Turnat la Securitate de rude din INVIDIE. Drama românilor care au aflat că au fost dați pe mâna comuniștilor de apropiați

Curiozitatea sau suspiciunea i-a împins pe mulți să-și vadă dosarul de la Securitate, însă aflarea adevărului n-a făcut decât să le zdruncine viața după ce au aflat că au fost turnați chiar de partenerul de viață, o rudă sau alt apropiat, reacțiile mergând de la dezamăgire și indignare la furie.

Despre astfel de cazuri a vorbit, pentru MEDIAFAX, George Vișan, consilier principal la Direcția Arhivă a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), care, în ultimii cinci ani, s-a ocupat de cererile de acces la dosare în sala de lectură.

Prin 2009, înainte de Crăciun, un bătrânel de vreo 75 de ani și-a consultat dosarul de urmărire, nu foarte consistent, de circa o sută de file. „Văd că începe să se țină de masă și să tremure. M-am dus repede după un pahar de apă, l-am scos la aer. Am stat puțin de vorbă, n-a vrut să-mi spună inițial, probabil îi era jenă, apoi a început să mi se destăinuie”, își amintește Vișan.

În timp ce își citea dosarul, a văzut câteva note informative, bătute la mașină, care nu erau semnate cu numele real, ci cu unul conspirativ, și totuși, la a treia notă și-a dat seama că informatorul era soția. „Zic: Trăiește? «Da, trăiește. Nu i-am spus c-am depus cerere la CNSAS de acces, i-am zis că ies să mă plimb, n-am vrut s-o implic așa» Și-acuma unde-i? «Locuiesc lângă Gara de Nord, m-așteaptă acasă cu mâncarea»”, a fost conversația lui Vișan cu bătrânul.

Acesta a mai stat puțin, după care a pornit spre casă, urmând să revină pentru fotocopii ale unor file din dosar, după aproximativ o lună.

„Fusese medic el. Ce turna soția? Pe lângă lucruri mărunte, că primește pachete de țigări scumpe, cafea de la pacienți. că are o amantă la serviciu, la un moment dat, că nu-și face datoria de soț, vă dați seama, și că încearcă să rămână în străinătate dacă pleacă la vreun congres”, povestește Vișan.

Femeia s-ar fi răzbunat astfel pentru că era înșelată, dar a și fost șantajată pentru a colabora, după ce Securitatea a aflat că făcuse un avort.

Informările datau de la începutul anilor ’70. Ea n-a dat note doar despre soț. Au atras-o la colaborare și pentru alte persoane, dar s-a întâmplat să-i ceară și despre soț, amenințând-o și că acesta va fi mutat din spitalul din Capitală unde lucra.

Ca rezultat, bărbatului i-au fost refuzate toate cererile de a pleca la congrese medicale în afara țării, iar el nu știa de ce se întâmplă asta. „A fost avertizat în fața colectivului, pentru că mai comenta uneori dușmănos politica partidului, n-a mai făcut nici asta, a devenit un fel de blazat al comunismului, cum se spune. N-a devenit membru de partid niciodată, cu toate că l-au forțat”, adaugă Vișan.

Când s-a întors la CNSAS să-și ridice fotocopiile, pe la sfârșitul lunii ianuarie 2010, bărbatul a povestit cum s-a dus acasă, s-a așezat la masă și i-a zis soției unde fusese, când ea îl credea la plimbare în Cișmigiu. Ea i-a mărturisit atunci plângând, el a întrebat-o de ce nu i-a spus măcar după ’90, iar ea a răspuns că i-a fost rușine.

„A iertat-o până la urmă. Ce poți să faci la 75 de ani, să-ți dai afară soția? E greu la bătrânețe să afli chestia asta, treci greu. Mai ales că el era un tânăr cercetător, în fine, avea aproape 40 de ani în momentul când au fost date note informative despre el, dar avea perspective. A iertat-o, dar în sinea sa a rămas, așa, un gust amar. Nu l-am mai văzut de atunci”, adaugă Vișan.

Șantaj și vicii

La sala de lectură vin 1.000 – 1.500 de petenți pe an, care își pot consulta propriul dosar sau dosarele rudelor de până la gradul IV decedate sau, cu împuternicire, de la cei în viață. Dintre aceștia cam unu la sută, fie că au dosar de urmărire, fie de colaborare, găsesc acolo note informative despre ei date de rude, în cele mai multe cazuri rude îndepărtate sau prin alianță, și, în foarte puține, soțul, soția, frații sau copiii.

„Cele mai tragice sunt cazurile în care au fost turnați de rude de sânge sau soț/soție. Sunt și părinți care nu și-au turnat copiii, cum se spune, dar au dat și informări despre ei”, spune Vișan.

Este cazul unui preot ortodox dintr-o comună din Moldova, care era colaborator al Securității și dădea note despre foarte multe persoane, într-una din ele regăsindu-se și fiica lui, care era la liceu. Scria cum se întâlnea cu colegii la sfârșit de săptămână, cu „copiii lui cutare și lui cutare care sunt împotriva regimului”.

„Nu voia s-o toarne pe fiică-sa, el voia să-i toarne pe părinții unor colegi de-ai ei, dar totuși e șocant să vezi numele copilului în dosar”, povestește Vișan, menționând că acest caz i-a fost semnalat de unul din cercetătorii de la sala de lectură.

Despre părinți, puteau da informații elevi de liceu de peste 16 ani, în rândul cărora se organizau adevărate campanii. Nu puteau fi colaboratori, fiind minori, dar ajungeau să le spună unele lucruri din casă ofițerilor de Securitate, după ce aceștia îi convingeau că își ajută astfel părinții.

Un tânăr din Constanța, care era colaborator, a dat informări despre tatăl vitreg dintr-un alt motiv. „I-au prins viciile și i-au oferit ce avea nevoie: băutură. Erau stipendii acolo, să i se dea două sticle de Cinzano, o sticlă de whisky”, spune Vișan.

Povestea a ieșit la iveală după ce dosarul urmăritului, care nu mai era în viață, a fost consultat de fiul său natural, dintr-o altă căsătorie. „Vă dați seama ce reacție, striga întruna, nu reușeam să-l potolesc în sală: ‘Formidabil, dom’le! Nemaipomenit! Nu se poate dom’le, e o crimă ce-a făcut ăsta, nu pot să cred”, relatează Vișan reacția petentului.

Tatăl, care era tot doctor, era invitat să participe la conferințe în străinătate, iar după ce fiul vitreg a spus că acesta nu s-ar mai întoarce în țară, nu a mai putut pleca.

După șantaj, arată Vișan, viciile aduceau și ele informatori, chiar din rândul rudelor. „Și vicii erau destule și pe atunci, mai puțin droguri, dar în rest tot ce vă imaginați”, spune el.

„Dacă fugeai din țară și-ți lăsai familia, cam știai ce-o să li se întâmple”

Un alt caz de informare privind o rudă de gradul I a fost la frați, de etnie germană, dintre care unul a reușit să fugă trecând Dunărea înot și să ajungă în Germania. A venit Securitatea la cel rămas – care era căsătorit, avea copil – și l-au amenințat că îl închid un an pentru omisiune de denunț dacă nu devine colaborator. Nu puteau de fapt să-l închidă, fiind vorba de frate, dar au reușit să-l sperie.

„A spus ceva de fratele lui, dar s-a învârtit în jurul cozii, ca să spun așa. N-a fost rea intenție”, arată Vișan.

După 3 ianuarie 1990, fratele fugit era înapoi în țară, iar celălalt i-a spus că a fost atras la colaborare. Au mers împreună la CNSAS, cel rămas avea dosar de colaborare, cu câteva file, strict legat de frate, celălalt, de urmărit.

„Se simțea și cel care fugise un pic vinovat. Că de obicei când plecai și-ți lăsai familia se știa ce se întâmplă cu cei rămași în țară: erau urmăriți, chestionați de Securitate, șantajați și așa mai departe. Totodeauna se făcea așa cu rudele și în unele cazuri găseau o fereastră și le făceau și dosar de colaborare”, mai spune consilierul CNSAS.

Doi soți și-au mărturisit, de asemenea, unul altuia despre colaborările avute și au mers împreună să-și consulte dosarele. Ea era ghid la Oficiul Național de Turism (ONT), și mai toți ghizii au avut dosar de colaborare, iar el, un simplu strungar. Ea pleca câte o săptămână de acasă, iar el era gelos și astfel l-au atras și pe el la colaborare să dea note despre soție. Iar el a informat că ea se întâlnea cu străini în afara programului de lucru și că ar vrea să se despartă de el și să se mărite cu un cetățean suedez, lucruri care erau adevărate, și i-a făcut rău astfel.

„Aveau vreo 50-55 de ani, în 2008, când au venit la sală. Își spuseseră unul altuia. Erau foarte comici: «Uite, chestia asta nu mi-ai spus», «Ei, am uitat»”, mai povestește Vișan.

Acesta are grijă să amintească faptul că sunt cazuri foarte rare cele în care soții sau rude de sânge, mai ales de gradul I, să se fi turnat. În schimb, la rude prin alianță, la nași și fini, povestea este destul de des întâlnită, motivele fiind adesea invidia și răzbunarea.

„Trebuia să spună, să-și ceară iertare”

La un moment dat a venit un cuplu mai în vârstă, să-și consulte dosarul. Fuseseră înstăriți și în perioada comunistă, el fiind director economic de IAS, în Mehedinți, și astfel avuseseră mai mulți fini. De unul dintre ei a dat și în dosar: „Ia uite, cât l-am ajutat eu, i-am dat slujbă la mine la IAS. Avea și probleme cu legea. I-am găsit și nevastă”, își amintește Vișan că spunea bătrânul. „Chiar voia să vorbească cu el, să-l certe”, precizează el.

Finul îl turna pe naș că folosea mașina de serviciu să care materiale pentru o casă pe care și-o construia și că ia din recoltă, cel din urmă fiind decăzut din funcție și mutat la un alt IAS.

Altă victimă din familie era mătușa care promitea unor tineri însurăței că le dă casa, dacă au grijă de ea la bătrânețe, iar apoi făceau actele pe numele altcuiva. Un cuplu din Piatra Neamț a fost în această situație, după ce bătrâna i-a lăsat până la urmă casa fiicei, cu care fusese certată. Femeia a plecat în străinătate, iar însurățeii respectivi, care primiseră totuși o garsonieră de la ea, au fost atrași la colaborare și au acceptat imediat.

„A venit fiica mătușii și a citit dosarul, era foarte bună prietenă cu oamenii ăștia. Era foarte nervoasă, a luat o pastilă. Zicea: «Uite ce-au făcut nemernicii, mă duc peste ei!». Nu să-i certe neapărat pentru că au dat informații, ci pentru că n-au spus. În general, petenții sunt supărați dacă văd că rudele sau apropiații au dat informații, că nu au spus. Că au suferit mai uită. Dar trebuia să spună, să-și ceară iertare”, mai spune Vișan.

Unii încep să-și scrie în dosare „niște ticăloși”, „niște minciuni”

În general, Securitatea se cam ferea să ia informatori din familie, rude de sânge, pentru că se deconspirau, arată Vișan. „De obicei găsesc prin dosarele rudelor: «Informatorul nostru nu este sincer. Presupunem că a deconspirat legătura»”, adaugă consilierul.

Pe de altă parte, și atragerea colaboratorilor funcționa ca în planurile cincinale și trebuia să iasă un număr de dosare pe an, așa că au fost cereri de angajament contrafăcute sau angajamente false.

Multe din notele informative sunt eronate, date intenționat greșit, mai spune Vișan, arătând că Securitatea era la început „cam credulă” și „lua de bun tot ce prindeau”, pentru ca mai târziu, începând cu sfârșitul anilor ’70, să verifice, „ca un ziarist, din trei surse”.

„Sunt tot felul de reacții aici. Unii încep să strige în sală: «Dom’le, nu-i adevărat, niște mincinoși!». Și vă dați seama, fiind sală de lectură….Cu greu îi potolesc. «Nu-i adevărat, vreau să modificați acum ce scrie aici, că nu-i adevărat». Au mai fost cazuri în care unii petenți, foarte puțini, încercau să scrie cu pixul pe documente. «Sunt niște ticăloși», «Niște minciuni», a scris unul odată pe un dosar. (…) Se descarcă pe noi: mă întreabă ce grad am în serviciile secrete. Oricât aș încerca eu să le spun că n-am niciun grad și sunt funcționar public, unii tot pleacă cu ideea că nu le-am dat toate documentele”, povestește Vișan, precizând că nu toate dosarele sunt incomplete.

Ce-i face pe oameni să-și consulte dosarul?

În primul rând, unii sunt curioși dacă au sau nu dosar, explică Vișan. Cei care știau că au avut, au depus cerere de acces încă din 2001, în următorii trei ani fiind foarte multe cereri. În unele cazuri, oamenii au vrut să găsească unele răspunsuri, cum ar fi motivul pentru care nu puteau să avanseze profesional în timpul comunismului.

Aproximativ jumătate dintre petenți au apelat la CNSAS pentru a obține documente care să ateste că au avut de suferit ei sau predecesorii în vederea obținerii unor reparații.

În prezent, cei mai mulți vin din curiozitate, spune Vișan, adăugând că unii dintre cei care își studiază dosarul sau dosarele rudelor la care au acces vor să aprofundeze o problemă și devin cercetători acreditați. Deocamdată, nici măcar 10 la sută din doarele din arhiva CNSAS, mai spune Vișan, precizând cu mândrie că această arhivă s-ar întinde pe 40 de kilometri și că este a doua cea mai mare din fostele țări comuniste din Europa, după cea de la STASI.