La 30 de ani de la Revoluție, străzile, mall-urile și parcurile animate zilnic, indiferent că e weekend, vacanță sau nu, fac parte din peisaj. Sunt o obișnuință, dar nu a fost mereu așa. Înainte de 1989, nici nu se punea problema „să atârni” pe străzi, parcuri, baruri sau cinematografe. Toți cetățenii României lui Ceaușescu erau obligați la muncă, altfel riscau închisoarea sau condamnarea la locul de muncă sub acuzația de parazitism sau venituri ilicite. Pe baza Decretului 153/1970 privind „parazitismul social”, orice persoană identificată de organele de miliție fără loc de muncă era încadrată de urgență la muncă în folosul comunității. Se făceau controale pe stradă, razii în baruri, cinematografe și alte locuri unde se putea „pierde timpul”. Condamnarea pentru „parazitism” venea în regim de urgență și cel în cauză primea aproximativ trei luni de pușcărie milițienească, conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (iiccmer.ro).
Ce prevedea Decretul privind combaterea parazitismului social
Intitulat Decretul nr. 153/1970 pentru stabilirea și sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică, care a fost în vigoare până în septembrie 1991, actul normativ era justificat de necesitatea „creșterii conștiinței politico-cetățenești a maselor largi populare”.
Citește continuarea pe platforma REVOLUTIONS…