Trei tineri care le-au arătat britanicilor că România nu-i așa ca-n tabloidele de la Londra

Dacă pe ei i-a „adoptat” poporul britanic,  acceptă și tu provocarea Gândul și intră în campania Romanians adopt Remainians, pentru a ajuta un britanic care și-a dorit ca țara lui să rămână în Uniunea Europeană. 

Drumul Ștefaniei din România la Sky News

Povestea Ștefaniei Popescu începe pe când era clasa a X-a și a plecat într-o tabără școlară la Oxford, tocmai pentru a vedea ce înseamnă viața de student în Marea Britanie. Cele două săptămâni petrecute acolo au făcut-o pe tânăra româncă să se îndrăgostească de sistemul de învățământ britanic și să viseze să ajungă acolo. A fost imboldul de care Ștefania a avut nevoie pentru a face pașii următori și a ajunge studentă la Birmingham City University, unde a aplicat pentru un program de studii axat pe mass-media și comunicare.

FINANCIAR JetSpy: Avioanele private ale lui Elon Musk au efectuat 355 de zboruri în 2024. Care a fost cel mai lung zbor

23:59

SPORT David Popovici, provocare pentru înotătorul care a câştigat patru medalii de aur la JO Paris 2024

23:16

„Dimineața participam la cursuri de engleză, după-amiaza la activitățile pe grupe, iar seara la petrecerile tematice. Acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit de sistemul de educație britanic și de ideea de a avea prieteni din toate colțurile lumii. N-am stat mult pe gânduri și am ales să-mi urmez visul. Am aplicat pentru studii în Marea Britanie. Dar asta nu a fost tot. Mass-media m-a pasionat de mica, așa că știam exact pe ce domeniu vreau să merg, înainte să-mi depun aplicația”, povestește Ștefania.

A plecat din orașul ei natal, un mic oraș de provincie și a ajuns într-o lume cu totul nouă, diferită de cea cu care se obișnuise. „Aș minți dacă aș spune că nu a fost greu la început. Să-mi las părinții la aeroport și să plec într-un oraș străin, unde nu cunoșteam pe absolut nimeni este destul de dificil de suportat. În primul an, am avut ocazia să văd cum este viața de cămin acolo. Am cunoscut studenți din toată lumea, iar cu câțiva am legat prietenii pe viață. Lumea de aici este foarte prietenoasă și niciodată nu te simți în plus lângă ei”, explică tânăra, spunând că un rol important în integrarea sa l-a avut și specificul facultății sale, care încurajează interacțiunea între studenți, lucrul în echipă și petrecerile tematice. Toate aceste mici detalii au reușit să-i dea Ștefaniei încredere în sine și confort.

A urmat cursuri de televiziune la Universitatea din Birmingham și, după trei ani în care practica a fost principala activitate, tradusă prin acces la aparatură de ultimă oră, trei studiouri de televiziune și încurajarea unei gândiri creative, bazate pe libera exprimare a ideilor, a ajuns la Londra, la Sky, una dintre cele mai mari companii media din Marea Britanie.

„Lucrez de 2 ani la Sky și sunt îndrăgostită de companie. Pun atât de mult accent pe dezvoltarea invidividuală, încât nici nu mă gândesc să lucrez în altă parte. Ni se oferă posibiltiatea de a participa la diverse cursuri externe pentru a ne îmbogăți cunoștințele, primim măriri de salariu în fiecare an în funcție de performanța și interesul pe care il arătăm pe parcursul anului, avem asigurare de sănătate gratis, reduceri, restaurante, baruri și sală de fitness în incintă. Angajații sunt puși pe primul loc. Ei știu foarte bine că dacă angajații sunt fericiți, fară îndoială își vor face și treaba ca la carte. Momentan lucrez într-un department numit Platforma de Control, unde monitorez canalele de televiziune și orice alte servicii pe care Sky le oferă”, povestește Ștefania.

După cinci ani petrecuți în Regatul Unit, românca  vede cum țara care-a adoptat-o se delimitează de celelalte țări, ieșind din Uniunea Europeană. Ștefania spune că această schimbare va afecta, cu siguranță, economia Marii Britanii, însă românii stabiliți aici nu au de ce să se teamă. 

„Nu cred că viața românilor care locuiesc și lucrează în Marea Britanie va fi afectată. Dacă ai deja toate actele necesare pentru a lucra legal, nu văd o problemă în asta. Într-adevăr, va fi mai greu pentru cei care vor veni aici de acum înainte. Poate greșesc, dar din moment ce plătești taxe guvernului britanic, nu cred că ai de ce să te îngrijorezi”, explică tânăra, care spune, totodată, că dezamăgirea se poate citi pe fețele tuturor britanicilor care se vedeau trăind într-o țară parte a Uniunii, în special pe chipurile tinerilor care se tem pentru viitorul lor într-o lume pe care o voiau multiculturală.

„Am fost plăcut surprinsă să văd atatea postări pe Facebook, a doua zi, prin care britanicii transmiteau mesaje europenilor spunându-le să nu simtă, în niciun fel, că nu sunt bineveniți aici”, spune Ștefania.

Răzvan: „Nu știau mai nimic despre România, dar când le-am explicat cum stă treaba cu țara asta, cred că i-am făcut un pic invidioși”

Răzvan Ilie are 23 de ani. A plecat la studii în Marea Britanie pentru că, spune el, a avut în minte oportunitățile pe care această țară le oferea pasiunilor sale. Tânărul își dorește să ajungă să lucreze în securitate, astfel că a aplicat pentru programul de studii „Criminology, Policing and Forensics” (n.r. Criminologie, Siguranță Publică și Criminalistică) la University of West London. Și-a văzut viitorul într-o capitală care-i oferă acel sentiment de încredere și putere, așa cum caracterizează el orașul adoptiv, Londra. 

„Mi-a fost greu, mai ales în primele luni. Am fost așteptat de o cunoștință la aeroport. M-a dus la facultate și apoi la cămin. Am rămas singur, necunoscând absolut pe nimeni și nimic din zonă”, povestește Răzvan. Timid din fire, i-a fost rușină să interacționeze cu ceilalți în primele săptămâni, până când și-a dat seama că Londra are un mare avantaj: multiculturalismul. 

„Mi-am dat seama că a studia în Londra este un avantaj datorită amestecului de naționalități, accente și etnii. Și profesorii erau în majoritate străini, fapt care m-a ajutat enorm să îmi exprim ideile. La început era mai simplu să vorbesc cu un străin, fie el și american, decât cu un englez născut acolo”, explică tânărul care a profitat pe deplin de avantajele multiculturalismului. 

De ce spune asta? Răzvan datorează integrarea în acea lume necunoscută unuia dintre profesorii lui, care l-a ajutat să se adapteze foarte ușor, dintr-un motiv care l-a bucurat foarte tare pe băiat. 

„Pot spune că am avut un mentor, un profesor de culoare care era fan al României și s-a bucurat să mă cunoască. M-a ajutat enorm să mă adaptez la modelul englezesc de învățământ și de viață. În ceea ce privește colegii, am făcut parte dintr-un grup în care erau bulgari, brazilieni și mexicani, iar legătura cu ei am păstrat-o tot timpul. Ne-am ajutat unii pe alții și ne-a fost foarte ușor”, povestește Răzvan, spunând că a fost apreciat de colegii săi, care l-au perceput drept un om de nădejde, gata să le sară în ajutor ori de câte ori a fost nevoie. 

Englezii și ceilalți străini nu știau nimic despre România în afată de Hagi și Nadia Comăneci, însă Răzvan a fost un ambasador al țării sale.

„Nu știau mai nimic despre România în afară de Hagi și Nadia Comăneci, dar când le-am explicat cum stă treaba cu țara asta, cred că i-am făcut un pic invidioși. Unii chiar au venit și au vizitat-o și au rămas impresionați”, poveștește tânărul.  

Despre Brexit spune că i-a speriat pe tineri, mai ales pe cei care trăiesc în Londra și au legături cu tinerii străini. Ei se tem că, încetul cu încetul, această „despărțire” va duce la ruperea multor relații și legături. 

„Sunt rezident, nu prea am ce să pățesc după Brexit, mai ales că am plătit taxe, impozite și pensie la toate job-urile pe care le-am avut în timpul facultății, însă cred că va exista o creștere a rasismului”, explică tânărul român. 

Răzvan a absolvit anul acesta și acum dă teste pentru secția de crimă organizată, teste despre care nu are voie să dea mai multe detalii. Spune că vrea să rămână în Marea Britanie, fie cu Brexit, fie fără. Cel puțin pentru câțiva ani…

„Plănuiesc să mai rămân în Marea Britanie câțiva ani, dar nu foarte mulți, pentru că mi se pare mai simplu și mai frumos să îți întemeiezi o familie într-o Românie săracă, dar cu oameni calzi și spirituali”, spune Răzvan. 

Carmen, fata care face experimente de clonare în Sheffield  

Chimie, biologie și genetică. Acestea sunt pasiunile care au dus-o pe Carmen Apostol pe băncile Universității din Sheffield. A ajuns acolo pentru că își dorea foarte mult să facă practică, pe lângă teorie, ceea ce-n țara noastră se împiedică de foarte multe neajunsuri. În clasa a 11-a a plecat pentru prima dată într-un schimb de experiență la un liceu din Lincoln unde a avut nevoie de o săptămână pentru a se convinge că va pleca la studii în Marea Britanie.

„M-a impresionat numarul orelor de laborator pe care le făceau și cât de bine erau dotate aceste săli/ Am sintetizat aspirina cot la cot cu elevii britanici, deși la chimie în liceu învâțaserăm deja procesul de mai bine de un an. Aceasta cred că a fost picătura care a umplut paharul pentru că în vara respectivă am căutat consiliere ca să aplic la 5 universități din insulă”, povestește Carmen. 

I-a fost greu la început, până când și-a dat seama cum stau lucrurile în orașul ei adoptiv. Toate informațiile noi pe care le primea au făcut-o să se simtă puțin debusolată.

„Realitatea de a fi departe de prieteni, familie și casă era apăsătoare și nu reușeam să văd fețe prietenoase care să-mi fie alături”, povestește Carmen.

Multiculturalismul i-a fost prieten și lui Carmen. A locuit, în primul an, într-un apartament în care erau studenți din alte țări. Spune că încă ține legătura cu mulți dintre ei și că faptul că a avut de-a face cu alți străini a ajutat-o să se integreze. Vorbește cu mândrie despre învățământul românesc, despre care spune că i-a oferit pregătirea de care avea nevoie ca să demonstreze acolo că se poate impune și să nu se simtă discriminată în niciun fel.

Și-a reușit. Carmen se poate mândri că a participat la clonarea unor gene dintr-un organism în altul, cu scopul de a extrage o enzimă pe care o companie de biotehnologii dorea să o folosească în tratamentul fibrozei cistice.

„Nu știu cum sunt facultățile în țară ca să fac o comparație directă, însă cred că viața de student din Sheffield este minunată. În departamentul de Biologie Moleculara avem două laboratoare a câte trei ore pe săptămână în care am învățat până acum majoritatea tehnicilor și proceselor folosite în laboratoarele de cercetare, de la cele mai mici până la marile companii farmaceutice. Cel mai interesant mi s-a parut să replicăm un set de experimente coordonate chiar de cercetătorii departamentului pentru o companie de biotehnologii. Atunci am clonat gene dintr-un organism în altul și am extras o enzimă pe care intenționau să o folosească în tratamentul celor care suferă de fibroză cistică”, povestește Carmen.

Chiar dacă programul este încărcat, tânăra a reușit să facă și voluntariat în cadrul Uniunii Studenților de la universitatea ei. A lucrat cu un grup de conservaționiști și a mers în fiecare weekend în parcul național sau în pădurea din jurul Sheffieldului să strângă gunoaie sau să amenajeze cartierele sărace ale orașului.

Se simte „adoptată” în Marea Britanie, cu mențiunea că nu și-a însușit și probabil nu-și va însuși niciodată pe deplin stilul de viață și valorile britanicilor, în care spune că nu se regăsește. Brexitul îi aduce îngrijorarea când vine vorba despre viitorul ei pe tărâm britanic.

„Îngrijorarea mea este că va fi mai greu pe viitor să obțin un loc de muncă acolo, cu toate că nici înainte de Brexit nu mi-a fost ușor să găsesc un job chiar în cadrul universității. Deocamdată aceasta decizie mă afectează doar ca student, însă nici așa nu cred că vor fi schimbări majore pentru că universitățile au comunități mari de europeni (studenți și staff) cu care colaborează și ar fi în defavoarea lor să întrerupă proiectele de cercetare și legăturile pe care le au cei veniți să studieze în Anglia și cu universitățile europene partenere”, explică tânăra, care se teme de restrângerea accesului la locurile de muncă și la concurența pe piața muncii care va crește. 

Carmen observă acum revolta din rândul tinerilor, dar și a celor mai în vârstă care au dorit ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană și care încă mai speră că ceva se poate schimba.

„Mărturisesc că dintre cei pe care îi cunosc de la facultate, nu doar tinerii sunt revoltați, ci și oamenii maturi care încă încearcă să schimbe ceva și se implică prin petiții și articole distribuite online. Am simțit un val de dezamagire din partea celorlalți studenti, dintre care cei din țări membre UE se vedeau nedoriti de englezi și nu înțelegeau cum este posibil ca 51% dintre cei din Sheffield să voteze ieșirea, din moment ce orașul este un mare centru universitar și are o populație largă de studenți internaționali”, încheie Carmen, cu speranța că desfășurarea lucrurilor îi va permite să continue studiile în Marea Britanie.