Torționarii disidentului Gheorghe Ursu: Procurorii cer 25 de ani de închisoare pentru fiecare în parte/ Toate actele la care am participat, în baza ordinelor

Torționarii Gheorghe Ursu au declarat, la ultimul termen din dosarul de la Curtea de Apel București în care sunt acuzați de infracțiuni contra umanității, că solicită achitarea, deoarece nu au avut nicio implicare în repartizarea în camera de arest a disidentului și tot ce au făcut a fost la ordin.

Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, a declarat in fața instanței, la ultimul termen din dosar, că generația de dinainte de 1989 se rușinează de vremurile trăite.

„Este vorba despre o crimă politică a unui regim dictatorial care a adus totalitarismul la o formă absurdă. Viziunea lui Ceaușescu despre sine, cultul personalității la un popor care îl ura. Cum a reușit, prin instrumentul Securității. Ne este rușine și astăzi și generațiile noi nu cred că-și pot imagina prin ce am trecut noi. (…) Ceaușescu le-a dat inculpaților puterea să insufle frica. În interiorul instituției era o coeziune, știau că terorizeză populația României pentru a preveni orice activitate împotriva lui Ceaușescu. Lui nici nu i se putea raporta că există o mișcare împotriva lui, pentru că securitatea nu putea spune că Ursu s-a ridicat împotriva lui, că a dispus sistarea consolidării blocurilor”, a spus Andrei Ursu.

Vasile Hodiș, unul dintre inculpații din dosarul de crime contra umanității, spune că toate actele făcute au fost la ordin.

„În primii 20 de ani, am fost martor, după 2015. Sunt trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității pentru că, atunci când Gheorghe Ursu a făcut obiectul unor anchete, l-am supus unor măsuri de represiune, acțiuni care au fost de natură să aducă atingere dreptului la viață – se precizează în rechizitoriu. (…) Toate actele la care am participat le-am făcut în baza unor ordine. (…) Am participat la sute de percheziții, prima a fost aceasta. (…) Am trecut prin teste și verificări și paraverificări. Am lucrat mai mult în SRI decât în Securitate.

Dau o replică lui Andrei Ursu: Îmi pare rău, regret că și-a pierdut tatăl, dar nu am nicio vină în anchetarea și repartizarea la arest în camera cu informatori. Nu știam cum se face repartizarea. Mi se impută. Nici Pârvulescu nu putea. Orice scoatere de la arest era consemnată, totul se făcea strict. Sunt de acord cu propunerea de achitare a domnului avocat, nu am avut nicio implicare decât o participare la o percheziție și o contra semnare”, a spus bărbatul.

La rândul său, Marin Pârvulescu, a spus: „După un AVC nu am putut să fac un punct de vedere începând de la încadrarea juridică. Mă întreb de ce nu s-a trimis cauza asta inainte, având în vedere că au fost anchete cu referire la ce am făcut noi. (…) Mă aliniez punctului de vedere al avocatului”.

Reprezentanții SRI, parte responsabilă civilmente, au precizat, în instanță, că la data faptelor nu exista instituția și au cerut admiterea unei excepții privind lipsa procesuală a calității pasive.

„Dreptul nostru la un proces echitabil a fost flagrant incălcat pentru că am fost introduși în cauză după două etape ale procesului. Introducerea noastră în cauză nu este legală. Apreciem că MAI nu poate fi parte și solicităm exonerarea de la plata oricărei pretenții în cauă. Împrejurările care au condus la decesul domnului Gheorghe Ursu au fost analizate de o altă instanță. În 2003, persoanelor condamnate li s-au imputat omor calificiat, iar acum alta, infracțiuni contra umanității. Din perspectiva noastră este inacceptabil. (…) Soliciăm cenzurarea sumelor solicitate”, au transmis și oficialii MAI.

Avocat lui Marin Pârvulescu a solicitat, de asemenea, achitarea. „Solicităm achitare pentru fapta nu există, nu există probe că a săvârșit fapta reținută. Tribunalul militar teritorial a concluzionat ca încadrare juridică a faptelor omor, nu infracțiuni impotriva umanității. (…) Nicio persoană nu poate fi sancționată pentru o faptă care, la data săvârșirii, nu exista. Inculpatul Pârvulescu nu a avut nicio implicare în repartizarea lui Ursu în camerele de arest, avem declarații în acest sens”.

Avocat lui Vasile Hodiș, unul din cei acuzați că l-au torturat pe Gheorghe Ursu, a precizat în fața judecătorilor că nicio persoană nu poate fi sancționată penal pentru o infracțiune care nu exista la data săvârșirii. „Cred că s-a dorit o judecată de opinia publică, de neacceptat într-un stat de drept. (…) Nu sunt descrise faptele convingător, procurorii nu au fost în măsură. Hodiș nu a stat față în față cu inginerul Ursu. (…) Se încearcă o scriere a istoriei. Tot ce am auzit se regăsește în studiile CNSAS. Istoria o scriu învingătorii”, a completat apărătorul.

La rândul său, avocatul lui Tudor Postelnicu, fost șef al Departamentului Securității Statului, a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii decesului.

Procurorii au cerut, la Curtea de Apel București, pedeapsa de 25 de ani de închisoare pentru torționarii disidentului Gheorghe Ursu, marți judecându-se ultimul termen din cauză. Decizia magistraților nu va fi definitivă.

În acest dosar, părți civile sunt urmașii disidentului Gheorghe Ursu, iar părțile responsabile civilmente sunt Serviciul Român de Informații, Ministerul de Interne și statul român – prin Ministerul Finanțelor.

Procurorii militari din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au trimis în judecată, la 1 august 2016, pe Marin Pârvulescu (maior în rezervă) și pe Vasile Hodiș (colonel în rezervă), foști ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, ambii fiind acuzați de infracțiuni contra umanității.

În aceeași cauză a fost judecat și Postelnicu Tudor, fost șef al Departamentului Securității Statului, fiind acuzat de complicitate la infracțiuni contra umanității (acesta a decedat).

„În perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985 și decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracțiunea de deținere și operațiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, așa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanții Departamentului Securității Statului erau interesați de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relațiile și discuțiile cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului și statului comunist”, a declarat procurorul militar Marian Lazăr.

Potrivit procurorilor militari, Marian Pârvulescu și Vasile Hodiș, în calitate de ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, „au exercitat acțiuni represive și sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziții, audieri sistematice, acte de violență fizică și psihică) asupra victimei inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acțiuni care au avut ca urmare producerea de suferințe fizice sau psihice grave și au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăților fundamentale, în principal a dreptului la viață”.

În ceea ce îi privește pe George Homoștean și Postelnicu Tudor, „în cursul lunilor octombrie și noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris și Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv și politic al acțiunilor întreprinse de inculpații maior (rez.) Pârvulescu Marin și col. (rez.) Hodiș Vasile împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist”, a mai spus Marian Lazăr.

Anchetatorii spun că la solicitarea comunității internaționale și a unor oameni politici din SUA de a primi informații referitoare la situația disidentului român, cei doi demnitari „au ascuns caracterul represiv al acțiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil. (…) Totodată, în exercitarea abuzivă a funcțiilor deținute, cei doi foști demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia”.

„Pentru persoane cu vârsta de peste 60 de ani se aplică pedeapsa de 20 de ani. (…) Solicităm pedeapsa de 25 de ani de închisoare pentru încălcarea valorilor fundamentale ocrotite de legile penale internaționale. Solicităm aplicarea pedepsei complementare. (…) Obligarea inculpaților în solidar la plata daunelor morale către părțile civile. (…) Dispuneți prelevarea de probe biologice pentru introducerea în sistemul național de probe biologice pentru utilizarea în sistemul național de date judiciare”, a spus procurorul în sala de judecată din Curtea de Apel București.

Procurorul a mai subliniat că, dacă inculpații ar fi avut vârsta mai mică de 60 de ani, ar fi cerut închisoare pe viață. Acesta cere 25 de ani închisoare, chiar dacă legea prevede 20 pentru cei cu vârsta de peste 60 de ani.

Acesta este ultimul termen al dosarului. Decizia magistraților nu va fi definitivă.

În acest dosar, părți civile sunt urmașii disidentului Gheorghe Ursu, iar părțile responsabile civilmente sunt Serviciul Român de Informații, Ministerul de Interne și statul român – prin Ministerul Finanțelor.

Procurorii militari din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au trimis în judecată, la 1 august 2016, pe Marin Pârvulescu (maior în rezervă) și pe Vasile Hodiș (colonel în rezervă), foști ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, ambii fiind acuzați de infracțiuni contra umanității.

În aceeași cauză a fost judecat și Postelnicu Tudor, fost șef al Departamentului Securității Statului, fiind acuzat de complicitate la infracțiuni contra umanității (acesta a decedat).

„În perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985 și decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracțiunea de deținere și operațiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, așa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanții Departamentului Securității Statului erau interesați de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relațiile și discuțiile cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului și statului comunist”, a declarat procurorul militar Marian Lazăr.

Potrivit procurorilor militari, Marian Pârvulescu și Vasile Hodiș, în calitate de ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, „au exercitat acțiuni represive și sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziții, audieri sistematice, acte de violență fizică și psihică) asupra victimei inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acțiuni care au avut ca urmare producerea de suferințe fizice sau psihice grave și au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăților fundamentale, în principal a dreptului la viață”.

În ceea ce îi privește pe George Homoștean și Postelnicu Tudor, „în cursul lunilor octombrie și noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris și Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv și politic al acțiunilor întreprinse de inculpații maior (rez.) Pârvulescu Marin și col. (rez.) Hodiș Vasile împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist”, a mai spus Marian Lazăr.

Anchetatorii spun că la solicitarea comunității internaționale și a unor oameni politici din SUA de a primi informații referitoare la situația disidentului român, cei doi demnitari „au ascuns caracterul represiv al acțiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil. (…) Totodată, în exercitarea abuzivă a funcțiilor deținute, cei doi foști demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia”.