Tema JUSTIȚIEI, folosită ca ARMĂ în confruntări politice. Dana Gîrbovan: Birocrații de la Bruxelles, neinteresați de amestecul SRI în Justiție

„Discursul despre justiție este denaturat politic, tema Justiției din România fiind folosită, și la nivel european, mai degrabă ca armă în confruntări politice,” apreciază președintele UNJR, comentând dezbaterile din ultima perioadă din comisiile sau plenul european. „Dacă se dorește o dezbatere cu adevărat pe tema statului de drept, atunci este nevoie de o analiză comprehensivă a situației justiției din România, care să nu fie redusă numai la anumite aspecte ale anticorupției care dau bine la presă sau la electorat”.

Dana Gîrbovan a amintit și de o sesizare transmisă cu privire la ingerințele SRI în justiție, care a rămas la acea vreme fără ecou. „Cu alte cuvinte, problema ingerinței serviciilor de informații în justiție nu este problema birocraților de la Bruxelles. Dar dacă aceasta nu este problema lor, o problemă care s-a dezvoltat sub „monitorizarea și verificarea” experților și birocraților Comisiei Europene, atunci de ce îi „preocupă” și „îngrijorează” procesul legislativ din România? Au încredere aceștia în autoritățile române doar într-un caz, iar în celălalt nu?”

Președintele UNJR a vorbit și despre OUG 6 din 2016, în baza căreia a fost semnat protocolul secret dintre Parchetul General (PG) și SRI, dar și despre completele de 5 magistrați, care reprezintă un motiv de sesizare la CCR.

„A încerca să limitezi, bagatelizezi sau minimalizezi aceste demersuri, doar pentru că ele folosesc și unor anumite persoane, este pur si simplu un act iresponsabil, deoarece permite ca starea de incertitudine și suspiciunile de nelegalitate să planeze asupra tuturor cauzelor judecate de aceste complete. Ceea ce este legal, este legal pentru toată lumea, iar ce este ilegal, este ilegal pentru toată lumea. La fel, competențele puterilor și autorităților în stat sunt stabilite de Constituție, iar respectarea limitelor lor este garantată de Curtea Constituțională, motiv pentru care Curtea soluționează conflictele de competență între aceste autorități, atunci când ele apar”, a afirmat Dana Gîrbovan.

Redăm integral interviul acordat Mediafax:

Mediafax: Dezbaterea privind statul de drept din Parlamentul European. Ajută sistemul intern sau este o formă de presiune?

Dana Gîrbovan: Dezbaterea din Comisia LIBE a Parlamentului European, din data de 01.10.2018, privind „statul de drept” din România, a demonstrat odată în plus, din păcate, că discursul despre justiție este denaturat politic, tema justiției din România fiind folosită, și la nivel european, mai degrabă ca armă în confruntări politice decât ca subiect de dezbatere reală, obiectivă, focusată pe soluții de îmbunătățire a justiției în folosul cetățeanului.

Când vorbești, mai ales de la un asemenea nivel, despre justiția ori statul de drept dintr-o țară membră a UE, te aștepți să fie auzite în primul rând voci neutre, capabile să prezinte, fără interes partizan, problemele justiției din România în cadrul unui dialog purtat în mod obiectiv și cu argumente tehnice, chiar dacă contradictorii. Or, din păcate, dezbaterea respectivă din Comisia LIBE a fost una extrem de politizată, ceea ce a redus semnificativ șansele găsirii unor soluții practice la problemele concrete și recurente ale justiției din România.

Urmărind respectiva discuție din Parlamentul European și apoi modul în care a fost relatată în presa românească, am observat o atitudine interesantă a formatorilor de opinie români, cu pretenții de cunoscăori ai tainelor justiției.

Astfel, când un politician român emite o opinie critică/judecată de valoare cu privire la justiția românească, acesta este imediat taxat de aceștia că atacă justiția. Când însă sunt politicieni străini care se pronunță pe chestiuni privind justiția din România, enunțurile acestora devin adevăruri irefutabile în viziunea acelorași formatori de opinie, deși nu de puține ori afirmațiile acestora sunt declarații cu vădita încărcătura politică, substratul fiind de asemenea politic, în funcție de interesele electorale ale emitentului său.

Dacă se dorește o dezbatere cu adevărat pe tema statului de drept, atunci este nevoie de o analiză comprehensivă a situației justiției din România, care să nu fie redusă numai la anumite aspecte ale anticorupției care dau bine la presă sau la electorat. Rămâne de văzut în ce măsură se dorește o astfel de dezbatere.

Mediafax: Ați discutat direct cu oficiali europeni despre situația justiției din România?

Dana Gîrbovan: Ceea ce am putut constata din întâlnirile și discuțiile cu acești oficiali este că, în fapt, aceștia ignoră problemele de sistem ale justiției din România, preferând a se focaliza prin discuții stereotipe doar pe măreția luptei împotriva corupției, dar și aceea văzută într-un mod îngust, prin raportare doar la unele rezultate, nu și la costurile acesteia și mijloacele prin care a fost dusă.

De exemplu, în ianuarie 2016, împreună cu Asociația Magistraților din România, UNJR a trimis o scrisoare domnului Jean Paul Junker, președintele Comisiei Europene, în care avertizam cu privire la interferența serviciilor secrete în justitie și i-am solicitat includerea acestei probleme în raportul MCV, dat fiind că era o chestiune gravă ce afectează în mod direct independența justiției.

În scrisoarea de răspuns, semnată de secretarul Comisiei Europene, am fost asigurați în mod stereotip că independența justiției și separarea puterilor în stat reprezintă chestiuni importante pentru MCV. De asemenea, au subliniat ca au luat notă de răspunsul CSAT potrivit căruia nu există agenți acoperiți printre magistrați, iar problema supravegherii serviciilor secrete excede competenței MCV. În final, ni s-a sugerat că poate dorim să ne referim la publicarea unui raport recent, „Surveillance by intelligence services”.

A trebuit să treacă însă mai bine de doi ani, perioadă în care noi ne-am continuat eforturile pe plan intern și extern, pentru ca problema ingerinței serviciilor de informații în justiție să fie totuși discutată, tot cu mare reticență însă, pe plan european.

Să ai totuși un mecanism de verificare și cooperare din 2007, ce continuă monitorizarea pre-aderare, să ai experți de la Bruxelles care să vină să „verifice” cel puțin o dată pe an evoluția în materie de justiție și, de mai bine de 3 ani, de când problema ingerinței serviciilor de informații în justiție e dezbătută în spațiul public, să fii incapabil sau să refuzi conștient să abordezi această problemă care are un potențial cel puțin la fel de grav ca și celelalte amenințări ce subminează independența justiției, demonstrează că acest raport, împreună cu cei care l-au întocmit în toți acești ani, au denaturat scopul inițial al MCV, în care asigurarea unui sistem judiciar independent și robust era condiția primordială pentru îndeplinirea celorlalte obiective.

Mediafax: Cum comentați cele spuse de Timmermans în Comisia LIBE?

Dana Gîrbovan: Discursul domnului Timmermans din Comisia LIBE a confirmat, încă odată, reducerea discursului despre justiția din România doar la unele aspecte privind lupta împotriva corupției, și ignorarea sau bagatelizarea tuturor celorlalte probleme cu care, în mod real, se confruntă justiția din România.

Astfel, în acel discurs, dl. Timmermans, vice-președintele Comisiei Europene, printre altele a spus: „În același timp, au apărut reclamații privind abuzuri comise de Birourile procurorilor și de serviciile de informații. Acestea necesită investigații imparțiale efectuate de autoritățile competente, dar, în primul rând, autoritățile naționale, Parlamentul României și instanțele trebuie să supravegheze activitățile serviciilor de informații”.

Cu alte cuvinte, problema ingerinței serviciilor de informații în justiție nu este problema birocraților de la Bruxelles.

Dar dacă aceasta nu este problema lor, o problemă care s-a dezvoltat sub „monitorizarea și verificarea” experților și birocraților Comsiei Europene, atunci de ce îi „preocupă” și „îngrijorează” procesul legislativ din România? Au încredere aceștia în autoritățile române doar într-un caz, iar în celălalt nu?

Comisia Europeană nu poate alege cu penseta din coșul justiției doar rezultatele luptei împotriva corupției care le convin, spunându-ne că celelalte chestiuni – protocoalele secrete; zecile de mii de mandate pe siguranța națională, autorizate, conform standardelor CEDO, fără un control real și eficient de către Înalta Curte de Casație și Justiție; zeci, sute de dosare deschise de DNA din oficiu judecătorilor și procurorilor; alte sute ținute nesoluționate cu anii; probleme legate de statutul judecătorilor și al procurorilor sau alte probleme recurente ale justiției – nu îi interesează, să ne descurcăm noi cu ele, că sunt strict problema noastră.

O analiză obiectivă a justiției, ceea ce în România nu s-a mai făcut de mult timp, nu se face în funcție de rezultatele mult aplaudatei și lăudatei – dar mai puțin, spre deloc, obiectiv analizatei – lupte împotriva corupției.

Doresc oficialii de la Bruxelles să facă o analiză a statului de drept și a independenței justitiei din România? Foarte bine, atunci au datoria să o facă cu adevărat profesionist și „chirurgical”, așa cum pretind, analizând toate aspectele care influențează indepedența justiției și statul de drept din România.

Mediafax: Ce opinie aveți despre propunerea Comisiei Europene de anchetare a protocoalelor? Cum ar trebui să se desfășoare? Cine ar trebui să facă această verificare?

Dana Gîrbovan: Anchetarea acestor protocoale trebuie să pornească din țară, iar deja CCR a fost sesizată pe conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă ICCJ și Parlamentul României, conflict generat de către Ministerul Public prin semnarea protocoalelor secrete cu SRI din 2009 și 2016. Decizia Curții Constituționale și considerentele acesteia vor fi de o importanță capitală, în condițiile în care este absolut necesar să fie tranșată chestiunea competenței Ministerului Public de a încheia aceste protocoale și de a permite SRI-ului să intervină în anchete penale, deși acest lucru îi fusese interzis expres prin legea sa de funcționare încă de la căderea lui Ceaușescu.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii a declanșat deja, pe partea de sistem judiciar, un control privind protocoalele. Inspecția Judiciară face verificări de câteva luni pe tema aceasta și ar trebui să avem concluziile cât de curând.

Comisia parlamentară de control a SRI ar trebui să declanșeze și ea un astfel de control tematic, strict pe aplicarea protocoalelor de către SRI.

Până când autoritățile române tranșează problema ingerinței serviciilor de informații în justiție, această tema ar trebui să fie inclusă și în MCV – desigur, dacă acest intrument va mai fi păstrat – pentru a fi monitorizată soluționarea ei.

Mediafax: Situația aplicării Legii nr. 304, privind organizarea judiciară, este un subiect care a ajuns la Curtea Constituțională, în sensul sesizării făcute de Guvern față de refuzul aplicării legii la Înalta Curte și a modificării completului de 5. Judecători. Credeți că a acționat corect conducerea Instanței Supreme sau este o sesizare cu dedicație la CCR așa cum spun unele surse?

Dana Gîrbovan:Am urmărit cu atenție discuțiile din jurul acestei teme, deoarece subiectul a creat curiozitate în rândul foarte multor judecători. Câtă vreme însă această problemă juridică face obiectul atât a unor dosare în curs de judecată în contencios administrativ, cât și în fața Curții Constituționale, n-am să-mi exprim încă vreo opinie juridică pe acest subiect.

Subliniez însă că, atunci când o chestiune de o importanță atât de mare ca și aceasta, prin consecințele sale, apare în spațiul public, sesizarea instituțiilor competente este un demers absolut necesar și binevenit.

A încerca să limitezi, bagatelizezi sau minimalizezi aceste demersuri, doar pentru că ele folosesc și unor anumite persoane, este pur si simplu un act iresponsabil, deoarece permite ca starea de incertitudine și suspiciunile de nelegalitate să planeze asupra tuturor cauzelor judecate de aceste complete.

Ceea ce este legal, este legal pentru toată lumea, iar ce este ilegal, este ilegal pentru toată lumea. La fel, competențele puterilor și autorităților în stat sunt stabilite de Constituție, iar respectarea limitelor lor este garantată de Curtea Constituțională, motiv pentru care Curtea soluționează conflictele de competență între aceste autorități, atunci când ele apar.

Prin urmare, demersul inițiat în fața Curții Constituționale este unul perfect normal într-o democrație, prin urmare nu avem de făcut decât să așteptăm cu interes dezlegarea dată de Curte în această speță cu care a fost investită.

Mediafax: Protocoale secrete – ați declarat recent că o mărturisire a lui Dumitru Dumbravă, fost secretar general SRI, îl trăda că a fost direct implicat în scrierea OUG nr. 6 din 2016. A fost aceasta o nouă pârghie pentru ca SRI să fie implicat în justiție?

Dana Gîrbovan: Afirmația domnului general Dumitru Dumbravă, că după Decizia 51/2016 a CCR „n-am dormit 3 nopți ca să găsesc o soluție”, a fost făcută într-un spațiu public, în cadrul unei dezbateri la care au participat zeci de persoane, atât oficiali, cât și reprezentanți ai societății civile.

Astfel, pe data de 12 aprilie 2016, Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC) de la acea dată, tocmai în contextul disputei ca urmare a adoptării OUG 6/2016 de către Guvern, a organizat o dezbatere cu tema ‘Responsabilitatea Statului în respectarea vieții private asigurând securitatea națională‘, la care am fost invitată în calitate de președinte al UNJR.

La dezbaterea respectivă a participat, ca reprezentant al SRI, și generalul Dumbravă, care, în urma unui dialog tocmai pe ordonanța de urgență 6/2016, a afirmat că a lucrat la această ordonanță în procesul de avizare a acesteia. În cadrul dezbaterii mi-am exprimat public nedumerirea și îngrijorarea față de implicarea SRI în procesul normativ.

Afirmația însă ne-a surprins pe toți cei din sală, din acest motiv, imediat după întâlnire, UNJR a transmis împreună cu Centrul pentru Resurse Juridice și Miliția Spirituală un comunicat de presă comun, în care am subliniat că: „Implicarea Serviciului Român de Informații în elaborarea acestei ordonanțe de urgență, relevată de reprezentantul SRI la dezbateri, este contrară normelor ce reglementează procesul legislativ, cu atât mai mult cu cât ordonanța privește punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică reglementate de Codul de procedură penală și nu cele privind siguranța națională.”

Din păcate, ca multe alte semnale de alarmă pe care le-am tras în decursul timpului, și acesta a trecut neobservat.

Abia recent au reieșit public dovezi că, într-adevăr, Ministrul Justiției Raluca Prună a cerut avizul SRI, ajungând în situația de-a dreptul aberantă în care OUG 6/2016 a fost adoptată fără avizul CSM, dar cu avizul și amendamentele SRI.

Cred că ar fi oportun, pentru corectarea informării cetățenilor români, ca presa să-i întrebe pe domnul Cioloș și pe doamna Prună în ce temei legal a fost implicat SRI în procesul de avizare a ordonanței de urgență 6/2016, cu atât mai mult cu cât aceasta privea în mod prioritar activitatea justiției.

Mediafax: OUG nr. 6 din 2016 este în Parlament. Ce curs credeți că ar trebui să aibă pentru a nu permite producerea de efecte precum în trecut?

Dana Gîrbovan: Soluția pe care Parlamentul trebuie să o adopte este să înființeze prin lege Autoritatea Națională de Interceptări, care să asigure punerea în executare a tuturor mandatelor de interceptare.

În prezent există acel Centru Național de Interceptare a Comunicațiilor, aflat sub autoritatea SRI, centru care însă nu exista din punct de vedere legal, deoarece nu are o lege de înființare și funcționare, acesta fiind înființat printr-o hotărâre secretă a CSAT.

Al doilea lucru pe care Parlamentul trebuie să-l facă este să abroge din această ordonanță prevederea că SRI este „organ de cercetare penală specială”, atribut specific fostei Securități comuniste.

Acestea sunt soluțiile pe care le-am prezentat încă din 2016, în comunicatul remis public imediat după întâlnirea la care am făcut referire în întrebarea precedentă, când noi, semnatarii, am spus:

„Soluția adoptată de Guvernul Cioloș prin ordonanță tinde să devină una permanentă, cu toate gravele carențe de constituționalitate semnalate în mod repetat, fapt ce va avea repercusiuni grave pe termen mediu și lung.

Reprezentantul Ministerului Justiției a arătat că, în prezent, nu există niciun proiect de lege în lucru care să reglementeze situația Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, în condițiile în care acesta a fost creat printr-o decizie secretă a CSAT-ului.

Este imperativ ca Guvernul să își asume în cel mai scurt timp elaborarea unui cadru legislativ pentru ‘activități de supraveghere tehnică’ care să respecte garanțiile tehnice și juridice impuse de CEDO.

Pe de altă parte, atribuirea prin această ordonanță de urgență de competențe Serviciului Român de Informații în zona de cercetare penală este inadmisibilă. Este necesară o delimitare clară și categorică a atribuțiilor organelor de informații față de cele de cercetare penală, rolul celor două tipuri de activități — adunarea de informații, pe de-o parte, și administrarea de probe, pe de alta — fiind fundamental diferite.”

Este contrar standardelor CEDO să ai un serviciu de informații care controlează în secret toată activitatea de interceptare dintr-o țară, la fel cum este o reminiscență a justitiei de inspirație sovietică ca SRI, care este serviciu de informații și nu de investigații, să ia parte în anchete penale, așa cum făcea fosta Securitate comunistă.