Un fenomen periculos crește în școlile din România. Psiholog: „Este unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariția suicidului”

Datele sunt relevate de un studiu al Fundației „Salvați Copiii” România care a urmărit modul de reacție al copiilor și al părinților cu privire la fenomenul de bullying. Au fost vizate diferitele tipuri de manifestări asociate cu acest comportament, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violența fizică, potrivit csid.ro

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.

Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

IT&C (P) Cum să îți îmbunătățești productivitatea și sănătatea în noul an: smartwatch-urile perfecte pentru profesioniștii activi

17:34

GALERIE FOTO Rusia a lansat un nou ATAC asupra Kievului. Cel puțin o persoană a murit, iar șase ambasade au fost avariate

17:18

Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.
Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate.
Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.

De ce apare Bullying-ul în rândul copiilor?

„Ce ne-a surprins este numărul mare de elevi, aproximativ 70%, care au spus că au fost măcar o dată martorii unei situații de hărțuire în clasa lor, dar și în grupul lor de prieteni, ceea ce ne arată că bullyingul nu vizează doar grupuri largi sau necunoscute de copii, ci apar și în acele grupuri în care ne așteptăm ca relațiile de prietenie și cooperare să fie strânse”, a declarat psihoterapeutul Diana Stănculean, potrivit csid.ro

În urma studiului, s-a constat că bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viața reală a copiilor, ci și în cea virtuală. Astfel, peste 60% dintre elevi au mărturisit că s-au întâlnit în mediul virtual cu mesaje, care i-au umilit sau care i-au rănit.

Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar și de ceea ce copiii văd acasă, la părinți. Ca urmare a acestui lucru, șase din 10 copii cresc cu o formă de violență fizică sau emoțională.

„Ne creștem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte. Dacă ne uităm în istoricul copiilor care fac bullying, cât și în cel al victimelor de bullying, vom găsi aproape întotdeauna un background familiar complicat, violență fizică explicită sau sunt martori ai unor relații violente între părinți. Al doilea factor major ține de școală și de faptul că în școlile din România, la nivel de programă școlară, nu avem conținuturi și atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relații de cooperare, de empatie. Școala românească are ca valoare principală competivitatea și ierarhia și în mică măsură încurajează toleranța între copii și astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare ușurință”, a adăugat psihoterapeutul.

Pe de altă parte, Ministerul Educației susține că, potrivit ariei curriculare, problema fenomenului de bullying este abordată de mai multe discipline din trunchiul comun.

„Din perspectiva strict curriculară, problematica violenței, în particular a conflictelor în relațiile interumane, este o temă explicită în cadrul unor discipline socio-umane de trunchi comun/obligatorii, precum Cultură civică, Logică, argumentare și comunicare, Psihologie, Sociologie, Filosofie sau a unor discipline opționale, aflate în oferta națională, între care menționăm: Cultură civică (educație moral-civică), Cultură civică-Educație pentru drepturile copilului, Educație interculturală, Educație civică-liceu, Drepturile omului-liceu”, a explicat secretarul de stat pe învățământ preuniversitar din Ministerul Educației, Ariana Bucur.

Federația Asociaților de Părinți a cerut în nenumărate ori ministerului Educației suplimentarea numărului de consilier în școli. În momentul de față, în țara noastră, există un psiholog la 800 de elevi.

„Noi am cerut la minister mărirea numărului de psihologi din clasă și cu formarea cadrelor didactice în acest sens pentru că nu este suficient doar cursul de psihopedagogie pe care profesorii îl au în timpul facultății. Ministrul Pop ne-a promis că va remedia această situație cu atât mai mult cu cât dispune și de fondurile necesare pentru așa ceva.(…)
Părinții vin să se plângă, dar noi nu putem face demersuri decât dacă aceste sesizări sunt scrise, ori în condițiile în care adultului îi este teamă de repercusiunile asupra copilului, se tem să mai facă plângeri scrise. Iar în situația asta totul este verbal și noi tot verbal încercăm să rezolvăm situațiile, dar este destul de complicat”, a declarant vicepreședintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, Eugen Ilea.

Specialiștii spun că nici în regulamentele de funcționare ale școlilor și nici în strategia națională de combatere a violenței dintre copii, nu apare cuvântul „bulllying” și asta din cauza faptului că pentru adulți este mai important ca elevul agresor să fie pedepsit decât educat.

„Chiar dacă apare acest comportament, multor copii le este frică să povestească acasă despre astfel de abuzuri, fie dacă au fost ei victime sau doar dacă au fost martori. De aceea nevoia de consilieri școlari este enorm de mare, astfel copiii ar trebui să fie mai deschiși și cu părinții și cu colegii lor din clasă”, a adăugat Eugen Ilea.

Dar reprezentanții Ministerul Educației precizează că regulamentele de funcționare prevăd metode de intervenție în astfel de cazuri, nu și de prevenire a abuzurilor de orice fel din mijlocul școlilor.

„Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar prevede proceduri de intervenție la nivelul unităților de învățământ în situații de violență și stipulează rolul Comisiei pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității. În funcție de nevoile elevilor, părinților, cadrelor didactice și ale școlilor, centrele județene/centrul municipiului București de resurse și asistență educațională derulează, pe lângă activitățile de consiliere, programe menite să contribuie la formarea și dezvoltarea unor atitudini și comportamente eficiente în relațiile dintre părinte-copil în vederea îmbunătățirii calității climatului psiho-emoțional și intrafamilial, la consolidarea parteneriatului școală – familie”, a adăugat secretarul de stat, scrie csid.

Consecințele bullying-ului

Prin definiție, bullying-ul este ceva ce se repetă sistematic în viața unui copil, iar consecințele sunt severe, explica psihologii.

„Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă țin de apariția tulburărilor din sfera anxios-depresivă, cel mai adesea acești copii ajung să intre într-un episod depresiv, în cazul celor mai vulnerabili, apare și ideea de suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariția suicidului la vârsta adolescentului.

O altă consecință este refuzul de a merge la școală și atunci, cei din jur își dau seama că este ceva în neregulă. Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează. Studiile arată că 25% dintre copiii care fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenței. Pe românește, ajung niște mici delicvenți, care funcționează marginal la limita legii, care își transformă agresivitatea fizică și verbală în strategie de comportament”, precizează psihologul.

În continuare, 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spațiul școlii despre ei, 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.

Potrivit ultimelor date centralizate de către ministerul Educației, până în 2015, se raportau anual aproximativ 19.000 de cazuri de violență de orice fel la nivelul unităților școlare, dar specialiștii în educației spun că numărul este mult mai mare din cauza faptului că celor mai mulți dintre elevi le este teamă să raporteze abuzurile suferite sau cele la care au fost martori.