Supraviețuitorii de la Colectiv ar urma să rămână fără sprijin medical: Este umilitor să fim nevoiţi să cerşim, anual, o prelungire limitată care ne condamnă la stres şi la boală!

Mai mulți supraviețuitori ai tragediei de la Colectiv, care a avut loc în urmă cu 5 ani, au adresat o scrisoare deschisă autorităților din România în care susțin că rămân fără sprijin medical din partea statului pentru a urma tratamentele necesare pentru tratarea cicratricilor agravate și din cauza sistemului medical din România care nu le-a oferit un tratament adecvat în urma inciendiului care le-a marcat viețile.

Cincisprezece dintre supraviețuitorii incendiului de la Colectiv au transmis o scrisoare deschisă autorităților din România în care solicită transformarea termenului prevăzut în articolul 1 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2015 în „perioadă nelimitată”. Aceștia susțin că „este umilitor să fim nevoiţi să cerşim, anual, o prelungire limitată care ne condamnă la stres şi la boală”.

Supraviețuitorii incendiului de la Colectiv riscă să rămână fără sprijin medical din partea statului român

Redăm integral textul scrisorii semnată de 15 supraviețuitori ai incendiului de la Colectiv.

„În urmă cu aproximativ un an, în septembrie 2019, v-am solicitat, printr-o scrisoare deschisă, prelungirea pe viaţă a sprijinului acordat nouă, pentru buna desfăşurare a tratamentelor medicale necesare prevenirii înrăutăţirii stării cicatricilor noastre severe şi instabile, rezultate de pe urma arsurilor profunde suferite în incendiul din data de 30 octombrie 2015. Menţionăm că infecţiile nosocomiale contractate în spitalele româneşti ne-au agravat semnificativ prognosticul pe termen lung deoarece, din cauza lor, rănile noastre s-au vindecat cu întârziere şi defectuos.

Pomenim, ca alt factor agravant, şi calitatea îndoielnică a actului medical. A urmat o suită de întâlniri între o parte dintre răniţi şi autorităţile statului român. Pe rând, am discutat cu doamna ministru Sorina Pintea, apoi cu cabinetului domnului ministru Victor Costache. Ni s-a promis că rugămintea noastră de a fi ajutaţi în continuare de Ministerul Sănătăţii, prin prelungirea pe perioadă nelimitată a articolului 1 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2015, va găsi rezolvare.

Din păcate, făgăduielile autorităţilor au rămas neonorate, deşi doamna Viorica Dăncilă, prim-ministru în acel moment, a afirmat public că susţine solicitarea noastră şi că aceasta se va concretiza.

Ulterior, a fost iniţiat în Senat un demers al cărui scop este modificarea prin lege a ordonanţei care ne conferă sprijin până la finele acestui an, astfel încât aceasta să nu mai fie limitată temporal şi să capete statut permanent. Textul a fost redactat cu respect faţă de rugăminţile noastre şi a fost votat în unanimitate în Senat, pentru a modifica articolul 1 al OUG-ului după cum urmează:

Art.1.- (1) Se aprobă plata din bugetul Ministerului Sănătăţii a cheltuielilor aferente oricăror tratamente medicale necesare, pe perioadă nelimitată, în ţară şi în străinătate, în unităţile sanitare din sistemul de stat şi în cele din sistemul privat, precum şi la medici şi terapeuţi independenţi, în regim ambulatoriu, cu internare şi în orice altă formă, pentru persoanele a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015, produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti, denumite în continuare victime.

În acest fel, sunt acoperite toate necesităţile noastre terapeutice. Menţionăm că detalierile şi clarificările au legătură cu feluritele impedimente şi interpretări viciate făcute textului iniţial al OUG-ului, din cauza cărora ni s-a îngrădit, de-a lungul anilor, accesul la tratament. Fiecare clarificare a fost gândită pentru a preveni o interpretare răuvoitoare care ne-ar fi pus oprelişti în accesarea tratamentelor, cum, din păcate, s-a mai întâmplat în trecut. Demersul însă s-a blocat. În data de 10 iulie 2020, Camera Deputaţilor a primit un punct de vedere de la Guvern care constă în schimbarea conţinutul articolului 1 al ordonanţei într-un mod care face din nou posibile impedimente şi interpretări viciate.

Momentan, textul nou al articolului arată aşa:

Art.1.- (1) Se aprobă plata din bugetul Ministerului Sănătăţii a cheltuielilor aferente tratamentului în străinătate pentru persoanele a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015, produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti, denumite în continuare victime, în continuarea tratamentului acordat în regim de spitalizare în unităţi sanitare din România şi străinătate, până la vindecarea afecţiunilor dobândite în urma evenimentului respectiv.

Vă atragem atenţia asupra faptului că în arsura severă nu există vindecare, aşa cum se poate citi în actele noastre medicale, din care postăm un extras. Arsura este o boală cronică, pe viaţă. Nu ne vom vindeca niciodată, şi deci sprijinul nu se poate acorda «până la vindecare». Aşadar, formulări corecte, care respectă specificităţile patologiei arsurii şi ale cicatricii rezultate de pe urma acesteia, sunt următoarele: «pe durata întregii vieţi», «pe viaţă», «pe perioadă nelimitată», «permanent». Formularea «până la vindecare» va duce la interpretări răuvoitoare care ar putea ajunge până la revocarea dreptului la tratament. Avem motive să credem că se intenţionează politizarea acestui demers şi obţinerea de capital de imagine, printr-un joc de cuvinte echivoc care va permite oricând anularea sprijinului permanent.

În plus, modificările propuse de Guvern sugerează că putem să beneficiem de tratament medical doar în regim de spitalizare şi în unităţi sanitare, ceea ce ne va îngrădi accesul la tratamente ambulatorii şi la terapeuţi specializaţi care, în străinătate, lucrează deseori independent, plătind unităţilor sanitare spaţiul cabinetelor. Sistemul sanitar românesc nu este un etalon universal şi o astfel de ordonanţă trebuie să ţină cont de particularităţile situaţiei celor cărora îi este adresată.

Accesul la tratamente ne-a fost şi aşa îngreunat pe parcursul acestui an din pricina pandemiei, care ne-a obligat sa întrerupem călătoriile la tratament si să amânăm unele operaţii, pentru a evita o eventuală expunere la SARS-CoV-2. Organismul unui mare ars – în special în cazurile de patologie pulmonară şi respiratorie în faza critică – rămâne vulnerabil la infecţii de orice natură pe perioada întregii vieţi, ceea ce ar putea rezulta în includerea noastră în categoriile de risc, alături de alţi suferinzi de boli cronice. Practic, anul 2020 – oficial ultimul în care mai beneficiem de sprijin – a fost, şi pentru noi, unul ratat din punct de vedere terapeutic.

Vrem să credem că punctul de vedere al Guvernului vine dintr-o necunoaştere a realităţii nevoilor noastre medicale, şi nu din rea-voinţă. Solicităm aşadar revenirea la forma aprobată de Senat a textului articolului 1 al OUG-ului. Alternativ, sugerăm ca inspiraţie varianta de mai jos a articolului 1, cu menţiunea că nu dorim să fim din nou în situaţia ca natura vagă a formulării să ne îngrădească dreptul de a face toate tipurile de tratamente necesare. Acestea au fost enumerate corect şi cu respect faţă de nevoile noastre în varianta aprobată de Senat, citată în paragraful 4 al acestei scrisori, versiune superioară oricărei alteia dintre cele pomenite.

Art.1.- (1) Se aprobă plata din bugetul Ministerului Sănătăţii a cheltuielilor aferente tratamentului în străinătate şi în România, pentru persoanele a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015, produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti, denumite în continuare victime, pe perioadă nelimitată, pentru afecţiunile dobândite în urma evenimentului respectiv.

De asemenea, vă rugăm să urgentaţi demersul de aprobare a acestei legi. În curând se împlinesc 5 ani de la incendiul din Colectiv. Pentru dumneavoastră, aceşti cinci ani nu au fost altceva decât un carusel politic. Pentru noi, au constat într-un maraton chirurgical care a avut consecinţe asupra sănătăţii noastre. Avem nevoie de o rezolvare permanentă a problemei sprijinului pentru tratamentele noastre pentru a ne putea întoarce la o viaţă normală. Este umilitor să fim nevoiţi să cerşim, anual, o prelungire limitată care ne condamnă la stres şi la boală. Sperăm că solicitarea noastră de a beneficia de tratament pe viaţă va găsi, în sfârşit, o rezolvare favorabilă, definitivă şi neinterpretabilă. Mulţumim!

Cu stimă,

Alexandra Furnea

Adina Apostol

Alice Tiaru

Ancuţa Morăraşu

Andrada Mihăilescu

Andrei Găluţ

Bogdan Moleşag

Cezar Marin

Cristina Tarţău

Flavia Lupu

Hani Haifawi

Marius Frătoaica

Mihai Anghel

Mirela Socol

Sorin Lazăr”