Părinții Oanei sunt arabi și au venit în România în urmă cu 24 de ani. La Timișoara, aceștia au deschis cea de-a doua shaormerie din oraș, iar afacerea a început să meargă tot mai bine. Oana s-a născut la Timișoara și a fost înscrisă la o școală cu predare în limba arabă, în clasa I. Vacanțele de vară și le-a petrecut la bunicii din Siria și din Iordania și cum intra în contact doar cu vecinii români din bloc în timpul școlii, n-a învățat mai deloc limba română.
În clasa a VIII-a, după ce câțiva ani de școală i-a făcut ba în Iordania, ba în România, Oana Joumah a fost înscrisă la Colegiul Național „C. D. Loga” din Timișoara, cu predare în limba română.
„Am uitat limba română și trebuia să dau examenul de Capacitate. A fost foarte greu, l-am trecut cu note la limită. A fost frustrant pentru că eu mereu eram cea mai bună din clasă. Când m-am întors în clasa a VIII-a la școala cu predare în limba română, am venit și cu hijab, care se poartă atunci când fata se maturizează. Nu a fost deloc confortabil, cred că am avut maxim patru colegi cu care m-am înțeles bine, știind că n-o să mă judece. Faptul că nu știam să mă exprim bine în română afecta, pentru că nu știam să le răspund și să le explic atunci când puneau întrebări. Nu am putut să le spun că mă simt bine în pielea mea”, își amintește tânăra de 20 de ani.
„Folosesc faptul că sunt diferită ca pe un avantaj”
Pentru că a promovat examenul de Capacitate cu notă mică, Oana Joumah a fost admisă la un liceu mai slab din Timișoara, fiind singura arăboaică din instituția de învățământ.
„La început, colegii mă vedeau un pic altfel, dar apoi s-au obișnuit. Eram singura arăboaică din școală și, într-un fel, îmi și părea bine, pentru că puteam da orice imagine doream. Folosesc faptul că sunt diferită ca pe un avantaj, pentru că ies mai ușor în evidență. Creez o impresie bună și mă ține mintea lumea. Am avut nevoie de vreo trei ani până să stăpânesc într-un mod eficient orice conversație în limba română”, povestește Oana Joumah.
Tânăra se dă de gol că este „diferită” prin vălul islamic pe care-l poartă atunci când pleacă de acasă, pentru că respectă cultura musulmană. Astfel, își acoperă mereu capul și gâtul cu un hijab (n.r. eșarfă), considerat simbolul decenței.
„Principiul de la noi din religie spune că femeia este prețioasă și frumusețea ei nu este publică pentru toată lumea. Este ca un diamant, dacă vrei să ai grijă de el, îl acoperi ca să nu se zgârie”, explică timișoreanca..
În prezent, Oana Joumah este înscrisă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, la Universitatea de Vest din Timișoara, și spune că are o mare pasiune: să studieze mecanismele de gândire, motiv pentru care a citit numeroase cărți pentru a înțelege cum funcționează psihicul uman. De asemenea, Oana susține numeroase discursuri în public, obținând premii la competițiile la care participă, dar și traning-uri de public speaking (n.r. vorbit în public).
„Acesta este unul dintre scopurile mele principale: să îmbunătățesc imaginea arabilor. Dacă oamenii ar înțelege cum funcționează mintea lor, ar înțelege și de câte lucruri sunt manipulați și de câte lucruri sunt păcăliți. Scopul meu este chiar să fac oamenii să fie mai conștienți, nu doar de arabi, dar și de ei înșiși. Dacă te cunoști pe tine cât mai bine, atunci o să vezi totul mai clar în jurul tău. Eu cred că poți să-ți creezi oportunități oriunde. La Timișoara este perfect, aici chiar mă simt ca acasă. Am și stat cel mai mult timp aici”, povestește Oana Joumah.
Tânăra din Timișoara consideră că imaginea musulmanilor este foarte înrăutățită, în ultima perioadă, și acuză Rusia că a omorât doar cetățeni, oameni nevinovați în Siria, nu și teroriști.
„S-au creat tot felul de povești. ISIS a fost creat, nu născut și nu sunt într-adevăr niște teroriști extremiști religioși, o parte dintre ei sunt, care au fost manipulați. În principiu, ISIS e creat de iranieni, francezi, americani și ruși, mai ales. Rusia, când a anunțat că se bagă în Siria să omoare teroriștii, ea nu a omorât nici măcar un terorist sau un singur om din ISIS, ci a omorât doar cetățeni. Și eu am rude foarte multe în Siria care au murit și au ajuns pe pământ acele arme cu care s-a tras, erau toate rusești”, spune Oana Joumah.
Tânăra spune că nu și-a mai vizitat rudele din Siria de șase ani, de când a început războiul, pentru că satul în care s-a născut masa ei este distrus. De altfel, în ultimii ani, cel puțin 15 persoane din familia mamei sale au murit, printre care și doi verișori, cu vârste între 25 și 30 de ani, de care Oana era apropiată.
„Din familia mamei au murit minim 15 persoane, în Siria. Mulți au stat acolo, în sat, să-și apere familiile, alții au fugit. Iar din cei care au rămas, au și murit. Cei din Siria foarte greu pot să iasă de acolo, pentru că este un risc de viață, nu știi de cine dai pe drum. Nu e departe de ce a fost pe timpul lui Hitler, chiar deloc. Dacă nu mai rău”, consideră Oana Joumah.
Tânăra din Timișoara a explicat și care este punctul său de vedere cu privire la criza refugiaților. Oana spune că cel puțin 50% dintre refugiați nu erau sirieni, ci persoane din Afganistan, din Pakistan, care au profitat de faptul că este o criză a refugiaților.
„Mă doare foarte mult când aud oameni cum se lasă atât de influențați de ce văd fără să cerceteze și zic că refugiații sunt teroriști. Atunci când vrei să te dai refugiat, nu-ți trebuie niciun act de identitate, te dai ce cetățenie vrei tu. Oficial nu te va identifica nimeni. Foarte mulți au profitat, foarte mulți nu au fost sirieni și foarte mulți au fost și trimiși să dea acea imagine, că uite ce fac refugiații. Sunt foarte multe jocuri făcute și create”, spune Oana Joumah.
Timișoreanca a mai spus că, din momentul în care a început să crească numărul atacurilor teroriste, a observat cum unii oameni se uită altfel la ea pe stradă.
„Anul acesta, de două ori am pățit: am dat de un bătrân, a trecut pe lângă mine și a început să se uite la mine cu atâta ură și să înjure de toți arabii și musulmanii. Iar la universitate am avut o singură problemă. O profesoară mi-a spus, înainte de un examen, că trebuie să am urechile la vedere, pentru că nu vrea reclamații de la studenți. I-am spus că există și alte soluții, dar nu m-a ascultat și la examen a trebuit să-mi trag hijab-ul după urechi, arătam groaznic. Apoi m-am gândit că nu a fost ok că am cedat atât de ușor. Eu nu m-am simțit deloc confortabil, plus că erau alte soluții. Dar eu sunt conștientă că aceștia nu reprezintă românii. Eu, aici, în viața de zi cu zi, nu mă simt diferită de un cetățean român. Sunt recunoscătoare pentru deschiderea celor mai mulți și că, într-adevăr, toate acestea mă fac să mă simt acasă”, explică Oana Joumah.
Din păcate, deși s-a născut în România, dar părinții sunt arabi, Oana Joumah nu are nici în prezent cetățenie română, motiv pentru care poate călători în afara țării doar dacă obține o viză.
„Am fost invitată la TEDx (n.r. o serie de conferințe globale susținute de un ONG din America), în Polonia, pentru a susține un discurs. Însă l-am înregistrat și l-am trimis, nu am putut să ajung acolo pentru că nu am viză și nici cetățenie română. Pentru a obține cetățenia română, trebuie să ai un părinte român sau să dai un examen. Încă nu m-am înscris la examen pentru că este foarte greu, sunt multe cerințe, trei materii de BAC, ai nevoie de multe documente”, povestește Oana Joumah.
Tânăra de 20 de ani mai spune că, în prezent, este înscrisă la un alt concurs de public speaking și a ajuns la faza regională.
„Acum, la concurs am o poveste personală despre bunica româncă care nu e oficial bunica mea, e o vecină de-a mea, de bloc, de care m-am atașat la vreo trei, patru ani. Lecțiile acestea de vorbit în public nu te învață să nu ai teamă, ci te învață să controlezi emoțiile înainte să intri în faza publicului. Asta te învață public speaking-ul”, explică Oana Joumah.