Modificarea a fost pregătită sub forma unui proiect de ordonanță de urgență care modifică Legea 135/2010 privind Codul de procedură penală, în consultare cu Consiliul Superior al Magistraturii.
„Este prevăzută o perioadă de 30 de zile, dar trebuie făcută distincția între luarea măsurii, care se dispune pentru 30 de zile, și menținerea măsurii în faza de judecată, care se verifică în termen de maximum 60 de zile”, au arătat sursele.
Articolul 222 din Codul de procedură penală care reglementează arestul la domiciliu în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății în primă instanță a fost declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, în 7 mai, pentru că nu prevede durata pentru care această măsură poate fi dispusă.
Plenul Senatului a votat luni proiectul care prevede modificările în cazul acestui articol, stabilind ca în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, măsura arestului la domiciliu să poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile, iar durata maximă a arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, să fie de 180 de zile.
De asemenea, proiectul mai prevede că în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a arestului la domiciliu dispuse față de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestor măsuri.
În Senat au fost 118 voturi „pentru”, două voturi „împotrivă” și o abținere.
Vacanța parlamentară va începe miercuri.
Curtea Constituțională a decis, în 7 mai, că dispozițiile articolului 222 din Codul de procedură penală încalcă legea fundamentală, întrucât nu este precizată durata maximă a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății în primă instanță.
Curtea Constituțională a arătat, în motivarea deciziei, că arestul la domiciliu reprezintă o măsură intruzivă ce poate afecta drepturi și libertăți fundamentale, respectiv libera circulație, viața intimă, familială și privată, dreptul la învățătură și munca și protecția socială a muncii.
„Ingerința analizată nu este însă proporțională cu cauza care a determinat-o, așa încât Curtea reține că dispunerea măsurii arestului la domiciliu, în procedura de cameră preliminară și a judecății în primă instanță, fără a se reglementa cu privire la termenele pentru care poate fi dispusă și durata maximă a acesteia, nu asigură un just echilibru între interesul public și cel individual, întrucât această măsură poate fi dispusă pentru o perioadă nelimitată de timp”, conform motivării CC.
Potrivit textului de lege analizat de judecătorii constituționali, „(1) În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile”, „(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile”.
Același articol stipulează că „(3) În cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”.
Niciunul dintre alineatele acestui articol nu stabilește însă perioada maximă de impunere a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății în primă instanță.
Arestul la domiciliu poate fi de maxim 30 de zile în cursul judecății și de maxim 180 de zile în cursul urmăririi penale, a decis luni Senatul, care a soluționat astfel problema neconstituționalității articolului din Codul de procedură penală privind această măsură.
Conform Codului de procedură penală, măsurile preventive sunt reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă.