STUDIU. Unu din cinci adolescenți români care au între 15 și 18 ani nu merge la școală

Studiul privind copiii/tinerii din afara sistemului de educație i-a inclus pe cei care au urmat școala în trecut, dar au abandonat, precum și pe cei care nu au frecventat niciodată școala.

Astfel, s-a putut stabili că aproape 183.000 de copii în anul școlar 2010/2011 și 174.000 de copii în 2011/2012 nu erau cuprinși în sistemul de învățământ.

„Aceste cifre reprezintă 19 la sută din populația de 15-18 ani, proporție ce rămâne constantă la nivelul celor doi ani asupra cărora s-a focalizat analiza. Segmentul de populație de vârstă corespunzătoare învățământului secundar superior care prezintă riscul cel mai ridicat privind participarea la educație este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului școlar din anul 2011/2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30 la sută mai mare în cazul acestora față de cei din urban”, rezultă din studiu.

ACTUALITATE Cât costă o călătorie cu celebra Mocănița din Maramureș. Parcurge 21 de kilometri, iar călătorii au o masă inclusă

21:32

EXTERNE Finlanda a CONFISCAT o navă „fantomă” a Rusiei care ar fi AVARIAT un cablu submarin de alimentare electrică din Marea Baltică

20:52

Reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, consideră că această rată de neparticipare școlară în rândul adolescenților este foarte mare, atât pentru România, dar și pentru Uniunea Europeană, cu consecințe serioase.

Blanchet a precizat că, prin comparație, Bulgaria are o rată de necuprindere școlară în rândul tinerilor de 15-18 ani de 12,5 la sută, iar Ungaria, de 11,5 la sută.

Reprezentantul UNICEF a mai atras atenția și asupra faptului că România alocă cel mai mic buget din UE pentru educație.

Studiul făcut de UNICEF a mai arătat că ratele repetenției în clasele a IX-a, a X-a și a XII-a au fost cu peste 40 la sută mai mari în rândul elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban.

Rata abandonului în funcție de mediul de rezidență și de gen indică faptul că riscul cel mai înalt de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural.

La nivelul anului 2011, cea mai mare proporție a populației din afara sistemului de educație era în vârstă de 16 ani (aproape 85 la sută), iar aproximativ 81 la sută finalizaseră cel mult ciclul gimnazial.

„Această situație semnifică faptul că o proporție importantă din populația de 15-18 ani necuprinsă în sistemul de învățământ a fost supusă riscului excluziunii de la educație înainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului. Proporția de aproape 20 la sută a copiilor de etnie romă în segmentul populației de 15-18 ani din afara sistemului de învățământ reflectă situația defavorizată a acestora sub aspectul educației”, a mai spus Sandie Blanchet.

Lucrează fără să fie plătiți

Pe de altă parte, conform aceleiași cercetări, mai mult de jumătate dintre copiii din afara școlii intervievați au afirmat că au lucrat în cursul ultimei săptămâni, aproape două treimi dintre ei fiind băieți.

„Mai mult de 99 la sută dintre aceștia au lucrat, însă, fără contract de muncă”, se arată în studiu.

În privința participării la educație, rata brută de cuprindere în învățământul secundar superior subliniază disparitățile dintre urban și rural, diferențele ajungând la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidențiază faptul că o proporție importantă a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventează liceul.

„Rata netă ajustată de cuprindere școlară permite identificarea unor disparități privind participarea la educația de nivel secundar superior și între diferitele regiuni de dezvoltare, diferențele ajungând până la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusă a indicatorului este înregistrată în Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economică, iar cea mai ridicată în Regiunea București-Ilfov, cu cel mai înalt nivel de dezvoltare”, a arătat, la prezentarea studiului, directorul Institutului de Științe ale Educației, Ciprian Fartușnic.

El a mai spus că cei mai mulți tineri români părăsesc școala imediat după clasa a IX-a, iar majoritatea lor lucrează în agricultură sau în gospodărie, fără a fi plătiți.

„Doar doi la sută dintre cei care sunt în afara sistemului au un loc de muncă și primesc salariu, ceea ce înseamnă că este o mare problemă, pentru că ei nu au un viitor prea strălucit. Nu vor putea fi decât muncitori necalificați”, a mai spus Fartușnic.

El a mai spus că tinerii care renunță la școală provin din familii foarte sărace, dar și din familii cu situație materială foarte bună, care își încurajează copiii să se ocupe de afacerile familiei, decât să continue studiile.

În acest context, specialiștii recomandă dezvoltarea intervențiilor susținute în nivelurile inferioare de învățământ (ante și preșcolar, primar, gimnazial) și, în paralel, având în vedere dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului de excludere din sistemul de educație în învățământul liceal, o serie de politici și măsuri de intervenție focalizată, care trebuie să se afle printre prioritățile Ministerului Educației.

Susținerea unor politici educaționale coerente și a unor programe la nivel național pentru prevenirea abandonului școlar în învățământul primar, gimnazial și secundar superior, dublate de măsuri de susținere de continuare a studiilor după clasa a VIII-a în cazul copiilor cu oportunități reduse, pot conduce astfel, în mod direct, la diminuarea fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație, mai spun specialiștii.

„În condițiile în care participarea la învățământul secundar superior prezintă, în continuare, disparități importante pe medii de rezidență, în defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din această zonă, atât de prevenire, cât și de intervenție pentru reîntoarcerea la școală. Aceste măsuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă ajustată de cuprindere școlară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V)”, se mai arată în recomandările formulate.

Măsurile privind creșterea calității trebuie, de asemenea, să vizeze în mod sistematic atât unitățile de învățământ de nivel secundar superior din mediul rural, cât și toate unitățile care școlarizează un număr ridicat de copii aflați în situație de risc: copii care provin din familii foarte sărace, copii de etnie romă, copii cu dizabilități.

De asemenea, în opinia specialiștilor, sistemul de educație trebuie să clarifice rolul și statutul învățământului profesional și tehnic și să promoveze mecanisme și instrumente mai clare de adaptare a rețelei și ofertei școlare la realitățile pieței muncii și de implicare a angajatorilor.