The Guardian, un nou articol controversat despre România: Localnicii din Maramureș se omoară între ei pentru o palmă de pământ

Publicația britanică The Guardian prezintă într-un articol intitulat „Vecinii ucigașii” („The murderers next door”), postat pe site-ul său, joi, o scurtă istorie a tradiției împământenirii din zona Maramureșului, ai cărei localnici se „omoară între ei pentru o palmă de pământ”.

Autorul articolului, Adam Nicolson, scrie că „o palmă de pământ nu înseamnă prea mult, dar totuși e ceva, ceva care crezi că, într-adevăr, contează mai mult într-un moment de pasiune sau de frică decât înainte sau după o astfel de clipă”.

„Dezamăgiți de conducătorii lor, comunitățile rurale au hotărât să-și impună în mod violent drepturile”, scrie The Guardian, adăugând că „într-o provincie săracă și îndepărtată din Maramureș, în nordul Carpaților, delimitată de drumuri de munte nebătătorite de restul României din sud, măsurile de corecție fizică încă persistă”.

Publicația britanică atrage atenția asupra cazurilor de crimă din Maramureș declanșate de lupta pentru pământ, invocând că, uneori, au existat 40 de astfel de atacuri violente într-o perioadă de 12 luni, fiind aproape o practică săptămânală.

„În timp ce, săptămânal, accidente de transport au loc în alte colțuri de lume, presa locală relatează că un alt bărbat – întotdeauna un bărbat – este omorât pentru o mână de pământ”, descrie The Guardian.

De regulă, autorii atacurilor reacționează impulsiv, constatând ulterior consecințele actului săvârșit; de regulă, se duc singuri la sediul poliției locale și se predau sau așteaptă să fie descoperiți de autorități. „Șocați de ceea ce au făcut, ucigașii se întorc în bucătăriile lor și așteaptă poliția să vină după ei și, în momentul în care cazul ajunge în instanță, predează vinovați, ca și cum ceva ar fi izbucnit în ei, ceva pentru care nu sunt responsabili”.

Deținerea de pământuri este o reflexie a statutului social în cadrul comunității. „Orice bucată de pământ este importantă aici. Oamenii din Maramureș, cu o tradiție a sărăciei și a familiilor numeroase, sunt ceea ce sunt datorită pământului pe care îl au. Pâmântul este un constituent al persoanei.”

De aceea, pătrunderea neautorizată pe terenul unei persoane este o insultă gravă la adresa intimității acesteia. „Să păseși pe pământul unui alt bărbat, să intri în special în curtea din jurul casei lui, este o infiltrare intimă ca și cum ți-ai pune degetele în gura lui”, susține autorul articolului, în baza mărturiilor localnicilor pe care i-a întâlnit în vizita sa din Maramureș din luna mai.

El îl citează pe un jurnalist din Baia Mare în sprijinul acestor afirmații, jurnalist care susține că dacă cineva vine pe pământul lui, îl va omorî.

„Este o limită pe care a întrecut-o. Și când îmi va întâlni privirea, va înțelege. Mi s-a întâmplat ca oameni înarmați să vină pe pământul meu. Le-am zis că au la dispoziție zece secunde să plece – Dacă mai veniți o dată, nu vă voi mai da această șansă”, explică jurnalistul din Baia Mare, care nu a dorit să-și dezvăluie numele.

Autorul articolului povestește că în vizita sa din Maramureș a fost însoțit de și de un jurnalist român, Teo Ivanciuc, evocând o dimineață de mai, perioadă în care pământul trebuie lucrat. Această practică „a curățirii pământului”, după cum o numește, este una realizată de bătrâni; tinerii sunt plecați la muncă peste hotare „să câștige euro”. Fermele sunt „micuțe”, jumătate dintre cele nouă milioane de ferme din statele UE se află în România, potrivit publicației britanice, de aceea, fiecare bucată de pământ este importantă.

Urmărind activitățile agricole desfășurate, jurnalistul The Guardian face o comparație între actul uciderii și cel al lucrării pământului.

„Dacă nu știi prea bine care e situația, ai putea crede că este (un peisaj) perfect. Dar apoi, într-o altă lumină, vezi instrumentele violenței aduse pe câmp: bara de oțel, ranga, pentru a face găuri în pământ, toporul cu tăișul ascuțit, țărușii, sapa, coasa – toate instrumentele cu care controlul poate fi impus. Să tai, să controlezi, să spinteci, să ciopârțești, să omori: acestea sunt aspectele existenței de zi cu zi”.

„Suntem Maramureș”, spune jurnalistul român, Teo, pe jumătate ironic. „Suntem foarte agresivi, foarte nervoși. Toată lumea va băga mâna în buzunar ca să scoată cuțitul de acolo”, susține acesta.

În continuare, jurnalistul britanic prezintă diverse momente din istoria Maramureșului, lupta dintre români și austro-ungari, fenomenul colectivizării pământurilor impus de regimul comunist al lui Ceaușescu și cum mulți proprietari nu și-au mai recuperat pământurile după căderea regimului, acestea trecând în proprietatea statului.

El amintește și de un caz de crimă din Săliștea de Sus, petrecut în mai 2009, în care un bărbat, pe nume Mărtiniuc, și-a omorât vărul, Ianoș Pașca, pentru că îi voia pământul moștenit. El stătea pe malul râului Iza, cu nepoata sa, Mimi, în vârstă de trei ani, în brațe. Mărtiniuc, care băuse cu un prieten cu ocazia sărbătorii Sfinților Constantin și Elena, ar fi declarat că vrea „să omoare pe cineva”, după care s-a dus în locul „preferat al vărului” său și l-a omorât, cel mai probabil, cu un topor sau un țăruș. A încercat să o omoare și pe nepoata acestuia de trei ani, dar a reușit să scape. Apoi, Martinuc s-a dus acasă și a așteptat să vină poliția după el, descrie jurnalistul britanic.

În aceste condiții, articolul lansează o serie de întrebări: „Este posibil să privim crima ca o parte normală a vieții? Ca ceva normal din felul în care se comportă bărbații unii cu alții?

Articolul se încheie cu o constatare simplă: „(Crima) este o acțiune logică a revendicării și răzbunării”.