Inventat de Léon Gaumont în 1902, dispozitivul a fost achiziționat de un reprezentant al companiei Gaumont. Licitația a fost una extrem de disputată, între compania Gaumont și un colecționar mexican, fiind în cele din urmă câștigată de reprezentantul firmei franceze, care a licitat prin telefon.
„Este o adevărată nebunie, s-a stabilit un record mondial de preț pentru un aparat de cinema”, a declarat comisarul licitației, Aymeric Rouillac, la finalul acestei licitații, care a fost organizată în castelul Artigny din apropiere de orașul francez Tours.
„Dispozitivul este singurul din lume care a rămas întreg, fiind conservat alături de toate accesoriile sale: cutiile componente și conținutul acestora, afișe, 14 fonoscene, dintre care șapte cu discurile aferente, și 10 filme mute”, a adăugat aceeași sursă.
Cumpărat la începutul anului 1912 cu 8.330 de franci de aur, acest cronofon avea un preț estimativ de 1 milion de euro. Alcătuit din patru cutii principale și cântărind în total 450 de kilograme, dispozitivul a rămas în proprietatea cumpărătorului său originar din Tours, Charles Proust, care voia să facă avere cu ajutorul unui turneu prin mai multe orașe din Mexic, unde intenționa să proiecteze diverse scene fotografice. Modelul vândut la licitație funcționează cu curent continuu de 70, 110 și 220 volți.
Sunetul, înregistrat pe un fonograf și amplificat cu ajutorul unei pompe cu aer, este sincronizat cu imaginea de pe peliculă prin intermediului unui aparat denumit „șef de orchestră”. Doar 50 de astfel de aparate au fost fabricate pe plan mondial, în special în câteva țări europene, Canada, Statele Unite, Mexic, India, Australia și Japonia, potrivit inventatorului său, Léon Gaumont.
Charles Proust a filmat în Mexic câteva scene cu acest cronofon, înainte ca „aventura” sa de pe continentul american să fie întreruptă de izbucnirea Revoluției mexicane. Echipa primului cinematograf cu sonor din America Latină a ajuns pe 30 septembrie 1912 în Cuba, unde a făcut o escală la Havana, și, apoi, în Costa Rica, pe 7 martie 1913. Cronofonul a revenit apoi în Franța, unde a rămas în proprietatea familiei Proust până la punerea sa în vânzare în 2015, la peste un secol după „aventurile” sale pe tărâmuri latino-americane.