Un subiect tabu în România, îngropat în statistici oficiale. Trei lucruri pe care țara noastră este obligată să le schimbe în legislație

Prin legea 30/2016, România a ratificat Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, numită și Convenția de la Istanbul, care a intrat în vigoare începând cu luna septembrie. Prin semnarea acestui act, țara noastră se obligă să schimbe legile, să introducă noi politici publice pentru protecția femeilor împotriva violenței domestice și să aloce resursele necesare pentru a preveni și a lupta împotriva agresiunilor de orice fel împotriva femeilor și, implicit, a copiilor.

Concret, România, alături de celelalte state semnatare ale Convenției, recunoaște că violența împotriva femeilor este atât o încălcare gravă a drepturilor omului, cât și o formă de discriminare și se obligă să implementeze noi măsuri pentru incriminarea sau sancționarea violenței domestice de orice fel, fie ea fizică, psihică sau sexuală, a hărțuirii și urmăririi sau a violului.

În acest context, însă, autortiățile române vor trebui să treacă rapid la armonizarea legislației țării cu prevederilor Convenției de la Istanbul. Principalele schimbări se referă la măsurile pe care autoritățile le iau împotriva agresorilor, astfel că, atunci când o femeie depune o plângere ea nu va mai putea s-o retragă, dar și la faptul că agresorii care nu respectă ordinele de restricție și protecție impuse vor fi și cercetați penal, și nu vor rămâne doar cu amenda, așa cum se întâmplă în prezent. Există, însă, și infracțiuni noi care trebuie incluse în Codul Penal și de Procedură Penală, precum crimele de onoare, căsătoria cu forța sau mutilarea genitală.

Pe lângă aceste sancțiuni, Convenția de la Istanbul mai stipulează și scoaterea și protejarea victimei din contextul violent, înființarea unei linii telefonice gratuite și a mai multor adăposturi pentru victime și stabilește pedepse de natură penală pentru agresorii care nu respecte ordinele de restricție.

Pe scurt, țara noastră se obligă, astfel, să modifice legislația în materie de violență domestică și să o pună în acord cu prevederile Convenției, dar și să acționeze cu măsuri concrete de protecție a victimelor, printre priorități aflându-seintroducerea ordinului de restricție emis de urgență de către organele de poliție pentru a asigura protecția imediată a victimei, înființarea registrului unic pentru victime și pentru agresori și implementarea serviciilor de consiliere, atât pentru victime, cât și pentru agresori.

O lege a violenței domestice modificată în 2012 a produs efecte doar „teoretic”

În plus, victima poate să ceară ordin de restricție care prevede evacuarea agresorului de la domiciliul comun, păstrarea distanței de minim 200 de metri față de persoana vătămată, interzicerea oricărui contact telefonic, corespondențe. Acest ordin de interdicție nu poate depăși doi ani.

Din punct de vedere practic, însă, aplicarea prevederilor la modul real este mult mai anevoioasă. Un raport al Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii a arătat că pentru magistrații români, urgența poate ajunge să însemne și 175 de zile (aproape 6 luni), până când pun cazul pe rol, iar apoi poate ajunge la încă 174 de zile, până judecă dosarul. Trimiterea ordinului de protecție la Poliție, pentru a fi aplicat, poate să mai dureze alte luni de zile. Timp în care, în peste 90% din cazuri, o femeie trebuie să facă față soțului, iubitului sau unui alt bărbat care o bate. „Vorbim de situații de viață și de moarte”, a declarat pentru Gândul un expert în domeniu.

Gândul a prezentat povestea emoționantă a unei femei care a fost victima violenței domestice și care s-a luptat din toate puterile pentru a depăși trauma: „Acum sunt în genunchi și mă sprijin cu mâinile să mă ridic!”.

În România, o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde

Violența asupra femeilor ocupă, în România, primul loc în ceea ce privește cazurile de violența domestică. Potrivit studiului din 2014 al Agenției Europene pentru Drepturile Fundamentale privind violența asupra femeilor, 3 din 10 românce au fost agresate fizic, verbal sau psihic începând cu vârsta de 15 ani. În realitate, însă, numărul lor este mult mai mare. Cifrele oficiale cuprind doar cazurile de violență care ajung în atenția autorităților. Acest lucru este susținut și de reprezentanții asociațiilor care se ocupă de femeile victime ale violenței domestice.