Ultimul procuror de la Nürnberg în viață, cu părinți originari din România: „Războiul îi transformă în criminali pe oamenii decenți” – VIDEO

Ben Ferenz este ultimul procuror de la Nürnberg care mai este în viață. Abia ieșit de pe băncile școlii, acesta a participat la cel mai mare proces de crimă care a avut loc vreodată. Sala de judecată era Nürnberg; acuzația – genocid iar inculpații, un grup de ofițeri SS (Schutzstaffel) germani acuzați că au comis cel mai mare număr de crime naziste în afara lagărelor de concentrare – peste un milion de bărbați, femei și copii împușcați cu sânge rece în propriile orașe și sate. Ben Ferencz este ultimul procuror din Nürnberg care mai este în viață astăzi.

Procurorul a povestit într-un interviu pentru CBS News cum a ajuns să facă parte din proces și ce orori a descoperit în timp ce construia cazul împotriva ofițerilor naziști germani.

Procesele de la Nürnberg după Al Doilea Război Mondial au fost istorice – primele tribunale internaționale pentru crime de război organizate vreodată. Primii locotenenți ai lui Hitler au fost primii. Apoi, au fost organizate o serie de procese ulterioare împotriva altor lideri naziști, inclusiv 22 de ofițeri SS responsabili pentru uciderea a peste un milion de oameni – nu în lagăre de concentrare – ci în orașe și sate din Europa de Est. Niciodată nu ar fi fost aduși în fața justiției dacă nu ar fi fost Ben Ferencz care la vârsta de 27 de ani a devenit procuror într-unul dintre cele mai improtante procese din istoria umanității, deși nu mai făcuse acest lucru.

VIDEO George Simion refuză consultările de la Cotroceni: „Cum să ne întâlnim cu un personaj care uzurpează calități oficiale”

13:00

EXTERNE Ministrul german al Apărării, despre AMENINȚĂRILE hibride ale Rusiei: „Putin știe cum să ne deranjeze”

12:40

Ben Ferencz, procuror la 27 de ani într-unul dintre cele mai mari procese de crimă ale umanității

Ben Ferencz a emigrat în Statele Unite ale Americii (SUA) când era copil, fiind fiul unor evrei săraci dintr-un oraș mic din România. A crescut într-un cartier dur din New York, unde tatăl său lucra drept portar.

Ben Ferencz a învățat repede. A devenit primul din familia sa care a mers la facultate, apoi a primit o bursă la Harvard Law School. Dar în timpul primului său semestru, japonezii au bombardat Pearl Harbor și el, ca mulți colegi de clasă, a mers să se înroleze. Voia să fie pilot, dar Corpul Aerian al Armatei nu l-a acceptat.

Așa că a terminat la Harvard apoi s-a înrolat ca soldat în armată. Făcând parte dintr-un batalion de artilerie, a aterizat pe plaja din Normandia și a luptat în Bătălia de la Bulge. Spre sfârșitul războiului, datorită pregătirii sale juridice, a fost transferat într-o unitate nou-nouță în armata a treia a generalului Patton, creată pentru a investiga crimele de război. Pe măsură ce forțele SUA au eliberat lagărele de concentrare, sarcina lui a fost să adune dovezi cât mai repede.

Ororile din lagărele de concentrare

Ben Ferencz a mărturisit că este încă bântuit de lucrurile pe care le-a văzut. Și poveștile pe care le-a auzit în acele tabere.

„Fiul lui mi-a povestit. Tatăl lui murise chiar înainte să intrăm în tabără. Tatăl păstra în fiecare zi o bucată de pâine pentru fiul lui, o ține sub braț, noaptea, atât de strâns încât ceilalți deținuți să nu i-o fure. Poveștile oamenilor nu sunt reale. Nu sunt reale. Dar de fapt erau reale”, a povestit acesta.

Ulterior s-a întors acasă, s-a căsătorit cu iubita din copilărie și a promis că nu se mai întoarce niciodată în Germania. Dar asta nu a durat mult. Generalul Telford Taylor, responsabil cu procesele de la Nürnberg, i-a cerut să conducă o echipă de cercetători la Berlin, întrucât unul dintre ei găsise mai multe documente secrete de top în ruinele ministerului german de externe.

Peste 1 milion de persoane, omorâte de ofițerii SS în afara lagărelor de muncă sau de concentrare

„Mi-a dat o grămadă de teancuri de documente, patru. Și acestea erau rapoarte zilnice de pe frontul de est – care unitate a intrat în ce oraș, câte persoane au ucis. Era clasificat, atât de mulți evrei, atât de mulți țigani, atât de mulți alții…”, și-a reamintit procurorul.

Ben Ferencz găsise rapoarte trimise înapoi la sediul central de către unitățile secrete SS numite Einsatzgruppen, sau grupuri de acțiune. Misiunea lor era să urmărească armata germană în timp ce invada Uniunea Sovietică în 1941 și să omoare comuniști, țigani și mai ales evrei.

„Erau 3.000 de ofițeri SS antrenați pentru asta și îndemnați să ucidă fără milă sau regret fiecare bărbat, femeie sau copil evreu pe care l-ar fi întâlnit”, a explicat acesta.

Pe măsură ce a studiat documentele,e procurorul și-a dat seamă că ofițerii omorâseră peste 1 milion de persoane în afara taberelor de concentrare sau a lagărelor de muncă.

„Am găsit peste un milion de persoane omorâte, mai mulți oameni decât poți cunoaște în întreaga viață. M-am urcat în avion, am zburat de la Berlin la Nürnberg și i-am spus lui Taylor: Generale, trebuie să începem un nou proces”, a mai relatat procurorul.

Inițial, generalul nu părea convins întrucât mai multe procese erau deja pe rol iar numărul procurorilor care se ocupau de ele era destul de mic. Însă, în cele din urmă, Ben Ferencz a primit aprobarea să înceapă un nou proces.

Rapoartele ofițerilor SS și crimele pe care le-au comis

Și așa a devenit Ben Ferencz, în vârstă de 27 de ani, procurorul șef al procesului numărul 9 de la Nürnberg, în care erau acuzați 22 de comandanți Einsatzgruppen.

Acesta a pvoestit cum fiecare dintre cei acuzați pleda nevinovat „Nicht schuldig”. Dar Ferencz știa că sunt vinovați și că ar putea dovedi acest lucru. Nu a folosit mărturii ale victimelor sau martorilor în cadrul procesului, însă a folosit drept probe propriile rapoarte ale inculpaților despre ceea ce au făcut.

• Exemplarul 111: „În ultimele 10 săptămâni, am lichidat în jur de 55.000 de evrei”.
• Expoziția 179, de la Kiev în 1941: „Evreilor din oraș li s-a ordonat să se prezinte… aproximativ 34.000 de persoane raportate, inclusiv femei și copii. După ce au fost determinați să renunțe la haine și lucruri de valoare, toți au fost omorâți, a durat câteva zile.
• Exemplul 84, din Einsatzgruppen D în martie 1942: Numărul total executat până acum: 91.678. Unitatea Einsatzgruppen D era condusă de principalul inculpat al lui Ferencz, Otto Ohlendorf. Acesta nu a negat crimele, ci a susținut că le-a comis în autoapărare.

„Nu îi era rușine de asta. Era mândru. Executa ordinele guvernului său”, a subliniat procurorul.

De asemenea, acesta a relatat cum la un moment dat în timpul procesului unul dintre acuzați a avut o reacție total neașteptată susținând că nu știa că au fost împușcați evrei. Procuroul și-a amintit că toți acuzații aveau o expresie facială aproape netru, ca și când așteptau autobuzul.

Toți cei 22 de inculpați au fost găsiți vinovați, iar patru dintre ei, inclusiv Ohlendorf, au fost spânzurați. Ben Ferencz a declarat că scopul său de la început a fost să afirme statul de drept și să descurajeze infracțiuni similare astfel încât să nu mai fie comise vreodată.

„Războiul face criminali din oameni altfel decenți”

„Acești bărbați nu ar fi fost niciodată criminali dacă nu ar fi fost războiul. Aceștia erau oameni care citau din Goethe, care îl iubeau pe Wagner, care erau politicoși. (…) Nu erau sălbatici. Este vorba de un om inteligent, patriotic. Este un om patriotic care acționează în interesul țării sale, în mintea sa. (…) Crezi că omul care a aruncat bomba nucleară în Hiroshima a fost un sălbatic? Acum îți voi spune ceva foarte profund, pe care l-am învățat după mulți ani. Războiul face criminali din oameni altfel decenți. Toate războaiele și toți oamenii cumsecade”, a declarat procurorul.

În luna martie a anuluyi 2021, Ben Ferencz a împlinit 101 ani. Un bust care îl înfățișează pe Ben Ferencz tocmai a fost instalat în fața sălii de judecată de la Nürnberg, unde a argumentat acum aproape trei sferturi de secol. Sub chipul său, deviza lui: „lege, nu război”. Și a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.