Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul București anchetează nouă medici de la Spitalul de Arși din București pe care îi acuză de luare de mită și de decontări frauduloase ale operațiilor estetice pe care le realizau la cerere, în spitale de stat. Doctorii respectivi decontau la Casa de Asigurări de Sănătate, din banii tuturor contribuabililor, operații de mărire a sânilor, liposucții, rinoplastii (modificări ale nasului) sau vaginoplastii (modificări ale vaginului) – operații estetice solicitate de pacient, care nu făceau obiectul unei necesități medicale.
Procurorii au surprins în interceptările telefonice dialoguri memorabile între doctorii acuzați de corupție și pacientele lor, conform stenogramelor din referatul cu propunerile de arestare preventivă, consultat de gândul.
Astfel, pe data de 19 februarie, medicul B.A.L., de la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri, i-a pretins pacientei C.D. suma de 600 de euro, pentru o operație estetică de labioplastie (micșorarea labiilor mici, care din cauza dimensiunii prea mari sunt inestetice), bani pe care i-a primit trei zile mai târziu. Operația a fost decontată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
Pacienta, care din discuție reiese că are 45 de ani și un copil, l-a sunat pe medic pentru a stabili când ar putea să se opereze.
„B.A.L.: Alo?
C.D.: Bună ziua. Doamna doctor B.?
B.A.L.: Da. Bună ziua!
C.D.: Mă numesc C.D.. Aș dori și eu o programare la dumneavoastră, dacă se poate, pentru o operație.
B.A.L.: Da, pentru ce anume consultație?
C.D.: Deci aș vrea să mă vedeți, să-mi spuneți părerea dumneavoastră pentru o eventuală operație de labioplastie…
B.A.L.: Cu cea mai mare plăcere, dar să știți că nu e obligatorie consultația înainte…
.[…]B.A.L.: Nu-i obligatorie…nu…nu… Labioplastia e labioplastie… Înseamnă că sunt labiile mici prea mari, ies în afara celor mai mari…
.[…]C.D.: Da. Păi oricât de repede…ca să am și eu o vară frumoasă la mare (râde)…
B.A.L.: Da…oricât de repede…ăă…mâine-poimâine eu am programări, da…
C.D.: Da…
B.A.L.: …deci, dacă vreți așa super repede…
C.D.: Îhm…
B.A.L.: …ăă…sâmbătă…
C.D.: Da!
B.A.L.: Da?
C.D.: E foarte bine. Copilul e…
B.A.L.: Sâmbătă…
C.D.: …acasă… E perfect…e perfect…
B.A.L.: Da?
C.D.: E perfect în week-end, cum să nu…
B.A.L.: Așa. Dar, în cazul ăsta, vă fac la spitalul de stat. De fapt nu contează, că oricum se plătește și colo și colo…
C.D.: Îhm…îhm…
B.A.L.: Da?
C.D.: Asta aș vrea să știu. Dacă puteți să-mi spuneți care cum să vin…
B.A.L.: Deci..dacă facem la spitalul de stat…costă 600 de euro…Dacă vreți în privat, costă 800 de euro…
C.D.: Am înțeles…deci 600 în mână…
B.A.L.: Da. Că sunt taxe diferite…de…sală…
C.D.: Îhm…îhm…Așa…
B.A.L.: Și buletinul…să văd și eu că sunteți majoră și vaccinată…
C.D.: Da…da…Am 45 de ani…așa...(râde)…
B.A.L.: Nu trebuie nimic de la alt doctor de familie, pentru că noi nu suntem prin casa de asigurări… Labioplastia este o operație estetică ce se face la cerere și contra cost…
C.D.: Da, astea nu se decontează… Îhm…”
Sânii de calitate costă, banii se strâng greu. Pacientă: „Pentru ăștia 1.800 am strâns 3 ani de zile. Mai am”
În alt caz, medicul primar B.I.C, șeful șeful secției de chirurgie plastică, microchirurgie reconstructivă I, din cadrul Spitalului de Chirurgie Plastică, Reconstructivă și Arsuri, discută cu o pacientă despre o operație de mărire a sânilor și despre ce model de implant mamar ar trebui să aleagă. Medicul i-a cerut pacientei I. A. o sumă cuprinsă între 2.000 și 2.300 de euro pentru operația de mărire de sâni.
Din interceptările realizate în cabinetul doctorului respectiv, reiese că pacienta încearcă să negocieze un preț mai bun cu medicul, spunând că nu are toți banii acum și că s-a chinuit trei ani să strângă 1.800 de euro, sumă prea mică pentru operație.
„I.A.: Și așa ca și cost al operației per total…asta m-ar interesa…cât ar fi?
DR. B.: Cu spitalizare cu tot și cu implante cu tot…2500 de euro. Implante rotunde.
I.A.: Îhî. E destul de mult.
DR. B.: Dar pe la cât vă așteptați sau la cât?
I.A.: Da, undeva credeam gen 1800-2000 de euro. Ceva de genul.
DR. B.: Păi vă alegeți niște implante mai…cum sunt astea de la A. dacă vreți, vă operați la spital…
I.A.: Păi la spital aș vrea că…
DR. B.: La spital este mai ieftină spitalizarea decât la privat. La spital este 300 de euro taxa de spitalizare, la privat e 500, da? Scutiți 200 de euro.
I.A.: Știam că la spital sunt prețurile mai mici decât la privat și d-aia…că am fost și la privat și erau undeva la 2800-3000 și ceva.
DR. B.: Da, așa sunt prețurile, să știți, la privat. Nu e nimica exagerat sau anormal.
I.A.: A, nu, n-am zis că e anormal, mă interesa să știu și cât ar fi la spital să știu dacă aș putea să îmi fac acuma operație, dar nu…la 2500 nu. și n-aș vrea nici să pun implant mai…
[…]I.A.: Da, asta e ideea că dacă tot e să îmi fac o astfel de operație, să-mi fac un lucru de calitate. Și în 2300 ar intra spitalizare, tot?
DR. B.: Da…anestezistul…bustiera. Aveți nevoie de o bustieră.
(…)
I.A.: La spital mă gândeam dacă sunt reduceri de preț prin…
DR. B.: Prin ce? Prin asigurări?
I.A.: Da, da.
DR. B.: Nu, nu se poate. La genul ăsta de operație nu se poate. Nu se poate face prin asigurări. Nu e decontat.
I.A.: Nu?
DR. B.: Deloc. Păi nu știu, faceți-vă socotelile…
I.A.: Nu că 2500 nu îi am acuma că am strâns undeva la aproape 1800 și mai e de strâns. Pentru ăștia 1800 am strâns 3 ani de zile. Mai am. și asta ar fi, bine cu implant de calitate, cred că asta ar fi până acum cea mai ieftină soluție pe care…soluție…cel mai mic preț pe care…
DR. B.: V-am spus…la spital dacă vă operați puteți să vă apropiați de 2000, da? Cu implant din-ăsta grotesc. Dacă vreți sub 2000, cu implant din-ăsta mai ieftin”.
Trei săptămâni mai târziu, pe 6 martie 2014, pacienta îl suna pe doctor să îi spună că a strâns toți banii necesari pentru operație.
Recomandarea medicului: La tocuri merg niște „țâțoaie”
Un alt medic (P.V.T.) de la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri i-a cerut pe 21 februarie 2014 pacientei sale suma de 3.600 de euro pentru operații de mărire de sâni și rinoplastie. Cu ocazia unei convorbiri telefonice interceptate de procurori, în timp ce se uită la pozele cu sânii și nasul pacientei, trimise pe email, medicul îi recomandă pacientei sale niște „țâțoaie”, dată fiind înălțimea femeii, de 1.70 metri, dar și faptul că poartă tocuri.
„P.: La sâni o să vedeți că nu o să poată intra proteza prin mamelon că e foarte mic mamelonul, din câte văd eu.
N.M.: Da.
P.: Acum nu știu, se poate lărgi, că dacă dvs lărgiți de mamelon și vedeți că se lungește, dacă diametru lui, dacă măsurați cu rigla și diametru e mai mare de 4,5, atunci este ok, se poate băga proteză pe acolo, dar e în funcție de volum. De principiu trebuie băgat pe dedesubt, adică pe sub sân.
N.M.: Și îmi puteți băga pe sub sân?
P.: Păi normal că se poate băga pe sub sân. Cicatricile care le fac și sub sân și prin altă parte sunt cicatrici mai mici, nu fac cicatrici mari. Fac cicatricile cât să-mi ajungă cât să pot să fac…
N.M.: Și ce măsură ziceți că mi-ar sta bine?
P.: Ee…ce înălțime aveți?
N.M.: 1,68.
P.: 1,70. Purtați tocuri?
N.M.: Da, da, da.
P.: Păi vă trebuie țâțoaie atunci. Problema e următoarea: problema este că vă trebuie…ăsta este adevărul, ce vreți să vă spun acuma…dacă sunteți înaltă nu vă puneți sâni mici, trebuie să aveți...dar trebuie să știu exact cât este toracele, trebuie să faceți o linie pe mijloc, mă interesează o linie chiar pe mijloc între sâni, da?
N.M.: Da, (neinteligibil)…ați văzut? Sunt micuți, dar nici nu sunt făcuți să stea apropiați.”