Soluția de NUP în cazul de plagiat al lui Ponta, contestată la instanța supremă
Soluția de neîncepere a urmăririi penale (NUP) primită de premierul Victor Ponta în cazul plagiatului a fost contestată de către Adrian Răzvan Papahagi, George Mihail Neamțu și Augustin Minel Ofițeru la instanța supremă, aceasta fiind și ultima cale de atac față de rezoluția procurorilor.
La începutul lui iulie, un procuror ierarhic superior celui de caz a respins o contestație similară, astfel că denunțătorii premierului au apelat, printr-o acțiune înregistrată marți, la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), a cărei soluție în acest caz va fi definitivă.
Termenul fixat de instanță pentru judecarea contestației este 20 ianuarie 2014.
În 7 iunie, avocatul denunțătorilor lui Victor Ponta în cazul plagiatului a contestat la procurorul superior celui de caz soluția de neîncepere a urmăririi penale (NUP) primită de premier, pe motiv că procurorul de caz a administrat probe fără să înceapă urmărirea penală și a preluat integral expertizele Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA).
Avocatul denunțătorilor Adrian Răzvan Papahagi, George Mihail Neamțu și Augustin Minel Ofițeru a solicitat astfel infirmarea soluției de NUP, redeschiderea dosarului de plagiat, începerea urmăririi penale pe numele premierului și administrarea legală a probelor propuse.
Rezoluția Parchetului ICCJ prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale în cazul lui Victor Ponta, sub aspectul infracțiunii prevăzute de articolul 141 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată, a fost emisă în mai.
Denunțul la Parchetul instanței supreme în acest caz a fost făcut în 22 august 2012, de către Mihail Neamțu, Adrian Papahagi și Minel Augustin Ofițeru.
Denunțătorii au susținut că, din cele 292 de pagini ale lucrării „Răspunderea în dreptul internațional umanitar”, publicată de Editura Universul Juridic în 2010, lucrare care îi are ca autori pe Victor Ponta și Daniela Coman, „un număr de 113 pagini nu constituie o operă de creație originală proprie, ci reprezintă o însușire frauduloasă a produsului de crație intelectuală a patru autori”.
Potrivit articolului 141 din Legea nr. 8/1996, „constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la trei luni la cinci ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care își insușește, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoștinta publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor”.
Procurorul Mihaela Litvin, de la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ), a arătat în rezoluția prin care a dispus neînceperea urmăririi penale, că nu se confirmă faptul că Victor Ponta a plagiat în 113 pagini din cele 292 ale lucrării „Răspunderea în dreptul internațional umanitar”, după cum se arăta în denunțul făcut în august 2012 de Mihail Neamțu, Adrian Papahagi și Minel Augustin Ofițeru.
„În urma analizei comparative a operelor s-a constatat că lucrarea în litigiu are o structură proprie, care exprimă amprenta personală a autorului și nu se aseamănă ca tot unitar cu vreuna din lucrările presupuse a fi plagiate”, se precizează în documentul citat.
Potrivit rezoluției procurorului, aceste aspecte, coroborate cu „împrejurarea că dreptul la paternitatea unei opere nu poate fi privit separat de dreptul la integritatea acesteia, conduc la concluzia că Victor Ponta, prin conceperea și publicarea lucrării «Răspunderea în dreptul internațional umanitar», nu și-a însușit calitatea de autor a operelor «Drept Internațional Penal» autor Vasile Crețu, «Curtea Penală Internațională, Istorie și realitate» autor Dumitru Diaconu și «Dreptul internațional penal și infracțiunile internaționale» autor Grigore Geamănu”.
Pentru a lămuri aspectele din denuț au fost audiați unii dintre autorii cărților din care Ponta ar fi plagiat. Ion Diaconu a declarat în fața anchetatorilor că „nu consideră că drepturile și calitatea de autor au fost însușite sau prejudiciate prin publicarea lucrării „Răspunderea în dreptul internațional umanitar” și că nu dorește să facă plângere, pentru că nu a fost prejudiciat.
De asemenea, Vasile Crețu a arătat în timpul anchetei că nu este interesat de împrejurarea dacă și în ce măsură cartea sa a servit drept inspirație altor autori care s-ar fi folosit de aceasta și nu are pretenții. Dumitru Diaconu a refuzat să dea declarații în cauză.