Testul care li se va face tuturor bebelușilor din România, imediat după naștere
,,În România, din 200.000 de copii născuți anual, aproximativ 600 au probleme de auz. Acest număr nu este unul exact, pentru că nu știm exact numărul persoanelor hipo-acuzice, fiindcă nu există un registru electronic național de screening. Din această cauză, acum copiii cu pierderi grave de auz și care nu au neapărată nevoie de implant cohlear sunt înregistrați în spitale pe liste neoficiale, de multe ori pe un caiet. De anul viitor, toți copiii născuți în România, în spitalele din sistemul de stat, vor fi testați auditiv încă din maternitate, prin extinderea programului de screening la nivel național, lucru care nu s-a întâmplat niciodată până acum. Mai concret, părintele când va pleca acasă din maternitate cu nou-născutul va ști cu exactitate dacă acesta are sau nu are probleme de auz. Ministerul Sănătății a început deja achiziția de aparate de screening auditiv, care vor ajunge în toate maternitățile din România, în spitalele cu secții de pediatrie și paturi de terapie intensivă, precum și în toate centrele de diagnostic ORL”, a declarat ministrul Sănătății.
Vlad Voiculescu a mai precizat că va fi elaborată o procedură de testare standardizată, urmând să adopte, prin Ordin de Ministru, protocolul unic de testare a nou-născutului. Acesta va stabili pașii, direcțiile și traseul pacientului hipo-acuzic, de la depistare până la diagnosticare, iar fiecare persoană testată auditiv va fi inclusă într-un registru electronic național de screening auditiv, pentru ca statul să aibă o evidență a persoanelor cu afecțiuni auditive.
Costul estimat de Ministerul Sănătății pentru achiziția celor 335 de aparate de testare auditivă este cuprins între 6,5 și 8,6 milioane de lei, iar 90% din bani vor fi plătiți din fondurile ministerului, în timp ce unitățile medicale care vor primi aceste dispozitive vor achita restul de 10%.
,,Inițiativa testării auditive în maternități a fost începută în anul 2014, când am participat într-un grup de lucru cu toate ONG-urile din zona pacienților hipo-acuzici, făcând demersuri pentru a extinde la nivel național un program deja instalat în Ministerul Sănătății. Când am intrat în Ministerul Sănătății, în luna septembrie, am descoperit că toate eforturile noastre făcute în ultimii doi ani s-au concretizat în nimic. Pur și simplu am luat-o de la zero, am urmat toți pașii, iar în trei săptămâni, în Ministerul Sănătății, am reușit să fac ceea ce în doi ani nu am putut să fac în societatea civilă. Pentru mine a fost uluitor să văd cât de ușor e să implementezi niște programe funcționale despre care știi că vor avea beneficii pentru copii”, spune Oana Geambașu, consilier în cadrul Ministerului Sănătății.
Oana Geambașu a început demersurile pentru implementarea acestui program național de testare auditivă a nou-născuților după ce fiica ei, Sonia, și-a pierdut auzul din cauza tratamentelor medicale, doctorii neștiind că micuța era hipo-acuzică.
,,Surditatea nu doare, copilul mic nu ne spune niciodată că nu ne aude, pentru că nici nu știe că ar trebui să audă, iar prin screening vor fi testați toți copiii, indiferent dacă aceștia prezintă sau nu factori de risc pentru surditate. Identificarea rapidă a afecțiunilor auditive și intervenția imediată după diagnostic facilitează integrarea copilului în mediul educațional și școlar și social normal, iar toate cheltuielile pe care le face acum statul cu rezolvarea cazului vor fi acoperite de faptul că acel copil va avea o viață normală, va avea educație normală, va lucra și va plăti taxe statului în loc să devină un asistat social pentru toată viața lui”, a explicat și doctorul Sebastian Cozma, medic primar ORL.
Ministerul Sănătății a demarat, totodată, discuții cu Ministerul Educației pentru a reînființa, de anul viitor, studiile universitare de specialitate în vederea formării unor noi specialiști audiologi.
În prezent, doar șapte maternități din România au aparate de testare auditivă a nou-născuților, astfel încât, spun reprezentanții Ministerului Sănătății, de multe ori deficiențele de auz ale bebelușilor nu sunt identificate, iar părinții realizează ce cel mic nu aude abia după câțiva ani, ceea ce face mult mai dificilă și mai costisitoare tratarea afecțiunii.