Lipsa de încredere în sine a Bisericii Ortodoxe Române și incapacitatea sa de a desemna un lider care să coordoneze eforturile de redresare explică reinstalarea Patriarhului Teoctist în funcție, în ianuarie 1990, relatează The Guardian în ediția electronică.
Însă motivul pentru care Sfântul Sinod a fost atât de dornic să îl reinstaleze pe Teoctist în funcția de Patriarh rămâne un mister considerabil, comentează publicația britanică.
In cazul în care această problemă ar fi fost suspusă unui referendum, un demers puțin probabil să se fi concretizat judecând după canoanele Bisericii Ortodoxe, votul ar fi fost în mod indiscutabil defavorabil lui Teoctist, scrie The Guardian. Elogiile aduse de acesta regimului comunist în zilele revoluției din decembrie 1989 au fost fără precedent în spațiul sovietic din acel moment și reprezentau o realitate recentă, precizează publicația britanică, încercând să explice eventualul vot popular negativ.
O parte dintre așezămintele monahale susțin că Patriarhul Teoctist le-a salvat într-un moment de represiune extremă. Teoctist, la fel ca și omologul său rus, Patriarhul Aleksei al II-lea, au susținut că singura soluție pentru a garanta supraviețuirea Bisericii Ortodoxe a fost colaborarea cu regimurile opresive, precizează The Guardian.
Publicația britanică oferă, în acest context, exemplul Bisericii Albaneze care a dispărut practic după 1967.
Patriarhul Teoctist a fost, de asemenea, cel care s-a opus încercărilor Moscovei de rusificare a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, și cel care s-a dedicat angajamentelor ecumenice, comentează The Guardian, menționând vizita Papei Ioan Paul al II-lea la București, în 1999. (Mediafax)