Stejarul lui Arsenie Boca a căzut din senin. Fusese plantat de el, la absolvirea liceului din Brad ca şef de promoţie. „Îl botezaserăm Gorunul lui Zian“
După aproape o sută de ani, gorunul plantat de Arsenie Boca în curtea liceului din Brad s-a prăbuşit din senin. Stejarul era un simbol al locului.
Copacul plantat de Arsenie Boca în curtea liceului „Avram Iancu” din Brad s-a prăbuşit vineri, 10 decembrie. De câţiva ani, stejarul cu o vârstă de aproape un secol, se uscase. Autorităţile din Brad vor să îi dea lemnului o nouă întrebuinţare, care să amintească de călugărul Arsenie Boca.
„Intenţia conducerii liceului, a administraţiei publice locale în colaborare cu biserica şi a unui grup de credincioşi este de a se confecţiona din lemnul recuperat cel puţin doua troite, care să fie amplasate una la Mănăstirea Prislop şi una în curtea liceului, pe locul unde a fost gorunul”, spune Florin Cazacu, primarul municipiului Brad.
Arsenie Boca (1910 – 1989) a purtat numele de Zian, înainte de a fi hirotonit. S-a născut în satul Vaţa de Sus, Hunedoara, şi a urmat cursurile liceului din Brad, în acea vreme unul dintre cele mai bune din Transilvania. A fost şef de promoţie, potrivit relatărilor foştilor săi colegi.
Preotul Petru Boldor, fost coleg al lui Zian la şcoala din Brad, a relatat împrejurările în care arborele a fost plantat în curtea liceului.
„Era în primăvara anului 1929, de 10 mai, după o serbare în piaţa oraşului, când promoţia de absolvenţi din acest an, în frunte cu dirigintele, profesorul Candin Ciocan, se deplasează în curtea liceului pentru a sădi un stejar, ca un simbol al biruinţei, intrat în tradiţia poporului român.
Mă pregăteam să iau puietul, când dirigintele mă opreşte: «Nu Boldor, ci Boca Zian plantează pomul».
M-am uitat cu ciudă la diriginte şi cu aceeaşi ciudă mi-am înfipt degetele în rădăcinile puietului.
Zian ţinea şi scutura puietul să se taseze pământul, eu îl presam, apoi fiecare coleg stropeşte cu stropitoarea la rădăcină, după care l-am legat de tutore.
Cu toţii atunci am hotărât ca stejarul plantat să poarte numele , şeful promoţiei de absolvenţi a liceului.
El s-a dezvoltat frumos, ca un simbol al vigorii, al trăiniciei, al frumuseţii, al înălţimii idealului spiritual şi moral pe care educatorii noştri ni le-au insuflat, ca să facă din noi caractere tari, puternice, personalităţi proeminente în slujba patriei şi neamului”, relata preotul Boldor.
Gorunul a rezistat aproape un secol
Gorunul a rezistat aproape un secol. S-a uscat în ultimii ani, din cauza naturale sau în urma unor infliltraţii provenite de la un rezervor subteran de combustibil, din apropiere.
În ultimii ani, gorunul lui Arsenie Boca devenise atracţia principală a Liceului „Avram Iancu” din Brad. Adesea, la umbra stejarului, erau aprinse lumânări. La acelaşi liceu, o fostă sală de clasă a fost amenajată ca paraclis, iar printre icoanele pictate pe pereţii încăperii, la loc de cinste, se află portretul fostului elev Zian Boca.
Arsenie Boca, născut în 1910 în satul Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara), a fost preot, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, călugărul a intrat pe lista neagră autorităţilor comuniste, fiind arestat şi închis de mai multe ori, sub acuzaţii că ar fi sprijinit membri ai Mişcării Legionare.
A fost închis în arestul Siguranţei din Braşov, a fost trimis apoi să muncească la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în lagărele destinate zecilor de mii de deţinuţi politici, iar până la mijlocul anilor 1950 a mai trecut prin închisorile Jilava, Timişoara şi Oradea.
După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot.
Duhovnicul a murit la 28 noiembrie 1989, în Sinaia, la vârsta de 79 de ani, iar potrivit dorinţei sale a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989. Aici slujise în anii ´50, înainte ca autorităţile comuniste să îl trimită în închisori şi apoi îi interzică să mai îmbrace straiele preoţeşti.
„La înmormântarea lui au venit câţiva localnici. Era lume puţină, nimeni nu îşi închipuia că peste ani, părintele va fi aşa iubit de români”, îşi amintea una dintre vârstnicele din Silvaşul de Sus, care l-au întâlnit pe Arsenie Boca.
Din anii 2000, mitul călugărului Arsenie Boca a luat amploare, iar numărul tot mai mare de pelerini a adus prosperitate mănăstirii, vizitată în ultimii ani, de mii de oameni la fiecare sfârşit de săptămână şi în zilele de sărbătoare.