Totul despre fabrica de diamante construită de Nicolae Ceaușescu în România. “DIE să vândă pietrele în secret, aşa cum procedează şi cu cocaina!“

Ion Mihai Pacepa, fostul consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, susține că România ar fi făcut contrabandă cu droguri în Occident și, ulterior, ar fi vândut la negru diamante sintetice în Europa.

Afacerile murdare ar fi început după construirea unei fabrici de diamante sintetice în România, susține Ion Mihai Pacepa în cartea “Orizonturi Roșii”, publicată în 1988, prin intermediul căreia a demascat sistemul crimei organizate condus de Partidul Comunist Român și Securitate.

Nicolae Ceaușescu, relația apropiată cu Jean Bedel Bokassa, dictatorul centrafrican

Soții Ceaușescu erau, pur și simplu, fascinați de pietrele prețioase, de aici și visul dictatorului de a avea propria fabrică de diamante. De altfel, fostul președinte a și avut o relație apropiată cu Jean Bedel Bokassa, omologul său centrafrican.

“În 1975, Ceauşescu l-a invitat pe Bokassa să facă o vizită oficială la Bucureşti, unde ofiţerii Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) i-au infiltrat în anturaj o româncă splendidă, Gabriela. După câteva săptămâni, la rugămintea lui Bokassa, Gabriela a fost trimisă la Bangui (capitala Republicii Centrafricane), cu unul dintre avioanele lui Ceauşescu, însoţită de unul dintre consilierii dictatorului român, Vasile Pungan. Acolo, ea a devenit Gabriela Bokassa, soţia româncă a împăratului Bokassa I a Imperiului Centrafrican (actualmente Republica Centrafricană). Ea era acum un fel de Mata Hari a României, pe care Ceauşescu o dădea ca exemplu de câte ori cerea DIE să infiltreze un agent la vârful obiectivelor sale operative. Datorită presiunii Gabrielei, Bokassa a concesionat exploatarea unei mine de diamante Guvernului român”, povesteşte Ion Mihai Pacepa.

“Uzina a început producția industrială pe scară largă în 1978”

În cele din urmă, Gabriela a reușit să fugă în Franța, la Paris, unde vazilele pline cu bijuterii au ajutat-o să o ia de la început. Ulterior s-a pierdut și concesiunea minelor de diamant, în Imperiul Centrafrican. Pasiunea lui Nicolae Ceaușescu pentru diamante nu a dispărut, însă, odată cu pierderea minelor.

“În 1975, Ceauşescu mi-a ordonat să obţin tehnologia şi echipamentul pentru producerea diamantelor sintetice”, scrie Ion Mihai Pacepa în Orizonturi Roşii, “iar după doi ani i-am prezentat mostre de diamante, obţinute experimental într-o instalaţie – pilot. Încântat, Ceauşescu mi-a ordonat să construiesc o fabrică pentru a produce în secret diamante sintetice în România. Am construit uzina de diamante aşa cum ar fi făcut-o un capitalist, folosind o clădire veche, abandonată, în loc să construiesc una nouă, bătătoare la ochi, după cum este moda în blocul sovieric, şi am dotat-o cu o mulţime de computere, în locul muncitorilor. În toamna anului 1977, uzina era în probe tehnologice, iar la începutul lui 1978, a început producţia industrială pe scară largă. Când Elena a văzut primele mostre de diamante sintetice, a făcut ochii cât cepele şi a cerut imedit ca un borcan plin cu diamante sintetice să fie pregătit pentru aniversarea a 60 de ani de la naşterea lui Ceauşescu, 26 ianuarie 1978”.

De reținut este şi momentul în care Nicolae Ceauşescu vede pentru prima dată fabrica în funcțiune. “Nu pot uita expresia sa stupefiată când am deschis uriaşul safe şi i-am arătat primle 50 de kg de diamante produse acolo“, mai susține Ion Mihai Pacepa.

Dictatorul, impresionat de fabrica de diamante

În fabrică, Nicolae Ceaușescu nu a zis nimic. Situația s-a schimbat, însă, când dictatorul și consilierul său personal au ajuns în birou.

„«M-ai uimit», mi-a spus când am ajuns la biroul său. «Acum trebuie să intrăm în afaceri cu diamante pe picior mare. DIE ăsta al tău trebuie să vândă stelele în secret, pe piaţa occidentală, aşa cum procedează şi cu cocaina aflată în tranzit dinspre Asia spre Europa şi pe care o confiscăm la graniţă», mi-a mai ordonat. România şi Bulgaria au făcut contrabandă cu droguri în occident, acum aceiaşi contrabandişti au început să vândă la negru diamante sintetice, în Europa Occidentală”, susţine Ion Mihai Pacepa, în volumul “Orizonturi Roşii“, citit integral, înainte de 1989, în episoade, la Europa Liberă.