Statistica rece care arată imaginea reală a unui fenomen dramatic în România. 6 măsuri necesare care întârzie să fie adoptate

Situația privind victimele violenței în familie se înrăutățește de la an la an în România, unde 1 din 4 femei este agresată fizic sau sexual de partenerul de viață cel puțin o dată în viață. Și mai grav este faptul că 75% dintre aceste cazuri rămân neraportate și, chiar și în cazul celor raportate, situația se sfârșește tragic. În ultimii doi ani, cel puțin două femei au fost ucise de agresorul lor, deși aveau ordin de protecție.

Acest lucru se datorează faptului că legislația referitoare la această problemă este insuficientă în România, iar sancționarea faptelor de violență domestică și violență sexuală rămâne la un nivel extrem de redus în țara noastră. Potrivit studiilor realizate la nivel național de Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, între 2013 și 2014 numai 2% din plângerile depuse la poliție de către victime au ajuns să fie judecate în instanță. În 2014 au fost trimiși în judecată 1.459 de inculpați în cazuri de violență în familie, iar în 2015 au ajuns în fața judecătorilor 1.938 de inculpați.

Mai mult, în ceea ce privește ordinele de protecție, peste 90% din cererile de emitere a unui astfel de document din ultimii doi ani sunt formulate de femei. Totuși, dacă vorbim despre emiterea acestui ordin, aceasta rămane destul de redusă. Din iulie 2012, de la intrarea în vigoare a Legii 25/2012 pentru modificarea Legii 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, și până în aprilie 2015 au fost solicitate 7312 ordine de protecție din care au fost admise doar 3045 de cereri.

Abuzul sexual, considerat o normalitate de peste jumătate dintre români

Aceste cifre par a-și găsi o justificare dacă ne uităm la cele mai recente rezultate dintr-un sondaj Eurobarometru referitor la problematica violenței în familie care arată că 55% dintre români consideră că actul sexual fără cosimțământ este justificat în anumite situații. Cu alte cuvinte, abuzurile sexuale sunt explicabile pentru peste jumătate dintre cetățenii României. Mai mult, peste 3 din 10 români consideră că ținerea sub control a partenerei/partenerului prin interzicerea contactării familiei sau prietenilor, prin privarea accesului la bani sau prin confiscarea telefonului mobil sau a documentelor oficiale nu ar trebui să fie un aspect scos în afara legii.

Această atitudine, coroborată cu lipsa de informațiilor cu privire la existența serviciilor de ajutorare și protecție a victimelor violenței domestice a aproape 80% dintre români, conduce la situații în care femeile ajung să accepte abuzul și chiar să îl considere o normalitate, transformând atât viața lor, cât și a copiilor, în cazul în care aceștia există, într-un calvar.

Gândul a prezentat povestea Florinei, una dintre victimele violenței în familie care, deși tardiv, a reușit să găsească o cale de scăpare din coșmarul pe care îl trăia. Și-a cunoscut soțul pe când avea doar 20 de ani, iar povestea lor de dragoste a început cum nu se poate mai frumos, așa cum visase dintotdeauna. Din păcate, ieșirile în oraș la fiecare sfârșit de săptămână s-au transformat în palme și cuvinte jignitoare. Florina a rămas însărcinată și a trecut peste momentul în care a trecut cu vederea faptul că soțul ei se ruga de o altă femeie să-i satisfacă nevoile sexuale pentru că soția lui nu mai putea face asta. A crezut că nașterea copilului va repara situația. S-a întâmplat exact contrariul. După nașterea copilului atitudinea soțului s-a schimbat total. Atât ea, cât și copilul abia născut au devenit invizibili pentru bărbat. Vorbele urâte au început să fie la ordinea zilei, iar bătăile veneau și ele regulat.

A trăit așa 20 de ani, până când, într-un final, Florina a ajuns la Asociația ANAIS. Acolo a primit ajutor imediat. Un avocat i-a spus de ce are nevoie pentru a începe procesul de divorț. Psihologul asociației a ajutat-o să ia decizia pe care n-a avut curajul să o ia 20 de ani. A decis să divorțeze și acum privește cu mândrie femeia pe care o vede acum în oglindă. „Acum sunt în genunchi și mă sprijin cu mâinile să mă ridic!”, a mărturisit Florina cu zâmbetul pe buze.

Florina nu a mai dat înapoi și vrea ca povestea ei să ajungă la cât mai multe dintre femeile care, dintr-un motiv sau altul, aleg să continue o viață de coșmar alături de un bărbat care le agresează zilnic.

CITIȚI AICI în întregime povestea Florinei prezentată de reporterii Gândul.

Autoritățile trebuie să ia măsuri urgente în privința legislației referitoare la violența în familie

În ceea ce privește legislația referitoare la violența în familie, începând din luna septembrie în România a intrat în vigoare Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, numită și Convenția de la Istanbul. Acest lucru înseamnă că statul român trebuie să treacă rapid la armonizarea legislației naționale cu prevederile documentului, astfel încât femeile și, implicit, copiii să beneficieze de protecție sporită în cazul agresiunilor domestice. Concret, cele mai importante trei măsuri pe care autoritățile trebuie să le ia sunt introducerea în lege a prevederii potrivit căreia atunci când o femeie depune o plângere ea nu va mai putea s-o retragă, a mențiunii că agresorii care nu respectă ordinele de restricție și protecție impuse vor fi și cercetați penal, și nu vor rămâne doar cu amenda, așa cum se întâmplă în prezent, dar și includerea pe viitor în Codul Penal și de Procedură Penală a unor noi infracțiuni precum crimele de onoare, căsătoria cu forța sau mutilarea genitală.

Gândul a scris pe larg despre modificările reclamate de intrarea în vigoare în țara noastră a Convenției de la Istanbul.

Într-o scrisoare deschisă adresatăPrim Ministrului, Ministrului Muncii și Justiției Sociale, Ministrului Justiției și Ministrului Afacerilor Interne,Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, Rețeaua Rupem tăcerea despre violența sexuală și Coaliția pentru Egalitate de Gen, arată că „măsurile pentru prevenirea și combaterea violenței domestice din programul de guvernare includ acțiuni îndelung așteptate și urgent necesare cum este înființarea centrelor de criză pentru victimele violului și au o orientare generală corectă. Ele omit, totuși, armonizarea legislativă obligatorie cu prevederile Convenției de la Istanbul. Armonizarea legislativă implică introducerea unor modificări de substanță precum ordinul de interdicție emis de poliție și sesizarea din oficiu a cazurilor de violență domestică, mai exact eliminarea obligației victimei de a face plângere prealabilă împotriva agresorului domestic”.

Reprezentanții asociațiilor pentru protecția victimelor violenței în familie consideră, potrivit documentului citat, că între măsurile urgente se regăsesc:

Aprobarea Programelor de Interes Național în domeniul violenței în familie și egalității de șanse. Ministerul Finanțelor, prin ministrul Anca Dragu, a respins alocările bugetare pentru aceste programe guvernamentale. În contextul în care Comisia Europeană dedică anul 2017 eliminării violenței împotriva femeilor este regretabil că nu s-au găsit bani de la bugetul de Stat în așa fel încât să putem începe să vorbim și în România despre o infrastructură de servicii funcțională în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie.

Armonizarea legislației din România cu prevederile Convenției de la Istanbul. România a ratificat Convenția de la Istanbul în 23 mai 2016, iar Convenția a intrat în vigoare la 1 septembrie 2016, dar nu există în prezent propunerea de lege de modificare pentru armonizare legislativă în Parlament, deși organizațiile neguvernamentale au participat la grupuri de lucru și au contribuit la redactarea unei propuneri de lege.

Ordin de interdicție emis de polițist la constatarea faptei de violență în familie. Ordinul de protecție prevăzut în legea 217 din 2003 republicată nu se poate emite în 24 de ore de la constatarea situației de criză. Durata medie de la momentul agresiunii până la depunerea la instanța de judecată a dosarului de solicitare de emitere a unui ordin de protecție este de 10 zile. Numărul total al omorurilor în 2015 în România a fost de 395 (din Raportul Ministerului Public pentru anul 2015). Din 395 de omoruri, 108 au avut loc în familie.

Monitorizarea agresorului față de care s-a emis un ordin de protecție și proceduri transparente ale poliției pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. Nu există proceduri de supraveghere a respectării ordinului de protecție. Conform legii, agresorul este judecat în stare de libertate pentru încălcarea ordinul de protecție. Singura modalitate de apărare a victimei față de agresorul care a încălcat un ordin de protecție este apelul la 112. Procedurile poliției pentru ordine publică nu sunt publice. Modul de lucru al poliției cu victimele violenței domestice diferă de la o unitate la alta. Prin adoptarea unor proceduri publice pentru lucrul cu victimele violenței în familie se vor respecta prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012.

Responsabilizarea agresorului. 50% dintre victimele violenței în familie își retrag plângerea prealabilă. 2% din plângerile prealabile se finalizează cu trimiterea în judecată. „Victimele criminalității ar trebui să fie protejate împotriva victimizării secundare și repetate, precum și împotriva intimidării și a răzbunării, să primească sprijin adecvat pentru a se facilita recuperarea lor și să beneficieze de un acces suficient la justiție.” (DIRECTIVA 2012/29/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului)

Cel puțin 1 adăpost specializat pentru victimele violenței în familie în fiecare județ. Există județe și sectoare ale Capitalei în care nu există deloc adăposturi, nici publice, nici private, pentru victimele violenței în familie: Caraș Severin, Călărași, Constanța, Mehedinți, Olt, Satu Mare, Sălaj, Tulcea, Timiș, Vrancea, Sector 2, Sector 4, Sector 6. În județele și sectoarele în care sunt disponibile servicii pentru victimele violenței în familie, centrele se confruntă cu sub-finanțarea cronică, lipsa de promovare la nivelul comunității astfel încât victimele să știe la cine să apeleze în caz de nevoie, precum și cu un număr limitat de locuri în adăposturi.

CITIȚI AICI scrisoarea deschisă adresată autorităților de asociațiile care luptă împotriva violenței în familie.