Tu știi de ce ne-am luat rația de libertate? Biserici dărâmate, cimitire distruse: Martor: „Această experiență, pe care n-aș dori-o nimănui, aș numi-o Apocalipsă! (Partea I)
Experimentul ceaușist în materie de construcții din Bucureștii anilor 80 a fost ironizat și etichetat, pe bună dreptate, „Ceaușima”. Efectele acestui experiment asupra vieții bucureștenilor au avut efectul unei bombe atomice. Nu a fost distrus doar un mod de viață, ci o parte din istoria și cultura Capitalei. Oamenii au fost forțați să se lepede de trecut, să-și uite rădăcinile, să-și renege amintirile. Pentru că planul lui Ceaușescu a dus și la demolarea Cartierului Uranus și Dealul Arsenalului, unde se construiește astăzi Catedrala Mântuirii Neamului. Există oameni care s-au sinucis de disperare. Există lucruri despre care nu se mai știe. Nu se mai știe că au fost oameni în vârstă care s-au spânzurat de grinda casei pentru că li s-a spus că mâine începe demolarea. Alții s-au îmbolnăvit de supărare, așa încât, la scurt timp după mutarea în apartamentul „alocat” de partid, au murit, după cum arată istoricul Georgeta Pop în volumul de interviuri „Esența unui oraș. Despre demolări, case și oameni în București”.
Cutremurul din ’77, pretext pentru demolare
Prima victimă sistematizării Capitalei a fost Biserica Enei. Ctitorită în 1611, lăcașul de cult avea să sfârșească după 366 de ani, în urma cutremurului din 1977. După acest moment, demolările vor fi făcute într-un ritm alert: capelele Buna Vestire din zona Margeanului (1981) si Izvorul Tămăduirii din Crângași (1982).