Un manager financiar de la rețeaua națională de căi ferate din Irlanda spune că este plătit cu 121.000 de euro ca să mănânce și să citească ziare toată ziua.
Cei mai mulți oameni n-ar avea prea multe de comentat dacă ar fi plătiți pentru a sta degeaba, dar culmea, Dermot Alastair Mills, angajat la Irish Rail, spune că pentru el asta este discriminare.
Managerul susține că, după ce a devenit auditor al contabilității companiei în 2014, a fost eliberat treptat de aproape toate sarcinile de serviciu, până la punctul în care acum își petrece cea mai mare parte a zilei mâncând și citind ziare.
„Cumpăr două ziare, Times și Independent, și un sandviș. Merg la biroul meu, îmi pornesc computerul, mă uit la e-mailuri.
Nu există e-mailuri asociate cu munca, nici mesaje, nici comunicări, nici interacțiuni cu colegii”, a declarat Mills pentru Comisia pentru Relații la Locul de Muncă (WRC) din Irlanda.
„Stau și citesc ziarul și îmi mănânc sandvișul. Apoi, pe la 10.30, dacă există un e-mail care necesită un răspuns, răspund. Dacă există vreun task, îl fac. Aș spune că dacă aș avea ceva care m-ar face să lucrez o dată pe săptămână, aș fi încântat”, a mai spus el.
Managerul financiar mai spune și că a fost responsabil pentru bugete în valoare de aproximativ 250 de milioane de euro din 2000 până la criza financiară din 2007, potrivit IrishCentral.com.
El a fost promovat în 2010, dar cariera sa a început să se ducă la vale în 2013, când ar fi fost mutat pe o altă poziție și forțat să-și ia trei luni de concediu medical.
Bărbatul susține că, atunci când s-a întors, a observat „anumite probleme” cu debitorii și a trimis un raport bine intenționat directorului executiv al Irish Rail, în martie 2014, înainte de a face o dezvăluire ministrului Transporturilor.
De atunci, responsabilitățile sale la companie au fost limitate în timp, la fel și portofoliul bugetar.
„Am început cu ceea ce părea un buget rezonabil în 2013 și 2014 (8 milioane de euro). Treptat a fost redus la nimic (400.000 EUR)”, a mai spus el.
De asemenea, el a transmis autorităților prin avocatul său că este plătit „pentru a nu face nimic” și e vina companiei care nu-i utilizează abilitățile, adăugând că se simte „izolat și că a fost exclus de la întâlnirile companiei și de la oportunitățile de promovare”.