și apoi am locuit 24 de ani în California. La un moment dat i-am spus soției mele să ne mutăm din nou în Pennsylvania. «Nu ne mutăm că nu îmi las nepoții!». Însă acum, când am întrebat-o de nepoți, mi-a spus că dacă poate să îi fie dor de ei de la 150 de mile depărtare, poate să îi fie dor și de la 8.000 de mile”, spune americanul.

Ei au patru nepoți de la fiul lor, care a murit la 28 de ani după ce a suferit un transplant de inimă, iar corpul a respins noul organ. Iubesc copiii și spun că aceștia au avut un rol important atunci când au decis să se stabilească în România pentru că în timpul primei sale vizite în țara noastră preotul a rămas impresionat de numărul mare de copii abandonați în spitalele din Iași.

Stephen Holley este diacon la Iași în parohia preotului Radu Brânză de la Biserica „Sfântul Haralambie” din Iași. Oficiază slujbele în limba română, pe care nu știe însă să o vorbească aproae deloc, dar o înțelege suficient încât să le poată citi credincioșilor din cărțile sfinte.

După câteva luni petrecute în România, a reușit să învețe „foarte bine” numerele și ora. Se miră și acum când vede oamenii oprindu-se pe stradă în fața lui, spunându-i „seromena parente” și aplecând capul pentru a-i binecuvânta.

„Nu am avut mult timp mașină și mergeam pe străzi. Oriunde mergeam, lumea se oprea, se uita la noi și Mary Patty mă întreba «dragule, am uitat să-mi iau ceva, fața mea arată bine?». Acum, când ne văd ne fac cu mâna, chiar dacă unii se mai încruntă la noi. Nu știu sigur, dar dincolo de faptul că suntem americani, cred că atunci când ieșim noi zâmbim mereu și nu sunt prea mulți oameni care zâmbesc pe stradă”, afirmă americanul și râde din nou cu vocea sa groasă.

Pe enoriașii de la Biserica „Haralambie”, el îi consideră „cei mai minunați din lume” și simte că în puținele luni de când s-a stabilit la Iași i-au devenit foarte apropiați, deși la început s-a speriat că îi va îndepărta cu limba sa română „măcelărită”.

Americanul mai spune că dacă IPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-ar hotărî să îl ridice la rangul de preot nu s-ar „supăra”, mai ales că în Biserica Ortodoxă de care aparținea în SUA nu a putut trece de rangul de diacon. De altfel, IPS Teofan i-a spus că se gândește să deschidă la Iași o biserică la care se va predica doar în limba engleză, iar Stephen Holley ar urma să ajute la construirea și dezvoltarea acesteia.